Marea casă mică

2 mai 2020
Marea casă mică jpeg

Scriam în articolul precedent că satul românesc ar putea reprezenta salvarea traiului sănătos al orășeanului în contextul autoizolării din vremea pandemiei, dar nu numai. Lipsit de parcuri, teatre, săli de fitness și obligat să stea într-un apartament minuscul, unde împreună cu toți membrii familiei trebuie și să muncească, și să învețe, și să facă teme, citadinul arde la focul mocnit al privării de libertate. În lift nu-i mai vine să se suie și, după rarele ieșiri pînă în fața blocului, este silit să-și scoată toate hainele, să le dezinfecteze, să se spele, să se schimbe. Ziua trece mai repede cînd trebuie să cureți mai multe haine, să te speli pe mîini de nenumărate ori, să lustruiești pe jos, ca să nu mai vorbim de disconfortul permanent al răvășirii casei pentru a distruge virușii, al spălatului podelelor însoțit de vapori de clor și alcool care ne fac să ne simțim în siguranță.

La toate acestea se adaugă și neplăcerea de a nu putea aerisi apartamentul, căci puzderie de firme situate pe șoseaua de centură a orașului fac profituri semnificative prin arderea gunoaielor de import și nu de puține ori bucureștenii s-au alertat de-a dreptul pentru că aerul era de nerespirat. Primăvara trece fără ca orășenii să vadă soarele atît de așteptat, iar pielea lor rămîne la fel de albă ca în ianuarie. O fi frumoasă priveliștea parcurilor văzute de la etajul al zecelea, dar parcă mai frumos este cînd umbli cu picioarele pe pămînt și atingi o frunză. Iar așteptarea durează, durează, iar presiunea în cazan crește odată cu conștientizarea imposibilității de a te priva de mișcare și soare pentru perioade lungi de timp. Ai da orice să ieși afară, se face coadă la dusul gunoiului, sarcină care, în vremuri normale, cădea pe umerii celui mai înțelept membru al familiei. Dorul de cei dragi nu mai trebuie, cred, evocat.

În același timp, sătenii își văd de muncile cîmpului, la fel ca anul trecut pe timpul acesta, mulg vacile, cosesc, stau afară tot atît și, să o recunoaștem, sînt categoric avantajați pentru că se autoizolează pe o proprietate de 3.000 de metri pătrați, nu de 30. Ies afară pentru a munci, iar casa lor mică le oferă acest confort esențial, de care nu eram conștienți atunci cînd îl aveam la dispoziție, și anume mișcarea. Sînt absolut convins că, în următoarele luni, populația urbană înstărită își va cumpăra o casă cu gospodărie la țară pentru a se autoizola acolo în caz că pandemia aceasta recidivează sau o alta apare.

lorin 3 jpg jpeg

Însă, dacă orășenii vor face la sat ce fac la ei, la oraș, adică speculă imobiliară prin dezmembrarea parcelelor mari în parcele mici pentru vindere la prețuri mari, comasarea mai multor parcele pentru a construi mare și înalt, demolarea caselor tradiționale și impunerea modului de viață urban la sat prin construirea de vile apropiate, cu garduri din policarbonat, atunci satul va deveni un apendice al orașului, o suburbie deprimantă prin repetiție și lipsă de logică, asemenea celor ce înconjură cu tristețe urbele noastre. Lumina, vîntul, natura vor fi izgonite, iar autoizolarea va deveni doar un pic mai suportabilă, dar foarte puțin. Miza viitorilor ani este următoarea: renunțarea la excesele mincinoase ale supraconsumului (fie la mîncare, fie la haine, electronice, gadget-uri, excursii coloniale) și încercarea de a păstra ceea ce ai găsit, fiindcă pentru acel ceva ai mers acolo! Orășeanul, colonist prin excelență, care urbanizează tot ce atinge, va trebui să dea dovadă că a înțeles atît lecțiile izolării, cît mai ales faptul că micuța casă pe care o cumpără îi oferă absolut tot ce îi trebuie. Să o luăm pe rînd.

