Ani şi previziuni
De Anul Nou, totul părea să meargă bine, la petrecerea normală la care mă aflam: oamenii făceau ce se aştepta - în mod convenţional, dar potrivit - de la ei, şi anume să ciocnească paharele şi să aprindă artificiile, printre îmbrăţişări, pînă cînd... mobilul şi-a început ropotul de bipăieli tradiţionale. Eram pregătită pentru obişnuitele mesaje siropoase, eventual în versuri, cu brăduţi din semne pe computer şi sentimente puternice. Cînd, deodată, unul dintre ele m-a pus pe gînduri, chiar mi-a schimbat dispoziţia: parafrazînd, îmi dorea un nou an bun, în ciuda previziunilor... E drept că nu urmărisem, pînă atunci, în mod special, nici un fel de prevestiri (îmi luasem porţia de aşa ceva în 2000). Sigur, ştiam, ca oricare cetăţean de rînd, că sîntem în criză economică şi că, probabil, aceasta se va accentua. Dar nu tratasem întreaga poveste la nivel universalo-cataclismic, aşa cum se obişnuieşte, de altfel, să se întîmple cu orice fenomen mai de durată... La 12 noaptea, sun în familie: o persoană apropiată şi competentă îmi spune, oftînd, că... nu va fi bine. Că trebuie să ne gîndim serios unde vrem să locuim, mai ales pentru copil, deoarece abia după 2012 lucrurile se vor regla. Dar ce va fi? - întreb, cu dispoziţia deja schimbată. Război? Nu primesc un răspuns cert şi aleg să mă duc mai devreme la culcare. Jocul de societate, numit killer, cu care prietenii mei se distrau în sala de mese a pensiunii, şi în care, pe scurt, criminalii se înfruntau, psihologic, cu oamenii cinstiţi şi poliţiştii, în lupta pentru descoperirea şi apărarea adevărului, devine, brusc, sinistru... Întoarsă acasă şi scăpată de fiorul întunecat al sărbătorilor, merg cu prietenele la film. Alegem şi noi, la întîmplare, unul, care se nimerise la ora respectivă: Ziua în care Pămîntul se opri (în regia lui Scott Derrickson, cu Keanu Reeves, Jennifer Connely). Un film neutru, nici prea-prea, nici foarte-foarte, din categoria celor de care te-ai putea lipsi cu uşurinţă... Nu calitatea lui ne-a stîrnit dezbateri, ci subiectul. Extraterestrul din film, un Keanu Reeves demn şi trist (deşi tot arătos), le livrează pămîntenilor mesajul ecologico-pacifist: dacă vor să supravieţuiască, să nu-şi mai distrugă planeta... Filmul îi aduce aminte uneia dintre prietene de previziunile Uraniei pe 2009. Le caut şi eu, pe YouTube, şi iată ce aflu, printre altele: că va urma "o zguduire puternică, o reaşezare", ca şi cum ai căuta un obiect într-un sac: îl goleşti de conţinut, ca să fie curat, şi să primească altă materie, altă substanţă... Cam aşa va fi şi cu România: o ţară care se va întoarce pe dos. Reaşezarea va fi puternică, dar - parafrazez - atîta timp cît votul va fi în mîna poporului, ţara va fi într-o situaţie bună. Din punct de vedere astrologic - conchide invitata la acest capitol - nu sînt date pentru modificarea Constituţiei... Nu comentez măsura în care cunoscutul astrolog are sau nu dreptate: nu pun la îndoială ştiinţa nimănui, mai ales atunci cînd nu mă pricep... Pur şi simplu, mi se pare halucinantă apropierea dintre Constituţie şi astrologie, dintre nişte decizii aparent tehnice şi mersul planetelor. Precum şi îmbinarea competenţelor de politolog şi astrolog: cred însă că, într-o lume ca un sac întors, totul este posibil... Lucru confirmat cu atît mai dihai cu cît tot pe YouTube, la capitolul Previziuni, mai apare şi... Iliuţă de la OTV. Dacă mi-am permis oarece comentarii în privinţa Uraniei, de a cărei competenţă profesională nu mă îndoiesc, în cazul acestui din urmă "profet" lucrurile stau complet diferit: băiatul respectiv nu numai că nu ştie să vorbească, avînd serioase probleme de dicţie, dar pare că habar nu are ce spune. Imaginea lui, afirmînd, printre altele, că va veni o zăpadă "frumoasă, şi într-adevăr sănătoasă", pentru care trebuie să ne adunăm, din timp, lemne de foc şi provizii, a fost o binevenită terapie: m-a vindecat, cel puţin temporar, de orice anxietăţi futurologice.
