Povestea fraților Popescu sau despre ascunzătorile ingenioase gîndite de arhitecții moderniști

Publicat în Dilema Veche nr. 909 din 9 – 15 septembrie 2021
Povestea fraților Popescu  sau despre ascunzătorile ingenioase gîndite de arhitecții moderniști jpeg

Cum vii pe bulevard, lăsînd în stînga linia de tramvai, nu ai cum să nu observi blocul în care s-au născut și copilărit frații Popescu. Cu silueta lui gri, maiestuoasă, imobilul de locuințe colective poartă și azi amprenta vremurilor care l-au produs, viziunea omului nou, pe care arhitectura igienică și rațională îl face mai bun, mai drept, mai sensibil la ideal. Cu o lungime de peste 200 de metri și o înălțime de nouă etaje, blocul oprește lumina și scaldă într-o umbră permanentă o importantă zonă a bulevardului, acolo unde nici iarba nu crește. Liniile sale pure, cu logii care întrerup elegant fațada, arată abilitatea unei gîndiri sensibile la frumos, proporție și armonie. Edificiul are șase scări, conectate două cîte două prin pasarele care traversează curtea de lumină ce oferă o bună ventilație băilor, căci razele soarelui pătrund mult mai puțin acolo, în special la etajele inferioare.

Copilăria fraților Popescu a decurs plăcut și monoton pînă la Revoluție, cînd cei trei băieți erau deja măricei, iar noi oportunități au apărut la orizontul care se lărgise brusc, astfel că, după majoratul mezinului, ei au emigrat în America, de unde vești îmbucurătoare legate de oportunitățile fantastice de a cîștiga ușor dolarii veneau în mod constant. Vecinii, care fuseseră deranjați, în numeroase rînduri, de chefurile de pomină pe care familia Popescu le făcea în bloc pe timpul lui Ceaușescu, indiferent de oră și cu o frecvență care sugera venituri mult mai consistente decît salariile modeste ale părinților, știau că frații nu se omorîseră cu cartea, deci cleveteau pe băncile de la intrarea în bloc, necrezînd o iotă din cele afirmate, cu mîndrie, de rubedenii. Asta pînă într-o zi cînd, pe aleea din spatele blocului, care de fapt era fața acestuia, pentru că pe acolo se intră, și nu din bulevard (dintr-un capriciu al arhitectului care avea de-a face cu preceptele manifestului modernismului, Carta de la Atena, și nu cu logica elementară), ei bine, pe această alee îngustă își făcu loc cu dificultate, atentă să nu zgîrie Daciile, o dubă mare și neagră, cu geamuri fumurii, americană, înmatriculată în State. Cînd zic mare, mă refer la standardul american. Ce mai, era uriașă, umpluse aleea ca mașina de gunoi. Din dubă coborîră, veseli, proaspeți, îmbrăcați în negru, frații Popescu. Veșmintele negre puneau în evidență lanțurile de aur groase de la gît, brățările și ceasurile din același material. Ochelarii de soare erau, firește, tot negri, la fel ca multitudinea de valize care începură să fie coborîte din dubă.

Babele ieșiră la ferestre ca la comandă să privească acest spectacol cu adevărat unic, la fel și tineretul, și, pentru toată suflarea care locuia în X-7, în anul de grație 1997, deveni limpede că frații Popescu erau cei mai realizați fii ai blocului, depășindu-i cu mult pe frații Ionescu care erau unul medic stagiar și unul profesor de liceu, adică trăgeau mîța de coadă, după ce fuseseră primii la învățătură. Popeștii se întrețineau afabil cu toată lumea, îmbrățișîndu-se, după atîția ani, cu foștii coechipieri la fotbal sau bătaie cu zăpada. După cîteva zile, cît duba neagră a staționat în părculeț, pentru că nu încăpea în parcare, frații Popescu plecară înapoi în State, iar mulți dintre copiii blocului prinseră să viseze la un El Dorado aflat la doar cîteva mii de kilometri distanță, acolo unde, obținînd o slujbă modestă ca implicare și efort, ca aceea de îngrijitor la un club de golf, te poți căpătui în doar cîteva primăveri.