Paradoxal, încep cu anexele gospodăriei, acolo unde țăranul își creștea vitele, adăpostea căruța și fînul, depozita mîncarea lui și a animalelor. Aceste anexe și activitățile pe care le presupuneau erau parte integrantă a traiului său zilnic. Desigur că orășeanul nu va mai avea nevoie de pătule, coșare, hambare, grajduri, fînare, magazii și alte acareturi, decît dacă va dori să facă fitness în aer liber, sub lumina purificatoare a soarelui, dar va putea să le transforme pe cele existente în birou de studiu pentru copil, bibliotecă în aer liber, sală de fitness, bucătărie de vară. Am zis bucătărie de vară? Adică să gătești în aer liber, cu pomul la doi metri și să iei prînzul afară? Revenind la ceea ce spuneam înainte de scurta reverie nepermisă, este esențial de înțeles că gospodăria tradițională conține matricea traiului sănătos, în care casa unde se doarme, se mănîncă iarna și se spun povești la gura sobei este înconjurată, la cel mult o azvîrlitură de băț, de celelalte spații ale existenței zilnice, adică de spațiile pentru activități. Acestea pot fi utilizate doar plimbîndu-te la ele (ce vorbă mare, plimbare), în contact direct cu natura. Ele sînt alăturate, dar disjuncte, ca degetele de la mînă sau coloanele unui templu, cum minunat definea Kahlil Gibran iubirea.

lorin 2 jpg jpeg

Pentru că, de fapt, gospodăria tradițională țărănească, pe care, în marea lor generozitate, ne-au lăsat-o bătrînii, vorbește, esențialmente, despre iubire. Parul care se bătea la fundare vorbea despre legătura casei cu cerul, iar casa se lega de pămînt prin rădăcinile care o hrăneau: fîntîni, conace de plai, adăpători, adăposturi pentru oameni și vite, anexele gospodăriei. Evoluînd în comuniune cu natura, satul tradițional seamănă cu o pădure de stejari, în care copacii beau aceeași apă, cresc la fel de înalți și păstrează distanțe între ei, pentru a nu-și face umbră unul altuia. O pădure plină de luminișuri și vietăți frumoase, agere și sănatoase, o pădure ocrotitoare și care ar trebui ocrotită cu orice preț.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

În imagini: Interpretarea contemporană a unui coșar pentru a fi folosit ca bibliotecă în aer liber. Un proiect de Lorin Niculae, Irina Scobiola și Camil Isacov.

