Deservicii
Într-o seară, după o zi grea, m-am aşezat în faţa televizorului. Pe un canal era un film cu Al Pacino şi Robert De Niro. Exact ceea ce-mi doream: deliciile televiziunii capitaliste, alături de un pahar de whisky cu gheaţă, din acelaşi registru capitalist occidental. Numai că, după vreo 20 de minute, adică exact cînd filmul începuse să mă prindă, "a căzut cablul", cum se spune. Ştiu să înjur încă de pe vremea comunismului. Şi printre urări, mi-am adus aminte cum trebuie plătite serviciile de televiziune prin cablu în avans şi cum, dacă întîrzii plata cu cîteva zile (ceea ce nu era cazul în acel moment), te trezeşti că ţi "se taie cablul" pe neanunţate şi eşti taxat apoi şi pentru reinstalare. Gîndul m-a dus mai departe, la celelalte multe drumuri pe care trebuie să le facem lunar la diverse oficii şi ghişee pentru a plăti toate serviciile monopoliste, fie ele bune sau proaste (de obicei proaste): la Romtelecom-ul cel de toate lunile, cu facturile lui nesimţite, pentru plata cărora trebuie să pierzi vremea la cozi lungi (într-o zi am aflat din desfăşurător că vorbisem cu cineva - fără nici o glumă - din insulele Sao Tome şi Principe, despre care nici măcar nu ştiu unde se află pe harta lumii); la ghişeele de plată a telefonului mobil; la administratorul blocului care ţîţîie de fiecare dată că nu îi dai destul pentru fondul de rulment (cu toate că vecinii au descoperit că din taxele suplimentare a cumpărat, chipurile, cîte 20 de mături pe lună); la Electrica, singurul drum pe care l-ai putea evita dacă ai fi acasă cînd vine agentul să încaseze banii (dar nu eşti niciodată); la administraţia financiară, de unde vin somaţii pentru amenzi de circulaţie, vechi de ani de zile, pe care de altfel le-ai mai plătit o dată; la Distrigaz, dacă ai norocul să stai la casă; la agenţii de asigurări, dacă ai norocul să ai şi asigurări private; în sfîrşit, la marele capitalist distribuitor de servicii prin cablu. Numai că în ţările-mamă ale capitalismului, nimeni nu mai face drumurile astea. Funcţionează aşa numitul debit direct, prin care banca unde ţi se varsă salariul, îţi plăteşte toate aceste taxe lunar. Nici nu ştii şi nici nu te interesează unde şi cînd s-au plătit toate astea (care reprezintă şi un procent mult mai mic din salariul mediu decît la noi şi care, de multe ori, sînt chiar mai ieftine în cifre absolute decît în România). Aici am şi o informaţie pe care nici mie nu-mi vine să o cred, cum că americanii au salariile plătite pe card încă din anii '70. Există şi la noi conceptul de debit direct. Încearcă numai să-l foloseşti însă, dacă nu-ţi ajunge cîte drumuri ai de făcut. Vei afla că banii pentru asigurări nu ţi-au fost transferaţi la timp, că factura de telefon s-a rătăcit sau că banca ta şi serviciile de cablu sînt ca apa şi uleiul, imiscibile financiar. Vei plăti comisioane cît nu face, chiar şi pentru prostiile băncii, ale căror operaţii cu banii tăi costă, chiar dacă sînt greşite. Vei umbla cu cereri şi reclamaţii. Apropo, în ultimele luni se constată că numărul băncilor (cel puţin în Bucureşti) s-a înmulţit vizibil. Au fost închise pînă şi magazine alimentare, pentru a se instala în locul lor sedii de bănci. De obicei, în lume, ăsta e un semn de dezvoltare economică. E nevoie ca banii să circule mult şi repede. Tot de obicei însă, la noi, ăsta e un semn că iar sîntem luaţi de fraieri. Serviciile nu ne copleşesc, dar funcţionarii da.
