Şansa de a face lucrurile de la capăt

Otilia HEDEŞAN
Publicat în Dilema Veche nr. 386 din 7 - 13 iulie 2011
Şansa de a face lucrurile de la capăt jpeg

Voi începe cu o întrebare la obiect: Conform noii legi, cum ni se vor mai pregăti profesorii?

Noua Lege a Educaţiei descrie, în art. 236 (1), traiectul formativ în trei paşi pe care trebuie să îl urmeze cei interesaţi de cariera profesorală. O „formare iniţială, teoretică, în specialitate, realizată prin universităţi, în cadrul unor programe acreditate“ este urmată de un masterat didactic de doi ani şi, în sfîrşit, de „un stagiu practic cu durată de un an şcolar, realizat într-o unitate de învăţămînt sub coordonarea unui mentor.“

După părerea mea, este vorba despre un parcurs mai consistent decît cel pe care îl urmau absolvenţii pînă acum. Voi spune doar că istovitoarea serie de ore de practică pedagogică pe care studenţii din facultăţile noastre trebuia să le facă în timpul ultimului an de licenţă şi, adesea, chiar în ultimele săptămîni de dinainte de finalizarea studiilor, riscînd să absenteze de la orele de specialitate, punîndu-se în situaţia de a nu încheia lucrările de licenţă, vor dispărea. Totodată, ideea desfăşurării primului an în învăţămînt sub mentoratul unui profesor cu experienţă mi se pare şi ea salutară, venind cumva să pună în litera legii o practică cvasirecurentă de foarte multă vreme în şcolile noastre.

Una peste alta, legea pare să dea mai multă importanţă formării cadrelor didactice, iar acesta mi se pare un semn bun. Pe de altă parte, cel puţin deocamdată, sîntem încă în aşteptarea documentelor care să specifice cum anume se va derula această formare, „semnul bun“ rămînînd deocamdată, ca toate semnele, o simplă virtualitate.

Aţi participat, alături de alţi decani ai facultăţilor de litere, la întocmirea unui memoriu. Ce prevedea acesta şi ce ecou a avut?

Da, am semnat un memoriu pe care toţi decanii facultăţilor de litere, dar şi decanii multor facultăţi de istorie din România l-au adresat ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Este vorba de un document despre ale cărui formă şi detalii s-a discutat îndelung şi, adesea, în contradictoriu.

Ideea sa centrală, care a fost comună tuturor facultăţilor implicate, prin decanii lor, în aceste discuţii, este aceea că, în planurile de învăţămînt pe care le vor avea masteratele didactice, disciplinele de specialitate trebuie să se regăsească într-o pondere suficientă, în opinia noastră în ore echivalente cu 60 de credite (din cele 120). Ceea ce scriu aici este administrativ corect. Pe bună limbă românească, trebuie subînţeles că pregătirea pentru cariera didactică nu poate să ocolească o temeinică formare a profesorilor ca specialişti în domeniile de ştiinţe pe care le vor preda.

Desigur că această idee-forte a memoriului pare că nici nu are nevoie de adeziuni suplimentare, căci ea ar trebui să reiasă de la sine. Experienţa din ultimii ani m-a făcut, însă, să fiu extrem de circumspectă cînd este vorba despre asemenea „evidenţe“, iar colegii mei au asistat, la rîndul lor, la întîmplări cu totul neaşteptate. Am lucrat adesea asupra planurilor de învăţămînt din facultăţile de litere, fiind obligată, bunăoară, din (i)raţiuni dintre cele mai diverse, să propun amputarea numărului de ore arondate unor cursuri fundamentale, fără de care formaţia filologică poate fi intens viciată. Am renunţat la Folclor, căci nu suna europeneşte, am tăiat Slava veche şi Latina, fiindcă erau prea grele, am scos Estetica şi Istoria Filozofiei, deoarece erau ţinute de colegi de la alte facultăţi… Dar nu a fost destul, aşa că am redus orele de Lingvistică generală, de Limbă engleză contemporană, ori de Literatură română sau Literatură comparată. Am ajuns pînă acolo încît Literatura română, bunăoară, să se studieze timp de 3 ore pe săptămînă, în vreme ce unei materii din „modulul pedagogic“, ingenios numită „Managementul clasei de elevi“, îi sînt alocate 4 ore pe săptămînă.