1037 23 foto I  Cosman jpg
Valul a venit, apoi a trecut – tsunami în Maldive –
Oamenii au învățat să trăiască prezentul, fără să-și pună problema zilei de mîine.
image png
Analiza plagiatului de la vîrful Harvard
„Nu au fost constatate abateri de la standardele etice în activitatea de cercetare academică ale Harvard”
p 23 jpg
Despre prostie – sau cum am devenit inteligent
E o alegere inconștientă a ceea ce vrem să fim, dar care poate deveni conștientă datorită cunoașterii.
p 22 Barcelona WC jpg
Universul Barcelonei
Numai un prost l-ar distruge. Dar istoria este plină de alde d-ăștia.
image png
Pirgu vs. Montaigne
„Mă-nnebunesc după tot ce ţine de memorialistică: jurnale, memorii, corespondenţă, note de drum etc.”.
p 23 Andrei Scrima jpg
O întîlnire mirabilă – interviu cu filozoful și psihanalistul Virgil CIOMOȘ –
Domnul Profesor nu mi-a recomandat studii și cărți de logică și de filosofie, ci Patericul egiptean, mai întîi, și Spovedania unui pelerin rus, mai apoi.
image png
Hasdeu și regulamentul
Tot în 2023 s-au împlinit 333 de ani de la susținerea (la Universitatea din Leipzig) a primei teze de doctorat din lume dedicată jurnalismului.
image png
Casa Regală a României și palatele prefecturilor
O altă statuie a lui Ferdinand din Rezina (amplasată în 1938, sculptor Alexandru Plămădeală) a fost aruncată în Nistru de către barbarii bolșevici în 1940.
p 23 Cefalonia WC jpg
Aventuri estivale cefalonite
Încă nu am un răspuns clar. Cîți bani îmi mai trebuie pentru a termina odată Elada?
p 23 WC jpg
Librarii din vechiul București
Cum a ajuns, însă, un librar să aibă un parc botezat după numele lui, este o altă poveste, pe care, deși stau de aproape douăzeci de ani în acest cartier, am aflat-o mai tîrziu.
image png
Poze, nu vorbe!
Nu mai insist asupra faptului că, în absența cuvintelor, gîndirea conceptuală și gîndirea discursivă nu sînt posibile.
p 23 WC jpg
La Peleș – proprietari triști și administratori buni
Altfel, castelul Peleș rămîne o capodoperă a bunului gust.
p 21 Josephus Szabo, Diploma de magister philosophiae,1768 jpg
O descoperire majoră pentru istoria învățămîntului universitar din România
Era prima instituție de învățămînt superior universitar de pe teritoriul actual al țării.
p 23 Ministerul Finantelor WC jpg
Cît de mare este datoria noastră publică sau despre suveica numită România
Există deci un PIB care lucrează în favoarea bugetului nostru de stat și unul care lucrează în favoarea altora.
image png
Inspecția, acolo unde sînt îngrijiți oameni
Un timp prea scurt alocat controlului duce la concluzii superficiale.
p 21 jpg
Credință. Încredere. Clandestinitate – imagini din Dosarele Securității
Este bine să le gîndim procesual, ca instrumente care se schimbă în timpul facerii.
p 23 jpg
p 23 Metroul din Atena WC jpg
Atena, așa cum am descoperit-o eu
„Cîtă vreme avem ce povesti, nu ieșim la pensie”.
index jpeg webp
Am înnebunit de fericire – despre tristețea abisală și apeirokalia cea de toate zilele –
Mă întreb în final, cumva retoric, cine sînt mai periculoși pentru lumea în care locuim: mîrlanii sau cei care înnebunesc de fericire și tristețe, respectiv maniaco-depresivii?
p 23 jpg
Sindromul nou-născutului maculat
Dar de ce să procedăm așa cînd putem lăsa totul la îndemîna șmecherilor pe care îi invocam?
p 23 WC jpg
Paris, după douăzeci de ani și patru luni
Dar cum mereu am fost în trecere prin Paris, nostalgiile nu au fost deloc puternice și au lăsat loc curiozității de a redescoperi minunatul univers parizian.
p 19 WC jpg
Oameni capabili să devină medici
Observația privind „dezumanizarea” medicinei, îndrăzneață în urmă cu o jumătate de secol, este astăzi banală.
p 23 2 WC jpg
O fată sub dărîmături. Un bărbat neputincios
Două zile mai tîrziu, ceva ajutor a început să apară în centrele marilor oraşe. Dar pentru nenumăraţi oameni, este prea puţin şi prea tîrziu.
982 23 Huqqa de origine persana 1770 jpg

Adevarul.ro

image
Rezultatul protestelor împotriva turiștilor: stațiunile spaniole se golesc
Spaniolii furioși din cauza turismului în masă au primit exact ceea ce au cerut, deoarece Magaluf , unul dintre cele mai importante locuri de vacanță din Mallorca, este pe jumătate gol. De fapt, arată ca un oraş fantomă.
image
Alimentele pe care experții în siguranță alimentară nu le-ar mânca niciodată de la bufetul de mic dejun al unui hotel
Cu toţii suntem de acord că, în vacanţă, unul dintre avantajele de a sta la un hotel este bufetul de mic dejun inclus în pachetul achiziţionat. În acelaşi timp, ultimul lucru pe care ni-l dorim este să rămânem în cameră din cauza vreunei boli digestive.
image
Caravană electorală, atacată cu bâtele într-o comună din județul Buzău VIDEO
Lupta politică se duce și cu ciomagul, pe alocuri. O demonstrează filmarea realizată de membrii unei caravane electorale din comuna buzoiană Calvini, în care se vede cum sunt alergați și amenințați cu bâtele de un grup de săteni.

HIstoria.ro

image
Efectele surprinzătoare ale prezenței ofițerilor ruși în Bucureștiul anului 1877
În cadrul Războiului ruso-turc din 1877, după declararea de Război Imperiului Otoman, trupele ruse intră în România, în drum spre Turcia. Ca urmarea a acestui fapt, Bucureștii lui 1877 sînt luați cu asalt de ofiţerii ruși, gata să-și cheltuiască banii nebunește.
image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.