Rafinament rural bucureștean

Publicat în Dilema Veche nr. 905 din 12 – 18 august 2021
Rafinament rural bucureștean jpeg

De regulă, rafinamentul așezărilor omenești este adesea asociat, aproape involuntar, cu orașul. Cuvîntul urbanitate desemnează atît urbanismul, caracterul de a fi urban, cît și politețe și bună-cuviință. Și, într-adevăr, atunci cînd ne gîndim la rafinamentul minunatelor orașe pe care le vizităm, ne vin în minte dantelăriile venețiene dăltuite în piatră ori hipnoticele pavimente ale Lisabonei. Evocăm ascensiunea spre infinit a stilului gotic, în dialog cu umanismul renascentist. Porțile Paradisului de la Florența, arcele triumfale, statuile, piețele și scuarurile vorbesc despre civilizație, despre puterea spiritului uman. Străbătînd marile orașe ale lumii, ai sentimentul unei înălțări contagioase, devii părtaș la o aventură de milenii care s-a decantat în forme de o frumusețe aproape divină. Mulți români, care au șansa de a vizita orașele clasificate cu trei stele în ghidul Michelin, încearcă un soi de jenă încărcată de umilință gîndindu-se că Bucureștiul nu este Roma nici pe departe, așa cum Călărași nu e Veneția și nici Caracal nu este Sevilla. Străinii ajunși pe la noi știu din pornire că Bucureștiul este un oraș de gradul 3. „Adică cum?”, am întrebat eu curios. „Gradul 1 e Roma, gradul 2 e Parisul”, mi-a explicat afabil un investitor. E drept că, dacă judeci după cîte sculpturi de Michelangelo sînt la noi, orașele românești nu obțin scoruri fruntașe. Poate că nici la administrare nu stau toate foarte bine. Există însă anumite zone ale Bucureștiului care îi fascinează pe vizitatori, iar acestea sînt tocmai acele părți ale țesutului urban vechi ce conservă structura rurală a orașului: curți mari, aerisite, cu livezi, cu case ce privesc strada din spatele unor prispe generoase. Străduțele cartierului se unesc în fața bisericii. Atmosfera acestora trebuie să fi fost patriarhală, înaintea apariției automobilului.

Aceste case mărturisesc originea rurală a gîndirii responsabile de apariția lor. Vorbesc despre valori decantate de-a lungul mileniilor și transmise generațiilor prin grija obștii sătești. Preocuparea pentru frumos și armonie, vizibilă la poarta frumos împodobită, la stîlpii încrustați ai prispelor, la sobe, dar și la raporturile între părțile casei, aparține unui spațiu și unui timp cînd satul autonom își producea singur civilizația, iar fiecare generație o rafina. Este vorba de o civilizație românească, cea rurală, care putea rivaliza, la începutul secolului al XX-lea, cu oricare altă civilizație rurală, din punct de vedere al achizițiilor materiale și spirituale reflectate în arhitectură, port, obiecte, folclor ș.a.m.d. Dacă am compara traiul unui muncitor în fabrică din Anglia industrializată cu viața îndestulată a unui moșnean din Chiojdu, de exemplu, care își petrecea viața într-o relație firească cu holdele și pădurile generoase pe care le luase în primire de la părinți și avea să le transmită mai departe, ca moștenire, copiilor, ne-am da seama că existența celui de-al doilea reflectă mult mai bine aspirația către liniște, către sănătatea oferită de natura păstrată nealterată de intervenția distructivă a omului, pe care o avem cu toții, mai ales după lungile perioade de recluziune în locuințe.

Din această perspectivă, ghirlandele aurite ale palatului Pitti nu vor putea rivaliza niciodată cu snopii de grîu pe care îi reproduc, iar aranjamentele florale din pietre policrome nu vor atrage niciodată fluturii, așa cum o face o fîneață. Lingura de lemn cu care mînca țăranul român era frumos împodobită, la fel ca ulciorul din care bea apă la coasă. Ele erau parte a creației, căreia i se dăduse doar o formă potrivită scopului. Frumusețea naturii era oglindită firesc de cea a locuințelor, tot astfel cum peisajul dezolant al fabricii din perioada revoluției industriale era oglindit de locuința insalubră a proletariatului urban.

Astfel, simplitatea și rafinamentul locuinței rurale, relația naturală a acesteia cu mediul din care provenea, bucată cu bucată, au dat naștere parohiilor care, împreună, au format orașul București, iar modelul a fost, ulterior, preluat la începutul secolului al XX-lea. Existența unui oraș cu logică de sat, cu străzi mărginite nu de fronturi compacte, ci de curți aerisite, cu case izolate sau, cel mult, cuplate, fascinează, căci generozitatea conceperii sale nu poate fi regăsită decît în mediul rural, acolo unde orizontul casei este dat de unirea dintre pămînt și cer. Rafinamentul stilului neoromânesc se așază pe tradițiile arhitecturii rurale și ecleziale și rămîne, prin bogăția spațiilor de legătură între exteriorul locuinței și interiorul acesteia, prin decorație și armonie, unul dintre cele mai căutate de amatorii contemporani de frumos construit.

