Ginjal, calea urmelor

Publicat în Dilema Veche nr. 823 din 28 noiembrie – 4 decembrie 2019
Ginjal, calea urmelor jpeg

Cobori de pe stîncă spre vest, iar vîntul adus de ocean e tăios ca un cuțit. Mai firavă, o fată e smulsă și purtată cîțiva metri la deal. Puținii oameni se strîng unul în celălalt și se apucă de mîini. Copiii la mijloc. O pălărie își ia zborul și, preț de cîteva clipe, plutește chiar lîngă un pescăruș care dă vîrtos din aripi pentru a rămîne pe loc. Are timp să o privească cu un ochi curios, nu a mai văzut așa o pasăre verde, rotundă, cu coada galbenă. Un turbion prăbușește pălăria în apele îngemănate ale Atlanticului și ale rîului Tejo. Ceva mai jos, drumul cotește pe partea cealaltă a stîncii și ești ceva mai ferit, oamenii se desfac și zîmbetul le revine pe chipuri. Acum te poți bucura de lumina caldă a apusului. Străbați vechi și ruinate șantiere navale, fabrici de prelucrare a peștilor feluriți și homarilor aduși din ocean, unde muncitorii dîrji, evocați de scriitorul portughez Romeu Correira, munceau fără pauză nouă ore pe zi pentru a-și întreține familiile. Scripeți și angrenaje ruginite vorbesc despre manufacturi și un comerț care s‑au modernizat și s-au mutat în altă parte, spre locuri mai dinamice, mai profitabile. Urmînd calea spre est, zărești în apele învolburate o stîncă diferită, rotundă, ca un bob de fasole uriaș, căreia localnicii i-au dat un nume: Tramoceiro.

Și, mai la est, găsești o mică plajă cu stînci. Este Praia das lavanderias, plaja spălătoriilor. Aici veneau femeile cu coșuri mari și grele și întindeau albiturile pe stîncile modelate de valuri ca fantastice animale, pe care doar marinarii plecați spre necunoscut, pe vremea Infantelui Henrique, o Navegador, le văzuseră. Supraviețuitorii povesteau, cu teamă și privind pieziș spre lumina tremurătoare a lumînărilor, despre transparente creaturi abisale și calmari uriași capabili să scufunde un galion. Acum, plaja este pustie, cu excepția unei siluete care lasă în urmă o umbră lungă și subțire. Singur printre pietre, un colonel bătrîn studiază atent nisipul. Are în mînă un baston, iar în capul acestuia este o spatulă cu care culege cu dexteritate cîte o piatră sau o scoică, o studiază atent și apoi o lasă să cadă. Nu poartă ochelari, iar profilul său acvilin lasă să se întrezărească un crîmpei din hotărîrea cu care, tînăr fiind, s-a împotrivit dictaturii, pe 25 aprilie 1974, punînd capăt războiului de peste mări. Reușește să adune crîmpeiele de viață mineralizată fără să se aplece, păstrîndu-și ținuta exemplară, neatinsă de ani. Curios să vezi ce culege, cobori pe plajă și te ghidezi după urmele pașilor. Un val mai mare urcă printre stînci, iar spuma îți atinge timid tălpile, apoi dispare printre scoici, ducînd în volburi orice urmă. Acum, colonelul pare o statuie discretă, delicată și senină, de parcă valul i‑ar fi luat nu doar urmele, ci și regretele. Umbra lui se tot lungește.

Soarele coboară și acum scaldă într‑un nimb auriu statuia gigantică a lui Cristo Rei, ce domină Almada, binecuvîntînd întreaga Lisabona. Cărarea urmează țărmul. Pe o parte sînt case abandonate, cu fațadele din ceramică glazurată. Multe sînt aproape prăbușite. La parterul uneia, cu bolți din zidărie încă în picioare, odihnește un automobil ruginit. Pătrunzi în ganguri și în case fără ferestre sau acoperișuri, pictate cu graffiti melancolice. Pășești pe dale din piatră care păstrează urmele viețuitoarelor marine de acum milioane de ani sau pe betoane în care s-au imprimat urmele unor tălpi care nu mai există de mult. Pe partea cealaltă a drumului sînt digurile, vechi și părăsite, cu inelele de fier unde ancorau vase ruginind lent și descompunîndu-se în cele din care au fost făcute în topitoriile de demult. Pescarii înfruntă vîntul, cu șubele încheiate pînă sub ochi, iar pescăruși atenți scrutează sclipirile de sub apă. Imuni la frig, doi îndrăgostiți se sărută pe un dig care este numai al lor, la fel ca toată Portugalia și întregul Univers.

