Orașul post-pandemic
Deja pandemia a schimbat orașul, probabil pentru multă vreme. Străzile pustii vor fi înlocuite de străzile cu puțini oameni. Pentru a nu se înghesui cu toții pe trotuarele înguste, pietonii vor circula și pe carosabil. Mașinile parcate pe marginea străzilor vor deveni o amintire, căci nu va mai fi loc pentru ele. Străzile vor deveni sensuri unice, atît pentru mașinile care vor circula doar pe o bandă, cît și pentru pietonii care vor circula pe patru. Benzile pentru bicicliști se vor mări și ele. Trotuarele nu vor mai fi doar pentru mers, ci și pentru așteptat, în fața magazinelor, băncilor, administrațiilor financiare. Timpii de așteptare vor crește, deci vor fi instalate foarte multe bănci individuale, scaune robuste distanțate, pentru uz exterior. Clădirile înalte nu vor mai putea fi alimentate cu oameni prin lifturi și scări, iar sistemele de ventilare mecanică a spațiilor mari vor fi reevaluate din punct de vedere sanitar.
Orașul va crește în suprafață, după modelul imaginat de Frank Lloyd Wright, Broadacre City, metropola unde fiecare familie locuiește pe o parcelă de un acru (aproximativ 4.000 mp). Spre deosebire de orașul lui Wright, familiile vor sta acasă, iar pe străzi vor circula doar mașinile de transport persoane, mărfuri, livrări și Salvări. Periferia va crește și va îngloba satele-sateliți. Învățînd de acasă, muncind de acasă, orășenii vor migra din apartamentele de bloc spre proprietăți mai ample din periferia extinsă a orașului și mulți vor începe să practice agricultura în timpul salvat de absența mersului la muncă. Vor observa că munca pămîntului oferă, pe lîngă alimente sănătoase, și mari satisfacții, care vin la lot cu un număr important de calorii arse și un bronz de invidiat.
Paradoxal, deși recomandarea din timpul pandemiei a fost ca tinerii să se separe de bătrîni, familiile se vor regrupa, căci izolarea este mai ușor de suportat într-o familie extinsă. O masă de Paști sau de Crăciun în doi nu se compară cu una în 12. Iar pe 4.000 de metri pătrați pot trăi 12 persoane fără să-și sufle în ceafă. În plus, nici un bătrîn nu s-ar izola de bunăvoie, în special în anii din urmă ai bătrîneții sale, după cum nici un tînăr nu ar vrea să-și știe părintele singur și la ananghie. Pe un lot rural de 2-3.000 de metri pătrați vom vedea casa tinerilor, căsuța bătrînilor, felurite acareturi, bucătării de vară, bolți de viță.
Călătoriile importante ale orășeanului vor fi pînă în centrul orașului, la medic sau la circa financiară, de unde se va întoarce mereu rapid și pe șest, cu grijă să nu încaseze o amendă enormă în raport cu veniturile sale, pentru că și-a completat greșit declarația sau a uitat-o acasă. Turism fizic de masă nu se va mai face, ci doar virtual, iar suvenirurile vor fi trimise cu poșta. Singura formă de turism va fi cel de lux, în care un mare muzeu se deschide doar pentru cîteva persoane care îl vizitează în liniște, fără a fi deranjate de lumpenul pestriț și gălăgios, înghesuit odinioară la operele de artă subliniate în ghid. Plajele vor fi libere și curate, asemănătoare plajei prezidențiale de la Neptun, bîntuită rar de vagi și îndepărtate siluete plictisite, unde cinci șezlonguri stăteau mai mult goale, în timp ce, dincolo de gardul păzit, gloata viermuia frenetic în căutarea unui loc de cearșaf.
Cu timpul, școlile vor fi transformate în dispensare districtuale și universitățile în clinici. Teatrele vor avea reprezentații cu un public egal cu număr actorilor, iar spectacolele vor deveni experimentale și cathartice. Cinematografele vor dispărea, iar stadioanele vor fi destinate antrenamentelor publice, în pătrate de 2 pe 2 metri. Restaurantele vor deveni exorbitante, iar cîrciumile ilegale, unde se vor viziona meciurile campionatelor mondiale de fotbal jucate pînă în 2020, vor prospera în subsoluri insalubre, unde oamenii vor încălca distanțarea socială pentru a se simți oameni. Închisorile nu vor mai fi pentru infractori, ci pentru ducăreți, adică acei infractori care nu stau în arestul de acasă de bunăvoie.
Pentru copii, orașul și societatea vor însemna doar un ecran unde se întîmplă tot felul de lucruri hazlii, cum ar fi educația online. Nu vor mai întîlni pe nimeni din afara familiei și, cînd o vor face, spaima va birui orice încercare de apropiere. Nu se vor mai căsători. Vor rămîne singuri și nu vor avea urmași. Nașterile vor fi controlate în clinici și vor deveni un lux, rezervat cîtorva. Sporul natural al populației planetei va ajunge, în cele din urmă, negativ, ceea ce va compensa utilizarea pe scară largă a plasticului pentru izolarea virușilor, a dezinfectanților pentru curățenie și exploatarea nemiloasă a resurselor pentru a plăti populația să stea în case și să comande mîncare, așteptînd lunar să afle ce are voie să facă în următoarele 30 de zile.
Sau nu o să fie așa, căci ziua de mîine a devenit impredictibilă și cîndva, anul acesta, ieșim cu toții în stradă, ne îmbrățișăm și ne pupăm, cu lacrimi de bucurie în obraji.
Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.