Vreau să spun, aşadar, că scrierea acestui memoriu a avut drept miză preîntîmpinarea unor aberaţii de factura celor amintite mai sus.

Sînt perfect conştientă de importanţa pe care studiile de pedagogie şi didactică le au pentru formarea unui profesor. Sînt eu însămi profesoară, sînt absolventă a unui liceu pedagogic, provin dintr-o familie de profesori care au studiat, la rîndul lor, în licee pedagogice. Nimic nu mă poate face să cred, însă, că forma poate fi mai importantă decît fondul, în pregătirea viitorilor profesori.

Revenind, acum, la memoriul pe care l-am semnat, aş mai sublinia un al doilea aspect important: acela că se solicită ministrului ca organizarea masteratelor didactice să se realizeze în cadrul facultăţilor, în continuarea programelor de licenţă, care asigură, aşa cum şi spune legea, formarea iniţială, teoretică, de specialitate. Personal, cred că demersul decanilor facultăţilor de litere susţine, astfel, chiar dacă tacit, punctul de vedere al MECTS care poate fi dedus din ideea că noua Lege a Educaţiei nu mai spune nici un cuvînt despre Departamentele pentru Pregătirea Personalului Didactic, faimoasele DPPD-uri care au stîrnit coşmaruri atîtor studenţi de-ai noştri.

Cum, deocamdată, Metodologia de organizare a masteratelor nu a fost făcută publică, nu pot spune ce ecouri a avut memoriul. Pentru că lucrurile sînt prea serioase, nu-mi permit să fac nici pronosticuri. Îmi permit doar să scriu ce cred că e foarte important de luat în calcul.

Masteratele au nevoie de restructurări radicale? Cum?

Cu siguranţă da. În primul rînd, ele trebuie să devină o etapă superioară de studii, nu un pandant ceva mai lejer al licenţei, un fel de şcoală de vară de foarte scurtă şi repetabilă folosinţă.

După atîtea reforme şi schimbări de lege, cum arată sistemul de învăţămînt din România?

Ce pot să spun despre sistemul de învăţămînt universitar? Că mi se pare… istovit. Dar asta nu din cauza prea multor reforme, ci tocmai pentru că reformele au fost mereu anunţate şi niciodată făcute pînă la capăt. După mine, problema noii Legi a Educaţiei nu ţine atît de forma sau detaliile sale, cît de revenirea la şansa de a face lucrurile de la capăt. E o interpretare cam eliadescă, recunosc, şi poate că tocmai aici e şi necazul, şi provocarea.

Otilia Hedeşan este profesor universitar, Facultatea de Litere – Universitatea de Vest din Timişoara.