Apoi, cîțiva ani, nimeni nu a mai știut nimic despre acel trio fantastic, pînă cînd, într-o dimineață cenușie de toamnă, o mașină anostă opri la scară. Din ea coborîră doi funcționari apatici, care merseră la apartamentul familiei Popescu, dar nu găsiră pe nimeni acolo, așa că începură să întrebe prin bloc dacă știa cineva ceva despre cei trei frați, dacă îi mai văzuseră prin zonă. Erau de la Interpol, iar băieții erau căutați pe tot mapamondul pentru furt de carduri bancare. Fiind îngrijitori, deținuseră cheia master de la toate vestiarele clubului de golf și, fiind organizați, reușiseră să fotografieze ambele fețe ale cardurilor bogătașilor care frecventau clubul. Apoi făcuseră cumpărături online și retrageri modeste, astfel încît proprietarii cardurilor nici nu băgaseră de seamă pînă cînd sumele extrase nu au cumulat un milion de dolari. De atunci, de la începerea anchetei, fuseseră de negăsit. Nici în X-7 nu i-a găsit nimeni.

Mașina anostă continuă să vină în fața celei de-a patra scări a blocului, cei doi funcționari erau de-acum de-ai casei, îi salutau copiii cînd mergeau la școală, dar operațiunea nu produse nici un rezultat. Abia după mulți ani de la încheierea filajului a început să circule în bloc zvonul că, de fapt, frații Popescu locuiseră în X-7 pe toată durata anchetei, dar la prima scară, nu la a patra, folosindu-se ingenios de pasarelele conectoare pentru a intra și ieși pe unde voiau ei, în funcție de locul de parcare găsit în ziua respectivă de mașina anostă și lăsîndu-și barbă. Nu au fost prinși niciodată, spre ușurarea comunității din X-7, care nu-i judeca prea aspru pentru ce făcuseră în State, mai ales că nimeni din bloc nu juca golf.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

