Memoria pietrelor

Publicat în Dilema Veche nr. 859 din 24 - 30 septembrie 2020
Memoria pietrelor jpeg

Cele mai vechi clădiri pe care încă le mai avem sînt din piatră. Ele conservă viziunea despre oraș a strămoșilor noștri, prin modul în care pietrele au fost tăiate cu grijă, apoi prelucrate și asamblate în așa fel încît să vorbească despre valorile celor care au avut voința ca ele să ocupe alte locuri decît cele hărăzite de îndelungatele procese naturale petrecute în scoarța terestră. Fiecare piatră vine cu propria sa istorie geologică, cu o stratigrafie care mărturisește despre forțele extraordinare care i-au dat naștere de-a lungul milioanelor de ani. În cazuri rare, pietrele conțin amprentele ființelor care au trăit odinioară: scoici, amoniți, crustacee sau plante. Stația de metrou Politehnica este un veritabil muzeu de paleontologie. Scările Muzeului de Geologie din București, care coboară la subsol, sînt inscripționate abundent de viețuitoarele trecutului.

Pînă la momentul montajului, fiecare piatră se îmbogățește cu informații legate de modul de prelucrare: pieptănată, șpițuită, buciardată, lustruită sau altfel. În funcție de prelucrare, o piatră poate să transmită căldură, gentilețe, grație sau, dimpotrivă, asprime, duritate, forță și masivitate. Adesea se observă și modul de transport. Urmele chingilor, pîrghiilor sau buștenilor pe care o piatră a rulat vorbesc despre efortul depus la deplasarea fiecăreia dintre zecile de mii de pietre care, puse cu multă grijă și știință una lîngă alta, formează un edificiu.

Modul de cioplire vorbește despre stilul și gustul epocii, despre posibilitățile tehnice de exprimare a frumosului prin construcție. Distanța dintre două pietre verticale care susțin un antablament ne informează cu privire la perioada construcției și la sensibilitatea de atunci pentru proporție și armonie.

Pietrele dure înmagazinează urmele utilizării. Un prag călcat frecvent se șlefuiește asemeni unei albii de rîu, acolo unde milioane de pași s-au oprit, de-a lungul secolelor. Piciorul unei statui făcătoare de minuni este lustruit de mîinile și buzele care, de-a lungul vremurilor, i-au încredințat cele mai arzătoare dorințe și nădejdi. Un pervaz de fereastră a fost tocit de coatele care s-au rezemat, de funiile care urcau coșuri, de mobilele care au fost urcate pe fereastră și care, prin masivitatea lor, au fost hărăzite la permanență în casele unde au ajuns, fiind imposibil de coborît altfel decît prin dezmembrare. Un perete păstrează gaura glonțului care a curmat viața unui principe, iar clădiri spulberate de bombardamente rămîn mărturii de neșters pentru dramele istoriei care nu mai trebuie să se repete.

Nu în ultimul rînd, pietrele sînt purtătoare de inscripții. De la codul lui Hammurabi, dăltuit în bazalt nemuritor,  pietrele poartă mesaje scrise adresate contemporanilor, dar, mai ales, posterității. Cunoscînd știința străveche potrivit căreia piatra cioplită nu rămîne pe jos, oamenii au încrustat în materia dură acele mesaje pe care le-au considerat importante pentru urmași. Acestea ne parvin și, dacă le vedem, citim și înțelegem, putem deveni mai bogați sufletește.

Orașele se oferă privirii, iar pietrele lor ne vorbesc direct sau indirect. Important este să le observăm și, dacă putem, să le păstrăm. Orice piatră pe care orașul o pierde, sub hipnoza fierului, cimentului, sticlei și rumegușului, reprezintă o renunțare la trecutul urbei. Acesta nu este doar trecutul oamenilor care au făurit-o, ci al Universului întreg, a cărui istorie stă scrisă în cea mai neînsemnată piatră de care ne frecăm picioarele înainte de a intra în casă.

Închei cu un citat superb din Italo Calvino, pe care îl spun mereu studenților mei: „Marco Polo descrie un pod, piatră cu piatră. Dar care este piatra care susține podul? întreabă Kubilai Kan. Podul nu este susținut de o piatră anume, răspunde Marco, ci de linia arcului pe care ele îl formează. Kubilai Kan rămîne tăcut, meditînd. Apoi adaugă: De ce îmi vorbești de pietre? Numai arcul mă interesează. Polo răspunde: Fără pietre nu există arc”.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: wikimedia commons

