Iisus și marțienii

Publicat în Dilema Veche nr. 880 din 18 - 24 februarie 2021
Iisus și marțienii jpeg

Încă un pic și începem să ne pregătim de sărbătoarea Sfintelor Paști, cu speranța că anul acesta vom putea participa împreună la miracolul Învierii. Așa că o să vă repovestesc o snoavă culeasă de pe Internet, pe care vă rog să o citiți cu un grăunte de sare, căci ea nu trece nici testul de catehism, nici pe acela de logică discursivă. Însă există o rațiune pentru care o rescriu în aceste rînduri.

Așadar, în anul 2050, misiunile umane pe Marte reușesc să ajungă sub scoarța planetei roșii, să descopere apă în stare lichidă și, bineînțeles, marțieni. Aceștia sînt mici și verzui, cu ochii mari, dar, în esență, sînt tot oameni, lăsați de Dumnezeu să crească și să se înmulțească acolo, pe Marte. De fapt, sînt niște omuleți ceva mai pricăjiți, siliți să trăiască prin crevasele și grotele subterane ale planetei, acolo unde este ceva mai cald ca la suprafață. Fiind expuși la o lumină anemică, pielea lor e vineție, bătînd în verde, iar ochii mari, ca să vadă, totuși, ceva prin penumbra dominantă. Experții în limbaj descifrează rapid unul dintre graiurile de pe Marte și îl aduc pe Pămînt pe ambasadorul marțian. După un tur al planetei, urmează o întîlnire la nivel înalt, organizată de promotorii misiunii spațiale. Se discută politică, cultură, arte. Ambasadorul marțian, mic, verde și ochii lui mari, este ușor jenat de faptul că arta lor constă doar în niște picturi de rînd, pe pereții peșterilor, mult mai slabe din punct de vedere estetic și al rafinamentului plastic decît realizările similare de la Altamira. În plus, ei nici nu pot picta bizoni pentru că nu au și nici scene de vînătoare pentru că nu există vînat pe Marte, ci doar niște șopîrle care pot fi efectiv culese de pe jos cînd le e frig și nu pot reacționa. La arhitectură și urbanism sînt praf, în sensul propriu al cuvîntului, pentru că în subteran se poate construi cu foarte mare greutate, iar praful rezultat din orice proces de construcție trebuie evacuat la suprafață printr-o tehnologie greoaie și riscantă. Nu prea au clădiri pe Marte, folosindu-se mai mult de topografia existentă. Orașele lor nu oferă nimic memorabil, nimic care să se asemene, măcar puțin, cu Florența, pe care ambasadorul marțian avusese ocazia să o viziteze, un oraș pe care nu avea să-l uite cîte zile va avea, așa cum le mărturisise tuturor, cu lacrimi în ochi, în fața Porților Paradisului.

p21 jos marte wc jpg jpeg

De jur împrejurul mesei rotunde, cu scaune înalte, reprezentanții Terrei se simt valoroși. Marțienii nu sînt decît niște oameni cam bătuți de soartă, azvîrliți, prin cine știe ce împrejurare, pe o planetă inospitalieră, niște rude sărace, fără potențial militar, deci întru totul benigni. Reprezentantul Terrei pe probleme de economie galactică întrevede deja deschiderea de noi piețe cu mînă de lucru ieftină la exploatarea metalelor de pe Marte, precum și în industria textilă, căci ambasadorul marțian, cît este el de ambasador, poartă doar niște zdrențe pămîntii. Așezat în scaunul înalt, tapițat cu piele de Cordoba, oaspetele aproape că nu se vede, fiind mai scund decît spătarul. Un chelner, care vine din spate să umple paharele cu apă, îl ratează din această cauză, în mod nepermis, pe ambasador, dar acesta clipește îngăduitor din ochii lui mari. Apa de pe Terra e așa de bună, zice el.