1037 23 foto I  Cosman jpg
Valul a venit, apoi a trecut – tsunami în Maldive –
Oamenii au învățat să trăiască prezentul, fără să-și pună problema zilei de mîine.
image png
Analiza plagiatului de la vîrful Harvard
„Nu au fost constatate abateri de la standardele etice în activitatea de cercetare academică ale Harvard”
p 23 jpg
Despre prostie – sau cum am devenit inteligent
E o alegere inconștientă a ceea ce vrem să fim, dar care poate deveni conștientă datorită cunoașterii.
p 22 Barcelona WC jpg
Universul Barcelonei
Numai un prost l-ar distruge. Dar istoria este plină de alde d-ăștia.
image png
Pirgu vs. Montaigne
„Mă-nnebunesc după tot ce ţine de memorialistică: jurnale, memorii, corespondenţă, note de drum etc.”.
p 23 Andrei Scrima jpg
O întîlnire mirabilă – interviu cu filozoful și psihanalistul Virgil CIOMOȘ –
Domnul Profesor nu mi-a recomandat studii și cărți de logică și de filosofie, ci Patericul egiptean, mai întîi, și Spovedania unui pelerin rus, mai apoi.
image png
Hasdeu și regulamentul
Tot în 2023 s-au împlinit 333 de ani de la susținerea (la Universitatea din Leipzig) a primei teze de doctorat din lume dedicată jurnalismului.
image png
Casa Regală a României și palatele prefecturilor
O altă statuie a lui Ferdinand din Rezina (amplasată în 1938, sculptor Alexandru Plămădeală) a fost aruncată în Nistru de către barbarii bolșevici în 1940.
p 23 Cefalonia WC jpg
Aventuri estivale cefalonite
Încă nu am un răspuns clar. Cîți bani îmi mai trebuie pentru a termina odată Elada?
p 23 WC jpg
Librarii din vechiul București
Cum a ajuns, însă, un librar să aibă un parc botezat după numele lui, este o altă poveste, pe care, deși stau de aproape douăzeci de ani în acest cartier, am aflat-o mai tîrziu.
image png
Poze, nu vorbe!
Nu mai insist asupra faptului că, în absența cuvintelor, gîndirea conceptuală și gîndirea discursivă nu sînt posibile.
p 23 WC jpg
La Peleș – proprietari triști și administratori buni
Altfel, castelul Peleș rămîne o capodoperă a bunului gust.
p 21 Josephus Szabo, Diploma de magister philosophiae,1768 jpg
O descoperire majoră pentru istoria învățămîntului universitar din România
Era prima instituție de învățămînt superior universitar de pe teritoriul actual al țării.
p 23 Ministerul Finantelor WC jpg
Cît de mare este datoria noastră publică sau despre suveica numită România
Există deci un PIB care lucrează în favoarea bugetului nostru de stat și unul care lucrează în favoarea altora.
image png
Inspecția, acolo unde sînt îngrijiți oameni
Un timp prea scurt alocat controlului duce la concluzii superficiale.
p 21 jpg
Credință. Încredere. Clandestinitate – imagini din Dosarele Securității
Este bine să le gîndim procesual, ca instrumente care se schimbă în timpul facerii.
p 23 jpg
p 23 Metroul din Atena WC jpg
Atena, așa cum am descoperit-o eu
„Cîtă vreme avem ce povesti, nu ieșim la pensie”.
index jpeg webp
Am înnebunit de fericire – despre tristețea abisală și apeirokalia cea de toate zilele –
Mă întreb în final, cumva retoric, cine sînt mai periculoși pentru lumea în care locuim: mîrlanii sau cei care înnebunesc de fericire și tristețe, respectiv maniaco-depresivii?
p 23 jpg
Sindromul nou-născutului maculat
Dar de ce să procedăm așa cînd putem lăsa totul la îndemîna șmecherilor pe care îi invocam?
p 23 WC jpg
Paris, după douăzeci de ani și patru luni
Dar cum mereu am fost în trecere prin Paris, nostalgiile nu au fost deloc puternice și au lăsat loc curiozității de a redescoperi minunatul univers parizian.
p 19 WC jpg
Oameni capabili să devină medici
Observația privind „dezumanizarea” medicinei, îndrăzneață în urmă cu o jumătate de secol, este astăzi banală.
p 23 2 WC jpg
O fată sub dărîmături. Un bărbat neputincios
Două zile mai tîrziu, ceva ajutor a început să apară în centrele marilor oraşe. Dar pentru nenumăraţi oameni, este prea puţin şi prea tîrziu.
982 23 Huqqa de origine persana 1770 jpg

Adevarul.ro

image
Rezultatul protestelor împotriva turiștilor: stațiunile spaniole se golesc
Spaniolii furioși din cauza turismului în masă au primit exact ceea ce au cerut, deoarece Magaluf , unul dintre cele mai importante locuri de vacanță din Mallorca, este pe jumătate gol. De fapt, arată ca un oraş fantomă.
image
Alimentele pe care experții în siguranță alimentară nu le-ar mânca niciodată de la bufetul de mic dejun al unui hotel
Cu toţii suntem de acord că, în vacanţă, unul dintre avantajele de a sta la un hotel este bufetul de mic dejun inclus în pachetul achiziţionat. În acelaşi timp, ultimul lucru pe care ni-l dorim este să rămânem în cameră din cauza vreunei boli digestive.
image
Caravană electorală, atacată cu bâtele într-o comună din județul Buzău VIDEO
Lupta politică se duce și cu ciomagul, pe alocuri. O demonstrează filmarea realizată de membrii unei caravane electorale din comuna buzoiană Calvini, în care se vede cum sunt alergați și amenințați cu bâtele de un grup de săteni.

HIstoria.ro

image
Efectele surprinzătoare ale prezenței ofițerilor ruși în Bucureștiul anului 1877
În cadrul Războiului ruso-turc din 1877, după declararea de Război Imperiului Otoman, trupele ruse intră în România, în drum spre Turcia. Ca urmarea a acestui fapt, Bucureștii lui 1877 sînt luați cu asalt de ofiţerii ruși, gata să-și cheltuiască banii nebunește.
image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.