Lauda de sine
Destule au fost îndoielile exprimate în ultimii ani asupra corectitudinii sondajelor de opinie, mai ales în anumite privinţe. Îndoieli provocate de diferenţele dintre rezultatele obţinute de instituţii diferite sau de observaţia că frecvent, acestea erau favorabile celui care comanda sondajul. Destule au fost şi explicaţiile date de specialişti, de tipul: întrebările din cele două sondaje au fost diferite şi de aceea răspunsurile nu pot fi comparate; culegerea datelor a fost făcută în momente diferite, în care s-a întîmplat ceva care a influenţat rezultatele; dacă scădem marjele de eroare, obţinem valori apropiate etc. Cu rare excepţii, realizatorii de sondaje sînt solidari în acţiunea de combatere a eventualelor dubii asupra lor. Recent, s-a făcut un sondaj printre jurnalişti despre opiniile lor asupra instituţiilor, politicii, societăţii şi chiar a presei. Sondaj cu unele rezultate previzibile, dar şi cu altele neaşteptate. Destul de previzibil era că majoritatea ziariştilor au o părere bună sau foarte bună despre Traian Băsescu, aşa cum a reieşit şi din sondaj. Mai puţin previzibil a fost ocupantul locului 2 în clasamentul politicienilor preferaţi de ziarişti, şi anume Gheorghe Ciuhandu care, pe cît e de onorabil, pe atît de greu vizibil e pe scena publică. Are şi această surpriză explicaţiile ei. Mai complicat de explicat e publicarea unui alt rezultat al sondajului şi anume acela potrivit căruia, ziarul cel mai citit în rîndul jurnaliştilor este Jurnalul naţional (înaintea altor gazete precum Evenimentul zilei, Cotidianul, Gândul sau Adevărul). Greu de înţeles, pentru că nu se poate crede că Jurnalul naţional, care a plătit sondajul, a comandat şi rezultatul şi nici că un institut serios, cum e CURS, s-ar fi putut preta la aşa ceva sau că ar fi umflat rezultatele fără să i se ceară, doar pentru a-l mulţumi pe comanditar. Ar contraveni chiar rostului unui sondaj de opinie. Rămîne varianta că rezultatul e perfect adevărat. Adică ziarul cu pricina este cel mai citit printre jurnalişti. Stă deci foarte bine la încrederea printre colegii de breaslă. De ce atunci ar fi avut nevoie să publice acest rezultat, riscînd să piardă, împreună cu institutul de sondaje, tocmai din credibilitate. Mai ales că o altă întrebare a aceluiaşi studiu a scos la iveală că 70% dintre ziarişti cred că rezultatele unui sondaj depind de cel care-l plăteşte. Cu alte cuvinte n-au încredere în rezultatul obţinut de comanditar. În cazul de faţă "victoria" Jurnalului naţional a fost prezentată în faţa unei mulţimi de ziarişti. Iar directorul CURS se întreba, chiar în paginile amintitului cotidian, dacă neîncrederea jurnaliştilor în sondaje este justificată. Culmea e că tot el şi tot acolo răspundea: "înclinăm să credem că da şi asta din diferite motive". Care or fi motivele astea?