a consemnat Stela GIURGEANU

Master franco român: Politica în Europa  jpeg
Master franco-român: Politica în Europa.
Facultatea de Ştiinţe Poiitice şi EHSS oferă anul acesta un program comun de master: Politica în Europa. State, frontiere şi societăţi.
Angajatorii despre studenţi jpeg
Angajatorii despre studenţi
Pe 23 mai, în clădirea Rectoratului din cadrul Universităţii Politehnice Bucureşti, am luat parte la conferinţa de lansare a proiectului susţinut de Ministerul Educaţiei – „De la teorie la practică prin Întreprinderea simulată“.
"Soluţii pentru îmbunătăţirea sistemului de învăţămînt românesc jpeg
"Soluţii pentru îmbunătăţirea sistemului de învăţămînt românesc
Cum? Cine? Cînd? – au fost doar cîteva dintre întrebările la care au încercat să răspundă invitaţii conferinţei „Soluţii pentru îmbunătăţirea sistemului de învăţămînt românesc“, susţinută de Fundaţia „Dinu Patriciu“ pe data de 15 iunie, la Universitatea Bucureşti.
Investitori nonguvernamentali în educaţia din România jpeg
Investitori nonguvernamentali în educaţia din România
Trebuie să menţionez, de la bun început, faptul că nu mai întrezăream, în prima jumătate a acestui an, o a doua ediţie a Forumului Educaţiei din România, fiecare dintre iniţiatorii Forumului fiind prins într-o agendă personală destul de stufoasă.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Societatea civilă şi educaţia
Gala Premiilor în Educaţie este actualizată de la un an la altul, conform schimbărilor prin care trece sistemul educaţional românesc, dar valorile acesteia (transparenţa, sustenabilitatea, voluntariatul) se păstrează.
Reţeta "Educativa" jpeg
Reţeta "Educativa"
Lipsa aplicabilităţii cunoştinţelor este o problemă pe care o resimt în mod deosebit angajatorii. De aceea, din ce în ce mai mulţi români aleg universităţile de ştiinţe aplicate din Danemarca sau Olanda, pentru a-şi lua o diplomă, sistemele educaţionale din aceste ţări oferind un echilibru între partea teoretică şi cea practică.
Orizonturi deschise jpeg
Orizonturi deschise
Nu-mi place să arunc cu pietre nici în sistemul de educaţie românesc, nici în industria de publicitate. Dar există totuşi diferenţe. Pe scurt, să spunem că în perioada facultăţii am învăţat despre publicitate din seminarii şi conferinţe, iar la master le-am pus cap la cap.
Cinci luni pe frînghia Cordiliera Pacific jpeg
Cinci luni pe frînghia Cordiliera-Pacific
O călătorie în Chile e cu atît mai plină de suspans şi savoare cu cît se aşază mai aproape de zilele importante din an, sărbătorile religioase sau Ziua Naţională, care are loc pe 18 septembrie şi la care am avut şansa să particip, alături de cîţiva prieteni chilieni şi familiile lor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Practica teoriei
Nu pot avea un punct de vedere referitor la ceea ce se întîmplă în general, dar cred că, în special în ceea ce priveşte studiile academice, unde teoria şi practica trebuie să meargă mînă în mînă, focus-ul cade, într-adevăr, mai mult pe partea teoretică, şi mai puţin pe deprinderi practice.
Un alt fel de forum jpeg
Un alt fel de forum
De obicei discuţiile despre educaţie se reaprind la început de an şcolar/universitar, în apropierea bac-ului, a admiterii şi, la răstimpuri, cînd au loc greve ale profesorilor sau schimbări legislative, după cum s-a întîmplat cu mult aşteptata Lege a Educaţiei.
Contestatari şi idealişti jpeg
Contestatari şi idealişti
Probabil cea mai mare dilemă a sistemului universitar european este şi rămîne, la ora actuală, sistemul Bologna. Contestat în alte ţări „bologneze“, cum este el perceput de către studenţii din România şi cum văd aceştia, în general, problemele sistemului de învăţămînt superior din ţara noastră, în raport cu aşteptările şi necesităţile lor?
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Acasă" e locul unde te poţi împlini
În ultimii ani tot mai mulţi elevi şi studenţi români aleg varianta studiului peste hotare. Mulţi pleacă imediat după terminarea liceului şi mulţi dintre cei care aleg o facultate din ţară decid mai apoi să urmeze cursurile de masterat şi doctorat în afara României.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Bologna şi formarea intelectualilor
A vorbi despre sistemul în care „m-am născut“ ca studentă şi a-l compara cu unul pe care nu l-am cunoscut prin experienţă directă nu este o sarcină uşoară. Nu este însă greu de presupus că o durată de studii redusă la trei ani nu poate însemna un progres pentru formarea intelectualilor.
Dreptul de a fi oneşti jpeg
Dreptul de a fi oneşti
Stau în faţa chioşcului de ziare din Copou şi rîd zgomotos de ultimul examen pe care l-au dat. Cei trei studenţi de pe bancă îşi laudă performanţele în ale copiatului şi-şi arată unul, altuia fiţuicile pe care le-au folosit, ridicîndu-le în aer, pe post de trofeu al sîrguinţei lor.
Un master, două mastere    şi mai multe întrebări jpeg