Din vorbă în vorbă, se ajunge și la religie, iar marțianul spune că există multe rituri, dar că unii marțieni sînt creștini și s-a bucurat că și pe Pămînt lucrurile stau la fel. Uluit, un înalt prelat care participa la întrevedere intervine cu precizarea că pe Pămînt sînt probabil mai mulți creștini decît pe Marte, care cred în Iisus Hristos și Îi așteaptă a doua venire de aproape două milenii. Este rîndul ambasadorului marțian să-și exprime uimirea. „Dar la noi – zice el – Iisus vine cam o dată la doi ani. Îl primim mereu bucuroși și Îi mai arătăm ce am făcut între timp. Îl ducem la grădinițe, unde Îi place să vorbească cu copiii, are povești grozave pentru ei, pe care noi le consemnăm cu atenție. Apoi Îl ducem să vadă ultimele atracții din oraș, iar El ne sfătuiește cum să construim mai bine și cum să ne ferim de necazuri. Ultima oară L-am dus în vizită la fabrica de ciocolată și am organizat o degustare. E drept că ciocolata de pe Marte nu este așa de gustoasă ca aceea de aici, dar Lui I-a plăcut. Îl cazăm la hotelurile noastre cele mai bune, chiar dacă acestea sînt doar niște grote ceva mai arătoase. Lumea se bucură cînd Îl vede pe stradă, iar El îi binecuvîntează pe trecători. Îi place, în continuare, să vindece și să tămăduiască, așa că Îl ducem și în spitale. De fapt, chiar El ne cere asta. E o atmosferă de sărbătoare, ori de cîte ori ne vizitează, așa că mă mir că la voi încă nu a venit a doua oară. Cînd a sosit pe Pămînt, voi cum L-ați primit?”

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: wikimedia commons

p 19 WC jpg
Oameni capabili să devină medici
Observația privind „dezumanizarea” medicinei, îndrăzneață în urmă cu o jumătate de secol, este astăzi banală.
p 23 2 WC jpg
O fată sub dărîmături. Un bărbat neputincios
Două zile mai tîrziu, ceva ajutor a început să apară în centrele marilor oraşe. Dar pentru nenumăraţi oameni, este prea puţin şi prea tîrziu.
982 23 Huqqa de origine persana 1770 jpg
2021 10 21 jpg
Sinele, între atac de panică și criză de anxietate – interviu cu psihoterapeutul de orientare psihanalitică Tiberiu SEEBERGER –
Din păcate, adevărul este că, în România, legătura dintre psihologie și medicină este aproape inexistentă.
WhatsApp Image 2022 12 07 at 15 37 25 jpeg
Budapesta, azi – consemnări despre un mic fragment de Mitteleuropa sub asediu –
Spiritul central-european al Budapestei a rămas un construct manipulat economic și destinat turismului, din care poporul lui Orbán lipsește azi cu desăvîrșire.
973 23 arhiva personala G P  Volceanov jpg
„Sevraj 2 – back to the roots” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu BITZĂ –
Asta cu poetul, pentru mine, e ceva „sacru” – cu ghilimelele de rigoare –, nu m-aş pune niciodată în aceeaşi categorie cu oameni pe care îi consider într-adevăr poeţi.
640px Haven Cefalu jpg
Eu și primarul din Cefalù
Care erau șansele să nimerim chiar la începutul ei în Cefalù?
p 21 Bruxelles WC jpg
Iarna vrajbei noastre
Problema, în această frază emblematică, constă în cuvîntul „Europa”.
p 23 Catedrala din Monreale WC jpg
Peripeții siciliene. Monreale
Dacă Sicilia avea șase pagini, sora situată mai la nord-vest, Sardinia, avea doar trei!
Vizual Masterclass Cronicari Digitali Cine asculta o casa 15 octombrie 2022 jpg
Cine ascultă o casă? – despre valorizarea patrimoniului arhitectural și industrial –
Situația clădirilor istorice ridică semne de întrebare de multă vreme, fiind privite în general ca un element desuet, care consumă bani, care ține „noul” pe loc.
Coperta Interviu Monica Onojescu FINAL jpg
„Programele școlare nu privilegiază lectura literaturii” – interviu cu Monica ONOJESCU –
E greu să te miști printr-un astfel de limbaj abstract și specializat și atunci poate l-aș traduce într-unul mai simplu, pe înțelesul tuturor.
3 jpg
Festivalul Povestirilor
 de pe Via Transilvanica
Vă așteptăm la Festivalul Povestirilor de pe Via Transilvanica, între 9-11 septembrie, la Muzeul Național al Țăranului Român.
7 jpg
Farmece
În basme și în tradiția populară, farmecele sînt legate de vrăjitoare și de magia provocată de om. Dar farmecele se nasc cîteodată doar umblînd pe o cărare. Una lungă de 1.400 de kilometri.
5 jpg
Amazonul Gastronomiei, Via Transilvanica
În multe locuri unde se poate mînca pe Via Transilvanica, dincolo de rețete, ingredientele care ajung pe masa ta au mari șanse să fi fost aduse din spatele casei.
958 23 Foto Catalin Soto1 jpg
„Profesorul de rap” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu DOC –
Ca om de cuvinte, pot să îţi spun că, după douăzeci de ani de mînuire a lor şi de „stat cu ele în cameră”, am ajuns la concluzia că limbajul e limitat în a comunica, uneori, esenţa lucrurilor.
957 22 CConstantinescu2 jpg
Universul fascinant al Salonicului
Există o singură mare regulă: să te ferești de celălalt și, pe cît posibil, să nu intri în cel din stînga.
p 22 23 3 jpg
O experiență de vîrf în satul Piscu…
Nu mi-a venit să cred că, la doi pași de Capitală, a putut lua naștere o instituție de asemenea calibru, fără ca lumea culturală să ia notă, prompt și sonor, de prestigiul ei.
p 22 23 1 jpg
Meșteșugul redescoperit ca artă
Pedagogia se completează cu descoperirea de sine: întîlnirea nemijlocită cu lutul.
p 22 23 4 jpg
Tîlcul poveștii
„Casa Regală se apleca cu multă grijă asupra a tot ce însemna cultură țărănească, avînd multă prețuire față de meșteșuguri.“
952 21 22 Sodiq Adelakun foto Sophiyah Sulaimon Adelakun jpg
Fotojurnaliştii în epoca fake news – anchetă
Competiţia anuală World Press Photo recunoaşte fotojurnalismul de calitate şi premiază imagini şi poveşti din întreaga lume.
Rododendron jpg
Rododendronii din Leaota
Este preferabil totuși să fotografiezi rîurile roz de rododendroni decît să-i iei acasă, în sacoșă, pentru a face magiun sau ulei.
p 22 Cetatea Risnov  WC jpg
Munții din trecut și cum îi străbăteam
Drumul pînă la Brașov, la o aruncătură de băț, a fost parcurs în trei sferturi de oră, cu o viteză supersonică ce nu depășea 40 de kilometri pe oră.
p 21 AP 22067489059075 jpg
„În practică, adevărul este un diamant cu multe fațete” – interviu cu fotograful Vadim GHIRDĂ
„Eu cred în puterea și valoarea fotografiei: puterea de a schimba ceva în bine, valoarea unică de a opri timpul.”
Cenzura în Prahova după 23 august 1944 jpeg
Cenzura în Prahova după 23 august 1944
Pînă în august 1944, cenzura nu era atît de strictă, cea antonesciană rezumîndu-se la publicațiile legionare, după cum o arată documentele de arhivă.

Adevarul.ro

image
„Capra cu trei iezi“, locul 1 pe Netflix. Publicul fie îl iubește, fie îl urăște: „Un film ce n-ar fi trebuit să existe“ FOTO
La fel ca alte pelicule românești lansate pe platforma de streaming, producția horror „Capra cu trei iezi“ a împărțit telespectatorii în două tabere.
image
Iubirile Principesei Margareta: un student socialist și un actor
Principesa Margareta împlinește la 26 martie vârsta de 74 de ani. Fiica cea mare a regelui Mihai I a avut două mari iubiri în viață: Gordon Brown, cel care avea să devină prim-ministru și actorul Radu Duda, cu care s-a căsătorit.
image
„Regele criptomonedelor”, răpit și torturat după ce și-a înșelat investitorii cu 29 de milioane de dolari
Aiden Pleterski, în vârstă de 23 de ani, care s-a autoproclamat „regele criptomonedelor din Canada” a fost răpit și torturat, după ce și-ar fi înșelat investitorii cu 29 milioane de dolari, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.