Probleme globale ale omenirii
Ziarul Uniunii Studenţilor de la London School of Economics se numeşte The Beaver . Este distribuit gratuit în campus şi e un amestec ciudat de mărunţişuri care nasc pasiuni şi dezbateri globale. A avut grupaje tematice despre genocid, despre relevanţa marxismului astăzi, despre economia rusească. Pagina de opinii are doi colaboratori permanenţi, puşi faţă în faţă. Un stîngist cu nume slav care se crede pe la â68 şi îndeamnă mereu la revoluţii anticapitaliste. Săptămîna trecută zicea în titlu: "Lupta studenţilor francezi este şi lupta noastră". E destul de plicticos după ce îl citeşti de cîteva ori, pentru că ştii mereu ce spune, după ce citeşti titlul. Altfel, e haios că cineva care studiază la LSE îndeamnă la revoluţie împotriva încercării de reformare a universităţilor publice franceze. Reformare care ar putea lua drept model tocmai LSE. Cea mai prestigioasă şcoală de ştiinţe sociale din Europa (dacă auziţi altceva dinspre altă universitate, să nu credeţi) este formal o instituţie de stat, dar care funcţionează pe baze private, fără nici un amestec dinspre autorităţi şi percepînd nişte taxe de şcolarizare enorme, comparativ cu Europa continentală. Dar să revin la pagina de opinii. De partea dreaptă a baricadei scrie o domnişoară de mare bun simţ care probabil va face carieră la The Economist sau la altă publicaţie conservatoare. Deocamdată, nu are strălucirea colegului de pagină. Nici o mirare, revoluţia e mereu mai sexy decît capitalismul. Asta pînă se întîmplă. În restul ziarului scriu studenţi despre conferinţe, cărţi, spectacole, idei. Moda e să-i aperi pe săracii lumii în faţa multinaţionalelor, să ataci Israelul şi America, să spui că establishment-ul este decrepit şi să sugerezi că preşedintele Cehiei e un ţărănoi din Est care s-a trezit să ia peste picior ecologismul cînd a conferenţiat la LSE. În fiecare săptămînă, The Beaver începe cu acel gen de material care se numeşte cover story în engleză şi care ar trebui să cutremure conştiinţele. Odată a fost întoarsă pe toate feţele schimbarea programului la bibliotecă (conducerea a încercat pentru cîteva luni programul non-stop, dar ulterior a renunţat. Oricum, biblioteca se laudă că are cea mai mare colecţie în domeniul ştiinţelor sociale din lume). Chiar în prima săptămînă de cursuri am nimerit în plin scandal: Uniunea Studenţilor trimisese celor nou-veniţi un pachet informativ. În pachet era şi o scrisoare care anunţa asocierea cu o universitate palestiniană, care suferea "abuzurile forţelor de ocupaţie" israeliene. Societatea Israeliană de la LSE a protestat, scrisoarea a fost retrasă la cererea conducerii universităţii, spre regretul conducerii Uniunii, care în mod limpede consideră că e cool să fii anti-Israel. În fine, ajung şi la problema majoră de săptămîna trecută. Uniunea Studenţilor a permis organizatorilor concursului "Miss LSE" să îi pună logo-ul pe afişe. De fapt, în lipsă de timp, doar trezorierul şi-a dat acordul. Comitetul Etic a condamnat această asociere, pentru că un asemenea concurs încalcă drepturile egale pentru femei şi le tratează ca pe obiecte. Mare scandal mare. Organizatorii concursului au spus că Uniunea nu are decît să înlocuiască afişele pe cheltuiala ei. Secretarul (sau secretara?) ales (aleasă) a(l) Uniunii însărcinat (sau însărcinată?) cu problemele femeilor protestează vehement şi se declară scîrbită de afişul care arată o siluetă slabă în fustă scurtă. Disputa continuă pe încă o pagină şi la partea de editoriale. Un student anonim citat în material susţine concursul şi spune că i se pare corect, doar "oricine se poate înscrie, chiar şi dacă este bărbat, indiferent cît de urît". Ceea ce înseamnă chiar principiul egalităţii de şanse, nu? Londra, 27 noiembrie