Un master, două mastere... şi mai multe întrebări
Cu mult înainte să bată prin universităţile româneşti tornadele reformei Bologna, acestea începuseră să îşi construiască programe de master; era prin 1994-1996, iar programele erau concepute într-o libertate care ne face, azi, nostalgici: elitiste, cu discipline de performanţă, durau cîte trei şi patru semestre, cu profesori străini prestigioşi pe care în sfîrşit îi vedeam predînd şi la noi, în carne şi oase, cu tăieturi interdisciplinare ameţitoare, astăzi, pentru oricine lucrează la pla
Educaţia noastră cea de toate reformele jpeg
Educaţia noastră cea de toate reformele
Sistemul educaţional din România este mereu prilej de discuţii pătimaşe. De la părinţii care-i blamează, în primul rînd, pe profesori pentru „educaţia slabă“ pe care o primesc copiii lor, la miniştrii (mulţi) care acuză mai tot timpul „moştenirile grele“ cu care au ei de-a face.
Matrioşka şi Bologna gif
Matrioşka şi Bologna
Implementarea sistemului Bologna în România îmi aminteşte, într-o anumită măsură, de jocul cu păpuşile Matrioşka, în care e imposibil să determini de la început intervalul real de timp de care ai nevoie pentru a ajunge la final. Bănuieşti că în interiorul primei piese mai există cîteva replici mai mult sau mai puţin similare, dar nu poţi niciodată ghici numărul exact de componente şi, implicit, nu poţi să ştii dacă piesa pe care o ai în mînă mai ascunde sau nu ceva.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
În România e promovată ignoranţa
Întrebarea trebuie privită din mai multe perspective. Din capul locului este necesar să detaşăm situaţia tînărului aflat la începutul carierei de profesor, pentru care nu există nici un fel de condiţii care să-l stimuleze spre un minim de emulaţie în desăvîrşirea acestei nobile misiuni. Chiar şi pentru cei înzestraţi de la natură cu harul indispensabil acestei profesii, cu acea capacitate rară de a dărui celor din jur, în defavoarea problemelor existenţei lor, situaţia actuală din România înăbuş
Studii autohtone după reţete bologneze jpeg
Studii autohtone după reţete bologneze
Student fiind, am făcut parte din generaţia care, la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, a inaugurat sistemul de studii universitare de 4 ani. Ne-am trezit, aşadar, două serii de absolvenţi, noi, cei cu 4 ani, şi colegii noştri mai mari, care finalizau un ciclu de studii de 5 ani. Era anul 1996.
Italia via România jpeg
Italia via România
Despre cum este să fii student român în străinătate pot spune, cel puţin din punctul meu de vedere, cît şi în funcţie de ţările în care am studiat, Italia şi Spania, că nu se pune accent pe naţionalitatea studentului, de unde provine el, ci pur şi simplu eşti tratat ca oricare alt student italian, sau spaniol. Este greu să fii student într-o ţară străină, cu o mentalitate şi o deschidere mult mai avansate. Primul impact cu originile locului, cu oamenii, concepţiile diferite faţă de ţara din care
Pregătiţi sau nu pentru sistemul Bologna png
Pregătiţi sau nu pentru sistemul Bologna
De cele mai multe ori, am impresia acută a unei sincronizări occidentale „derutante“ ce cunoaşte o aplicabilitate „întortocheată“. Între „avem şi noi legi şi sisteme europene“ şi „asta avem/sîntem, cu asta defilăm!“, distanţa e colosală sau, metaforic vorbind, e aşa de mare ca în basme, unde împărăţiile celor doi fraţi împăraţi se află fiecare la celălalt capăt de lume. E drept, avem un sistem de învăţămînt modern format din: studii superioare à la Bologna, burse Socrates, Erasmus... şi mai ce?!
Curajul de a vedea lucrurile pozitiv jpeg
Curajul de a vedea lucrurile pozitiv
Povestea studiilor mele în România a început de fapt în Republica Moldova, în anii de liceu (1999-2002). Despre calitatea studiilor din România ni se vorbea nu doar la şcoală, ci şi acasă, la biserică, la căminul cultural sau la şezătorile din sat: toate babele ziceau că „fiul/fiica lui cutare este foarte deştept/deşteaptă că învaţă în România“. De aici veneau nu doar mîndria celor care învăţau în România, ci şi creşterea statutului social şi importanţa părinţilor şi rudelor în sat…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Este masteratul studiu post universitar?
Procesul Bologna, numit după Declaraţia cu acelaşi nume, începe însă cu un an înainte de aceasta, prin semnarea Declaraţiei de la Sorbona de către miniştrii responsabili pentru învăţămîntul superior din Franţa, Italia, Marea Britanie şi Germania, care vizau armonizarea arhitecturii sistemului european al învăţămîntului superior.
Joaca de a cercul vicios jpeg
Joaca de-a cercul vicios
Învăţămîntul românesc. Nici nu ştiu de unde să încep. Mult-încercatul şi veşnic oropsitul învăţămînt, despre care se vorbeşte mult, dar se înfăptuieşte puţin.

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.