De aceea, în oglindirea onirică dintre București și satele care i-au fost model, atunci cînd este demolată fără milă o casă a vechii urbe, într-un sat românesc dispare o casă bătrînească, pentru a fi înlocuită cu expresia falnică a noii bunăstări reflectate de tablă, plastic, inox și sticlă bombată reflectorizantă, în timp ce vechea prispă, cioplită în rugăciune cu Soarele și Luna, devine lemn de foc.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

1037 23 foto I  Cosman jpg
Valul a venit, apoi a trecut – tsunami în Maldive –
Oamenii au învățat să trăiască prezentul, fără să-și pună problema zilei de mîine.
image png
Analiza plagiatului de la vîrful Harvard
„Nu au fost constatate abateri de la standardele etice în activitatea de cercetare academică ale Harvard”
p 23 jpg
Despre prostie – sau cum am devenit inteligent
E o alegere inconștientă a ceea ce vrem să fim, dar care poate deveni conștientă datorită cunoașterii.
p 22 Barcelona WC jpg
Universul Barcelonei
Numai un prost l-ar distruge. Dar istoria este plină de alde d-ăștia.
image png
Pirgu vs. Montaigne
„Mă-nnebunesc după tot ce ţine de memorialistică: jurnale, memorii, corespondenţă, note de drum etc.”.
p 23 Andrei Scrima jpg
O întîlnire mirabilă – interviu cu filozoful și psihanalistul Virgil CIOMOȘ –
Domnul Profesor nu mi-a recomandat studii și cărți de logică și de filosofie, ci Patericul egiptean, mai întîi, și Spovedania unui pelerin rus, mai apoi.
image png
Hasdeu și regulamentul
Tot în 2023 s-au împlinit 333 de ani de la susținerea (la Universitatea din Leipzig) a primei teze de doctorat din lume dedicată jurnalismului.
image png
Casa Regală a României și palatele prefecturilor
O altă statuie a lui Ferdinand din Rezina (amplasată în 1938, sculptor Alexandru Plămădeală) a fost aruncată în Nistru de către barbarii bolșevici în 1940.
p 23 Cefalonia WC jpg
Aventuri estivale cefalonite
Încă nu am un răspuns clar. Cîți bani îmi mai trebuie pentru a termina odată Elada?
p 23 WC jpg
Librarii din vechiul București
Cum a ajuns, însă, un librar să aibă un parc botezat după numele lui, este o altă poveste, pe care, deși stau de aproape douăzeci de ani în acest cartier, am aflat-o mai tîrziu.
image png
Poze, nu vorbe!
Nu mai insist asupra faptului că, în absența cuvintelor, gîndirea conceptuală și gîndirea discursivă nu sînt posibile.
p 23 WC jpg
La Peleș – proprietari triști și administratori buni
Altfel, castelul Peleș rămîne o capodoperă a bunului gust.
p 21 Josephus Szabo, Diploma de magister philosophiae,1768 jpg
O descoperire majoră pentru istoria învățămîntului universitar din România
Era prima instituție de învățămînt superior universitar de pe teritoriul actual al țării.
p 23 Ministerul Finantelor WC jpg
Cît de mare este datoria noastră publică sau despre suveica numită România
Există deci un PIB care lucrează în favoarea bugetului nostru de stat și unul care lucrează în favoarea altora.
image png
Inspecția, acolo unde sînt îngrijiți oameni
Un timp prea scurt alocat controlului duce la concluzii superficiale.
p 21 jpg
Credință. Încredere. Clandestinitate – imagini din Dosarele Securității
Este bine să le gîndim procesual, ca instrumente care se schimbă în timpul facerii.
p 23 jpg
p 23 Metroul din Atena WC jpg
Atena, așa cum am descoperit-o eu
„Cîtă vreme avem ce povesti, nu ieșim la pensie”.
index jpeg webp
Am înnebunit de fericire – despre tristețea abisală și apeirokalia cea de toate zilele –
Mă întreb în final, cumva retoric, cine sînt mai periculoși pentru lumea în care locuim: mîrlanii sau cei care înnebunesc de fericire și tristețe, respectiv maniaco-depresivii?
p 23 jpg
Sindromul nou-născutului maculat
Dar de ce să procedăm așa cînd putem lăsa totul la îndemîna șmecherilor pe care îi invocam?
p 23 WC jpg
Paris, după douăzeci de ani și patru luni
Dar cum mereu am fost în trecere prin Paris, nostalgiile nu au fost deloc puternice și au lăsat loc curiozității de a redescoperi minunatul univers parizian.
p 19 WC jpg
Oameni capabili să devină medici
Observația privind „dezumanizarea” medicinei, îndrăzneață în urmă cu o jumătate de secol, este astăzi banală.
p 23 2 WC jpg
O fată sub dărîmături. Un bărbat neputincios
Două zile mai tîrziu, ceva ajutor a început să apară în centrele marilor oraşe. Dar pentru nenumăraţi oameni, este prea puţin şi prea tîrziu.
982 23 Huqqa de origine persana 1770 jpg

Adevarul.ro

image
Grecia sub zodia incendiilor forestiere și a caniculei. Turiști români: „Ne cred pe toți proști?”
În timp ce atenționările de călătorie apar aproape în fiecare zi pentru Grecia, din cauza riscului de incendii forestiere, turiștii românii susțin că vremea e perfectă.
image
Cât ar mai fi avut de trăit Ceaușescu dacă nu era executat. Care era boala ținută la secret a ultimului dictator al României
Nicolae Ceaușescu suferea de mai multe boli grave, spun medici români dar și surse din cadrul CIA. Dacă una dintre afecțiuni ajunsese cunoscută prin intermediul CIA, cealaltă rămâne și astăzi un mister. Se presupune că Ceaușescu nu ar mai fi supraviețuit mult după 1989.
image
Cum ne-a adus manelistul Babasha în atenția lumii întregi. Ce scrie The Independent despre manelele din România
Babasha, cântărețul de manele care a fost huiduit la primul concert susținut de Coldplay, a atras atenția lumii întregi, publicațiile străine relatând evenimentul, și afirmând că reacția publicului ar reaprinde „dezbaterea despre rasism din România”.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.