Profesori şi elevi
Aud că unii profesori mai aplică elevilor prin şcoli pedepse fizice. Chiar şi celor mai mici sau poate în special lor. Îi pun, de exemplu, să stea cîte o oră în picioare, îi bat cu linia la palmă sau îi ţin la colţ. Cred că totdeauna a fost o serioasă dispută legată de asemenea metode de educaţie, cu destule argumente de ambele părţi. Ce-i drept, am auzit în ultima vreme şi de multe situaţii inverse, cînd profesorii sînt umiliţi de elevi. Chiar a fost un caz filmat cu telefoanele mobile din clasă, cînd elevii i-au dat jos pantalonii profesorului, în timp ce el scria ceva pe tablă. Dar nimic nu-i nou. Cînd eram în şcoală, înainte de 1989, ţin minte că am asistat de nenumărate ori la pedepse aplicate colegilor şi uneori am fost eu însumi în postura pedepsitului. Ţin bine minte senzaţia cînd eram ridicat din bancă de cîteva fire de perciuni, alese cu o oarecare tandreţe de profesoara de engleză. Sau cînd nu mai puteam să ţin bine în mînă pixul pentru că aveam palmele umflate de linia profesorului de istorie. Cred însă că maltratările cele mai grave erau de natură psihică. Nu o uit pe "tovarăşa" de rusă din liceu care avea o bucurie specială să ne terorizeze tot anul cu lucrări de control şi note între 2 şi 5, iar înaintea examenelor de treaptă sau bacalaureat ne ameninţa, pe mai bine de jumătate din elevii din clasă, că ne lasă corijenţi. Situaţie în care puteam pierde aceste examene. De cele mai multe ori lucrurile se rezolvau însă, la cererea profesoarei, cu cîte o atenţie în bani "pentru dotarea cabinetului de limba rusă". Ponderea profesorilor "terorişti" era destul de mare, aşa încît o bună parte dintre noi căpătasem un fel de aversiune, mai mult sau mai puţin conştientă, de tipul: profesorii - duşmanii noştri. Şi ne răzbunam şi noi pe cine puteam. Dar, de obicei, victime cădeau nişte bieţi dascăli care erau prea cumsecade şi incapabili să reacţioneze la măgăriile noastre. De exemplu, orele profesoarei de biologie erau un fel de circ. În timpul lor intram prin dioramele cu animale împăiate şi jucam leapşa sau turnam cîte o pungă întreagă cu purici de baltă în acvariu, iar peştii mîncau pînă crăpau, la propriu. Unui bătrînel blînd şi caraghios care ne preda filozofie îi lipeam cu gumă de mestecat bileţele pe spatele hainei. Pe ele scriam simplu: "Prostul". Am auzit că seria care a venit după noi a trecut la lucruri mai serioase. Adică, i-au dat un şut în fund cînd trecea pe hol. De atunci, omul a devenit "o fiară" şi a început să lase corijenţi şi repetenţi. Dar am auzit şi că un elev, lăsat corijent de profesoara de rusă înaintea examenului de treaptă din clasa a X-a, s-a spînzurat. Erau bineînţeles şi profesori normali sau foarte buni şi de-a dreptul fascinanţi, dar impresia generală cu care am terminat şcoala a fost aceea a unei relaţii antagonice între elev şi profesor. Acesta din urmă era un fel de zbir care impunea elevilor lucruri inutile şi pe care ei le făceau mai mult de frică. Nu ştiu în ce măsură, genul ăsta de atmosferă e încă răspîndit prin şcoli. Dacă este ar însemna că de pe băncile lor ar putea ieşi, în loc de cetăţeni liberi, demni şi responsabili, o mulţime de rebeli sau inhibaţi.