1037 23 foto I  Cosman jpg
Valul a venit, apoi a trecut – tsunami în Maldive –
Oamenii au învățat să trăiască prezentul, fără să-și pună problema zilei de mîine.
image png
Analiza plagiatului de la vîrful Harvard
„Nu au fost constatate abateri de la standardele etice în activitatea de cercetare academică ale Harvard”
p 23 jpg
Despre prostie – sau cum am devenit inteligent
E o alegere inconștientă a ceea ce vrem să fim, dar care poate deveni conștientă datorită cunoașterii.
p 22 Barcelona WC jpg
Universul Barcelonei
Numai un prost l-ar distruge. Dar istoria este plină de alde d-ăștia.
image png
Pirgu vs. Montaigne
„Mă-nnebunesc după tot ce ţine de memorialistică: jurnale, memorii, corespondenţă, note de drum etc.”.
p 23 Andrei Scrima jpg
O întîlnire mirabilă – interviu cu filozoful și psihanalistul Virgil CIOMOȘ –
Domnul Profesor nu mi-a recomandat studii și cărți de logică și de filosofie, ci Patericul egiptean, mai întîi, și Spovedania unui pelerin rus, mai apoi.
image png
Hasdeu și regulamentul
Tot în 2023 s-au împlinit 333 de ani de la susținerea (la Universitatea din Leipzig) a primei teze de doctorat din lume dedicată jurnalismului.
image png
Casa Regală a României și palatele prefecturilor
O altă statuie a lui Ferdinand din Rezina (amplasată în 1938, sculptor Alexandru Plămădeală) a fost aruncată în Nistru de către barbarii bolșevici în 1940.
p 23 Cefalonia WC jpg
Aventuri estivale cefalonite
Încă nu am un răspuns clar. Cîți bani îmi mai trebuie pentru a termina odată Elada?
p 23 WC jpg
Librarii din vechiul București
Cum a ajuns, însă, un librar să aibă un parc botezat după numele lui, este o altă poveste, pe care, deși stau de aproape douăzeci de ani în acest cartier, am aflat-o mai tîrziu.
image png
Poze, nu vorbe!
Nu mai insist asupra faptului că, în absența cuvintelor, gîndirea conceptuală și gîndirea discursivă nu sînt posibile.
p 23 WC jpg
La Peleș – proprietari triști și administratori buni
Altfel, castelul Peleș rămîne o capodoperă a bunului gust.
p 21 Josephus Szabo, Diploma de magister philosophiae,1768 jpg
O descoperire majoră pentru istoria învățămîntului universitar din România
Era prima instituție de învățămînt superior universitar de pe teritoriul actual al țării.
p 23 Ministerul Finantelor WC jpg
Cît de mare este datoria noastră publică sau despre suveica numită România
Există deci un PIB care lucrează în favoarea bugetului nostru de stat și unul care lucrează în favoarea altora.
image png
Inspecția, acolo unde sînt îngrijiți oameni
Un timp prea scurt alocat controlului duce la concluzii superficiale.
p 21 jpg
Credință. Încredere. Clandestinitate – imagini din Dosarele Securității
Este bine să le gîndim procesual, ca instrumente care se schimbă în timpul facerii.
p 23 jpg
p 23 Metroul din Atena WC jpg
Atena, așa cum am descoperit-o eu
„Cîtă vreme avem ce povesti, nu ieșim la pensie”.
index jpeg webp
Am înnebunit de fericire – despre tristețea abisală și apeirokalia cea de toate zilele –
Mă întreb în final, cumva retoric, cine sînt mai periculoși pentru lumea în care locuim: mîrlanii sau cei care înnebunesc de fericire și tristețe, respectiv maniaco-depresivii?
p 23 jpg
Sindromul nou-născutului maculat
Dar de ce să procedăm așa cînd putem lăsa totul la îndemîna șmecherilor pe care îi invocam?
p 23 WC jpg
Paris, după douăzeci de ani și patru luni
Dar cum mereu am fost în trecere prin Paris, nostalgiile nu au fost deloc puternice și au lăsat loc curiozității de a redescoperi minunatul univers parizian.
p 19 WC jpg
Oameni capabili să devină medici
Observația privind „dezumanizarea” medicinei, îndrăzneață în urmă cu o jumătate de secol, este astăzi banală.
p 23 2 WC jpg
O fată sub dărîmături. Un bărbat neputincios
Două zile mai tîrziu, ceva ajutor a început să apară în centrele marilor oraşe. Dar pentru nenumăraţi oameni, este prea puţin şi prea tîrziu.
982 23 Huqqa de origine persana 1770 jpg

Adevarul.ro

image
Comandant rus, „ciuruit” de către propriii săi militari. Unsprezece gloanțe au tras în el
Comandantul unei unități ruse care luptă în Ucraina a fost „ciuruit” de către propriii săi oameni, potrivit unei convorbiri telefonice interceptate de serviciile de informații militare ucrainene (HUR).
image
Premierul britanic, consternat de violențele din Leeds, unde protagoniștii au fost români: „Scenele au fost șocante și rușinoase”
După haosul de joi seara, 18 iulie, din Leeds, Anglia, mai mulți oameni au ajuns în arestul poliției. Noul premier al Marii Britanii, Sir Keir Starmer, a descris scenele violente ca fiind „șocante și rușinoase”, conform Sky News.
image
Umilirea elevilor din Fanfara Jegălia, studiu de caz. Cum camuflează pedepsele profesorii obsedați de control VIDEO
Incidentul care a avut loc în Slatina, unde mai mulți elevi au fost obligați să stea în genunchi pe asfaltul încins, a fost descris de unii drept o glumă, în timp de psihologii spun că acolo a fost un exces de putere din partea profesorului care a vrut să arate că deține controlul.

HIstoria.ro

image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne