Anonimii

Publicat în Dilema Veche nr. 128 din 6 Iul 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Lumina zilei se îngînă cu noaptea. Primele stele răsar, dar zăpuşeala zilei nu vrea cu nici un chip să se stingă. Ghiţă măcelaru numără de zor cele cîteva băncuţe adunate peste zi. N-a făcut mare alişveriş azi şi nici măcar nu s-a mai grăbit să mai taie altă vită. Ce rost ar fi avut din moment ce n-a vîndut mai nimic? S-a intrat în postul Sfintei Marii, iar săracii din mahala nu prea mai vin după carne. Îl priveşte pe Spiridon calfa ce c-o cîrpă apără de muşte carnea întinsă direct pe tejghea. De-ar fi avut atîţia clienţi cîte muşte s-au strîns, atrase de mirosul de sînge, de hoit, de carne intrată în putrefacţie, azi ar fi fost bogat. "Ia, bă, Spiridoane, un kil dă carne şi hai du-te, gata, s-a terminat, azi n-am vîndut mai nimic." "Poate s-o dau la cîini, nene Ghiţă, răspunse Spiridon, că mămuca nu pune-n gură carne în aist mare post şi nici pă noi nu ne lasă. Ştevie şi mămăligă, asta-i mîncarea." Apoi Spiridon plecă cu kilul de carne înfăşurat în basma, gîndind că poate mă-sa s-o lăsa convinsă să facă o friptură că de-atîta mămăligă se cam săturase. Rămas singur, Ghiţă luă şi el o halcă bună, o înfăşură într-o cîrpă cu care tocmai ştersese tejgheaua, stinse lumînarea, trase obloanele, încuie uşa şi plecă către casă. Ştia că nici a lui nevastă n-avea să pregătească carnea. Postu-i post, da' nu să-ndura s-o lase acolo, cine ştie, poate fiartă ar fi mîncat-o măcar copiii, că ei ce păcate ar mai putea să aibă! Mariţa a lu' Pădure bărbier, bucătăreasă la dumnealui boieru Pîrşcoveanu, adună în grabă cîteva resturi într-o bocceluţă, luă o pîine mare din cămară şi-apoi plecă către casă, către copiii ce o aşteptau flămînzi pe prispă. Pe drumul prăfuit şi presărat cu stelele nopţii, se întreba ce-or fi făcut peste zi, de-i va găsi întregi, de nu se vor fi înecat la gîrlă, că de cum dădea căldura îşi petreceau timpul mai mult pe Dîmboviţa şi prin ochiuri de apă, de nu se vor fi luat la harţă cu alţi copii din mahala. Pădure era plecat de ceva vreme la Ţarigrad că sărăcia, bat-o vina, îl obligase să-şi ia lumea-n cap în speranţa unui oarecare cîştig, cu gîndul la sufletele ce veniseră pe lume şi-acum aveau nevoie de el să crească, să-şi facă un rost. Lovindu-se din cînd în cînd de vreun trecător rătăcit în noapte ca şi ea, Mariţa se tot întreba ce-o fi făcînd Pădure al ei; nu mai primise veşti de vreo şase luni, cercetase toţi străinii ce trecuseră prin oraş, toţi slujitorii ajunşi în mahala, bătuse cîrciumile de cum auzea că un alt negustor venise sau că vreun tovarăş se întorsese acasă. În zadar, nimeni nu mai auzise de Pădure al ei. Panaiotache plăcintaru îl văzuse ultima oară, dar nu la Ţarigrad, ci la Odrii, unde-şi deschisese prăvălie şi încă-i mergea bine. Dar doar atît putuse afla, iar acum, cu speranţa în suflet, se îndrepta în fiecare seară către casă, gîndind că-l va găsi pe Pădure al ei pe prispă, nu mai conta bogăţia promisă, nu mai vroia chiverniseală, ci doar pe el acolo pe prispa casei, un bărbat în pat să-i aline singurătatea, să-i împărtăşească grijile şi gîndurile, un tată pentru copiii lor. Biserica Udricari: diaconul Ştefan suflă în ultima lumînare, se strecoară prin întuneric, pune lacătul cel mare la uşă. "Du-te acasă nene Grigore, gata, e noapte, pînă mîine nu mai ai ce să faci aici", îi strigă unui cerşetor aşezat pe trepte chiar lîngă uşa de la intrare. Grigore calicul nu se clinti, bătrîn, bolnav, orb de vreo trei ani, fusese alungat de toţi copiii lui, acum nu mai putea fi de folos nimănui, o povară şi-atît. Cine avea nevoie de un orb, cine avea timp să-l hrănească, să-i întindă o cană de apă atunci cînd era însetat sau măcar să-l asculte atunci cînd durerile de şale nu-l slăbeau? Uitaseră atît de repede că se chinuise cu ei, că-i crescuse cu grijă, că-i dăduse la casele lor cu zestre şi avere, că-i ajutase să-şi ridice case, că fusese alături de ei atunci cînd au avut nevoie de el, atunci cînd a putut. Acum se aciuise la Ilinca, fiica cea mică, rămasă văduvă cu o droaie de copii, singura ce se dovedise mai cu milă decît ceilalţi, mai săracă decît ceilalţi, muncind pe brînci ziua în casa dumnealui boier Văcărescu, iar noaptea la lumina lumînării croşetînd ciorapi pe care, ziua, Măriuţa, fiica cea mare, îi vindea la tîrg. Aşa că, în fiecare dimineaţă, Iliuţă îl lua de mînă şi îl aşeza la uşa vreunei biserici în aşteptarea milei creştinilor, implorînd ajutor, bunăvoinţă, un bănuţ sau o bucată de pîine. Uneori creştinii erau darnici şi traista se umplea, încît seara, cînd Iliuţă venea să-l culeagă, îi era greu s-o ridice. N-avea curajul să se atingă de nimic, n-avea curajul să rupă din pîinea primită sau măcar să-nghită din colacul azvîrlit de vreo creştină, deşi foamea îl chinuia deseori, deşi maţele îi ghiorţăiau cu putere, deşi Ilinca îl certa adesea că nu se hrăneşte cum trebuie şi ajunsese doar piele şi os. Dar cînd se gîndea la cei şase copilaşi ce-l aşteptau în fiecare seară, cînd îi auzea plescăind şi înfulecînd cu bucurie orice rest, orice bucăţică, cînd simţea bucuria Ilincăi pentru orice bănuţ primit era mulţumit că-i răsplătea bunătatea astfel. Era bătrîn, ajunsese să se mulţumească cu foarte puţin. Azi însă nu strînse mai nimic, căldura zilei îi făcuse mult rău, puterile îi slăbiseră, îi era ruşine să se întoarcă acasă unde-l aşteptau nepoţii, amărăciunea reuşise să-i cuprindă sufletul cu fiecare oră ce se scurgea fără ca ei, oamenii, să-şi arate mila, fără ca ei, creştinii, să dăruiască din prea plinul ce Dumnezeu li-l dăruise. Şi el fusese hapsîn, şi el fusese avar, şi el trecuse pe lîngă cei de pe treptele bisericii, şi el îi ignorase, ba chiar îi ocărîse spunîndu-şi că nu erau decît şarlatani ce-ar trebui să muncească. Se luase pe sine drept exemplu: banul, averea, familia, copiii, lucruri importante pentru care nimic nu trebuia risipit. Dar iată că acum ajunsese la mîna unora ce ca şi el odinioară gîndeau la altceva, iar mila cea mare, mila creştinească se pierduse undeva la porţile unei biserici încuiate. Şi Iliuţă nu mai venea, iar el era mult prea bătrîn, mult prea obosit pentru a aştepta încă o zi, încă o noapte, încă un creştin ce i-ar fi aruncat un bănuţ...

Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari
Avem deci o decizie politică la Consiliul European: Grecia va fi ajutată de statele din euro-zonă şi de FMI. Revenim, astfel, la problema hazardului moral ridicat la nivel de state.
Mai mult decît servicii jpeg
Eden-ul din Rîmnic
Despre municipiul Rîmnicu Sărat aflăm că are o populaţie de 38.805 locuitori (2002). Cea mai veche menţiune documentară despre el descoperită pînă acum datează din 8 septembrie 1439 – „un privilegiu comercial acordat de domnitorul muntean Vlad Dracul negustorilor poloni, ruşi şi moldoveni…“ (Wikipedia). Ca oraş apare pentru prima dată atestat în 1574.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserică şi tăiţei
Lîngă hotelul la care stăteam era Votivkirche, una dintre bisericile importante ale Vienei. Biserica neogotică a fost ridicată de Ferdinand Maximilian Joseph, între 1856-1879, drept mulţumire că fratele său, împăratul Franz Josef, a scăpat dintr-un atentat întîmplat în acel loc (aproape de Universitate): a fost înjunghiat de către naţionalistul maghiar Janos Libenyi şi a scăpat (se pare că datorită gulerului gros al uniformei sale…).
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Dumnezeu nu îţi poate da drepturi băneşti
OK, recunosc că titlul e uşor tabloid şi că nu e un articol despre Dumnezeu. Mă puteţi da în judecată. Pentru că este (încă) un articol despre justiţie.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Circul vesel
Am văzut de curînd, în sfîrşit, un film despre circ: Circul vesel, în regia lui Claudiu Mitcu, o producţie HBO. La început, nu ştiam ce să cred, filmul îşi avea ritmul lui, şi-şi dezvăluia tacticos subiectul, fără grabă şi senzaţionalism.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum preîntîmpinăm scenariul grecesc în viitor?
Chiar în ziua în care apare Dilema veche pe piaţă, începe la Bruxelles Consiliul European de primăvară. Evident, vor discuta despre Grecia. Dacă citiţi acest text în week-end, s-ar putea să aveţi deja nişte răspunsuri, deşi nu e exclus nici să meargă înainte pe formula: sîntem alături de Grecia, dar să-şi facă singură ordine în ogradă. Dar chiar mai interesantă e discuţia privind ce s-ar putea face pentru ca scenariul grecesc să nu se mai repete.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Românii şi lumea
Nu e prima dată cînd, ieşind din mica noastră lume balcanică şi încrîncenată, realizez că lumea mare, de aiurea, e… altfel. Ajunsă, din nou, după oarece timp, la Viena, am avut un soi de şoc cultural. Deşi am tot călătorit, mai ales prin Europa, anumite ritualuri cotidiene de aiurea continuă să mă mire: de pildă, cele legate de trafic.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cumpăraţi o insulă grecească? Nein!
Criza financiară prin care trece Grecia a devenit o problemă europeană. Am mai scris despre dilemele Europei în ce priveşte Grecia, care pot fi rezumate la: salvăm Grecia pe banii noştri sau nu o salvăm şi riscăm ca banii noştri comuni să se ducă de rîpă? Între timp, nu s-a dat un răspuns ferm, s-a mers pe soluţia de mijloc: dăm de înţeles că nu vom lăsa Grecia să se prăbuşească, dar ne asigurăm că Guvernul grec ia măsuri dure pentru a se salva de unul singur.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Manual, eco şi retro
Mărţişoarele de tarabă rămîn preferatele mele. Nu pentru că ar fi nişte capodopere, ci fiindcă mă simt mai liberă printre ele. Anul acesta nu au fost mai frumoase sau mai originale decît în anii trecuţi. Mi-au sărit în ochi doar unele pictate, în stil naiv, pe sticlă, cu animale. Am aflat – de la tînărul de 20 de ani care le face – că sînt „lucrate manual. Cu o altă sticlă pusă deasupra pentru protecţie şi rama din ceramică“. Şi costă de la 5 la 20 de lei.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Pensionarii mei pe caz de boală
Domnul S. este instalator. Din ăla vechi, care ştie meserie, nu din ăştia care au apărut acum, ciocănari care ştiu doar să schimbe o garnitură. Domnul S. lucrează în branşă de 40 de ani. A lucrat şi la întreprinderea de stat. Întreprinderea de instalaţii a fost falimentată după Revoluţie şi apoi privatizată. Domnul S. a considerat asta o mare şi ticăloasă nedreptate, deşi niciodată nu a trăit numai din salariu, deşi era mai mult pe la „ciubucuri“ în timpul de muncă, adică la lucrări pe cont prop
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Triumful fostelor soţii
Scriam, de curînd, despre filmul Ce-o fi cu soţii Morgan (Did You Hear about the Morgans, 2009, în regia lui Mark Lawrence, cu Sarah Jessica Parker şi Hugh Grant): ideea era că nu oferă mai nimic incitant şi nou în seria comediilor conjugale. Care, ca şi gen în sine, mi se păreau într-un moment de impas…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserica din Cumpătu
„1) La intrara în Sfînta Biserică, ţinuta vestimentară trebuie să fie decentă, compatibilă cu Sf. Lăcaş. (…) 4) Cînd începe Sf. Liturghie, staţi smeriţi la locul ocupat. 5) Păstraţi liniştea şi buna-cuviinţă în timpul slujbei; nu tulburaţi sufletele credincioşilor prin mişcare sau lucrare (vorbire, gesticulare ş.a.) (…)“
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Ce am învăţat din Lovin vs Ţoghină
Cazul Lovin vs Ţoghină, despre care am scris acum două săptămîni, pare chiar mai complicat decît am reuşit eu să-l redau. Am trecut în revistă detaliile pentru a ajunge la discuţia de principiu despre protecţia surselor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Note de la Chişinău
Afişele cu Europa au rămas prin Chişinău. Le remarcasem de pe vremea lui Voronin şi mă uitam cu ciudă la ele în acel aprilie 2009, cînd am plecat spre aeroport cu frică. Moldova şi Uniunea Europeană împreună pentru… tineri, mediu, locuri de muncă, în funcţie de afiş.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dacia, spre Budapesta
Pentru împătimiţii călătoriilor cu trenul, un drum pînă la Budapesta, cu CFR-ul, poate fi un adevărat regal. E adevărat că, dacă citeşti pe Internet despre trenul cu care urmează să pleci – internaţionalul Dacia, care ajunge, în final, la Viena –, voiajul capătă o pronunţată tentă horror: „Am găsit bilete la clasa I, deşi trenul era foarte aglomerat.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Global-local, pe viu
Într-un interviu luat recent, o doamnă cu pasiunea călătoriilor spunea că, atunci cînd a ajuns pentru prima dată în Asia, după un zbor interminabil, a avut surpriza să constate că acolo, lucrurile nu sînt foarte diferite de aici. Se aştepta să dea peste oameni şi obiceiuri nemaiîntîlnite şi exotice, precum exploratorii de altădată... Globalizarea, spunea ea, bat-o vina, e rădăcina lipsei de surprize şi a déjà-vu-urilor care ni se întîmplă în locuri despre care nici cu gîndul nu gîndeşti...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Simţul kantian al băutorilor de ceai
Există un principiu în teoria politicilor publice care zice că grupurile mici şi cu interese puternice sînt mai eficiente în a acapara banii statului. Acest principiu, inventat de un tip deştept pe nume Mancur Olson, are la bază o logică simplă. Să luăm de pildă grupul fermierilor. Ei au motivaţii să se organizeze pentru că fiecare dintre ei cîştigă mult din subvenţiile de la stat. Cine plăteşte aceste subvenţii? Contribuabilul. Suma pe care o plăteşte fiecare contribuabil către fermieri nu este
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Şcoală pentru soţi - depăşită
Pe la mijlocul anilor ’90, cînd au început să circule mai asiduu primele romane pentru femei –, care de fapt nu erau romane, ci sfaturi practice „puse în scenă“, şi primele filme aşijderea – eram încîntată de ele. Ba chiar aveam naivitatea să cred că îmi pot oferi soluţii personale: în fond, rostul lor tocmai acesta este, nu? Să amestece nevoia de poveste, de romance, cu cea de psihologie aplicată.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Predicții și conspirații
„(…) în 2010 se va declanşa un conflict între Occidentul european şi Statele Unite ale Americii; criza economică nu va trece, iar Europa va suferi în continuare o cădere economică. Pe 11 noiembrie 2010, un război va fi declanşat între două ţări mari, iar numai cei care se vor ascunde în est sau în Caucaz vor supravieţui. Patru regi se încleştează într-o bătălie şi astfel izbucneşte cel de-al treilea război al lumii, în care vor fi utilizate arme bacteriologice şi chimice“ (www. brasovultau.ro)
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum (nu) îi amendează UE pe leneşi
După cum aflăm din manual, UE este un spaţiu economic comun. Doar că în orice spaţiu economic, statul are un rol important – de organizator, stimulator şi redistribuitor. Dar despre ce stat vorbim cînd ne referim la UE? În cea mai mare parte, despre statele naţionale, UE nu are atribuţii privind taxarea, cheltuielile sociale, pensiile etc. Totuşi, avînd o piaţă comună, UE încearcă să coordoneze politicile naţionale.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Banii sînt buni
Îţi trebuie numele şi talentul lui Niall Ferguson să faci dintr-o carte de istorie financiară un succes de public. Iar The Ascent of Money – A Financial History of the World (Penguin Books, 2009) a reuşit asta.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Garda cetăţii şi cîinele negru
Există, în România, cîteva locuri în care, odată ce ai apucat să pui piciorul, nu poţi să nu revii. Fără să te plictiseşti....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Crin şi Ionel - poveşti paralele cu final bezmetic -
Amîndoi sînt tineri, inteligenţi, bine crescuţi, bine educaţi şi interlocutori interesanţi. Şi amîndoi s-au intersectat electoral într-un mod bizar, dar despre asta mai la vale, în articol....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Alegeri în stil sovietic?
Acum, că v-am făcut atenţi prin titlu, trebuie să vă spun că nu e vorba nici de Băsescu, nici de Antonescu şi nici de Geoană. Ci de Cathy Ashton şi Herman Van Rompuy....

Adevarul.ro

Odesa este din nou atacată cu drone kamikaze FOTO Facebook jpg
Odesa, atacată cu drone kamikaze de Rusia
Kievul a postat o imagine cu un fragment al dronei pe care se vede inscripționat, în limba rusă, „Gerani-2” - numele sub care sunt cunoscute în armata rusă dronele kamikaze iraniene Shahed-136.
incendiu S5 foto ISU B If jpg
Incendiu în Sectorul 5: ard patru case pe strada Frt. Ilie Guriță. Pompierii intervin cu 13 autospeciale VIDEO
Un incendiu de proporții a izbucnit duminică seară în Sectorul 5 al Capitalei, pe strada Frt. Ilie Guriță. Patru case au fost cuprinse de flăcări
Referendum în Donbas  Ilustrație a portalului EU vs Disinfo jpg
Referendumul rusesc, pretext pentru arma nucleară. De ce are nevoie Rusia de pseudo-vot în Donbas
Propaganda rusă a pregătit intens referendumurile din Donbas, aducând argumente false. Rusia va folosi pseudo-votul pentru a putea amenința cu un atac nuclear, arată o analiză a portalului european EU vs Disinfo.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Asociațiile sovietice de „prietenie” – lucrate de contraspionaj în România comunistă
„Apolitică” și cu peste 6 milioane de membri, Asociația Română pentru Strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică (ARLUS) a fost instrumentul sovietic cel mai extins între cele destinate să sugrume democrația liberală din România.