După cotitură, drumul se animă brusc și ajunge în portul nou, palpitînd de viață, de ambarcațiuni moderne, vapoare și catamarane iuți. Un bric istoric este ancorat lîngă farul roșu istoric, iar doi măgăruși galbeni evocă timpurile cînd, întremat după o masă, puteai colinda colinele călare pe spinarea sfioaselor animale de povară. Oameni vin și pleacă, vorbesc la telefoane, mănîncă și rîd. Sîntem în vechiul port Cacilhas, unde se încărcau și se descărcau mărfuri, iar tinerii se întreceau în trînte, trasul de funie sau concursuri de înot. De aici iei feribotul spre Lisabona și, în timp ce vaporul își huruie motoarele, nu ai cum să nu privești în urmă la Almada, cu stîncile ei și strada Ginjal, calea urmelor, nostalgiei și amintirilor care, prin grija oamenilor de cultură portughezi, creatori ai Atlasului peisajelor literare ale Portugaliei continentale, vor fi transmise și celor de după noi, îmbogățite de fiecare generație.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion ­Mincu“ din București.

1037 23 foto I  Cosman jpg
Valul a venit, apoi a trecut – tsunami în Maldive –
Oamenii au învățat să trăiască prezentul, fără să-și pună problema zilei de mîine.
image png
Analiza plagiatului de la vîrful Harvard
„Nu au fost constatate abateri de la standardele etice în activitatea de cercetare academică ale Harvard”
p 23 jpg
Despre prostie – sau cum am devenit inteligent
E o alegere inconștientă a ceea ce vrem să fim, dar care poate deveni conștientă datorită cunoașterii.
p 22 Barcelona WC jpg
Universul Barcelonei
Numai un prost l-ar distruge. Dar istoria este plină de alde d-ăștia.
image png
Pirgu vs. Montaigne
„Mă-nnebunesc după tot ce ţine de memorialistică: jurnale, memorii, corespondenţă, note de drum etc.”.
p 23 Andrei Scrima jpg
O întîlnire mirabilă – interviu cu filozoful și psihanalistul Virgil CIOMOȘ –
Domnul Profesor nu mi-a recomandat studii și cărți de logică și de filosofie, ci Patericul egiptean, mai întîi, și Spovedania unui pelerin rus, mai apoi.
image png
Hasdeu și regulamentul
Tot în 2023 s-au împlinit 333 de ani de la susținerea (la Universitatea din Leipzig) a primei teze de doctorat din lume dedicată jurnalismului.
image png
Casa Regală a României și palatele prefecturilor
O altă statuie a lui Ferdinand din Rezina (amplasată în 1938, sculptor Alexandru Plămădeală) a fost aruncată în Nistru de către barbarii bolșevici în 1940.
p 23 Cefalonia WC jpg
Aventuri estivale cefalonite
Încă nu am un răspuns clar. Cîți bani îmi mai trebuie pentru a termina odată Elada?
p 23 WC jpg
Librarii din vechiul București
Cum a ajuns, însă, un librar să aibă un parc botezat după numele lui, este o altă poveste, pe care, deși stau de aproape douăzeci de ani în acest cartier, am aflat-o mai tîrziu.
image png
Poze, nu vorbe!
Nu mai insist asupra faptului că, în absența cuvintelor, gîndirea conceptuală și gîndirea discursivă nu sînt posibile.
p 23 WC jpg
La Peleș – proprietari triști și administratori buni
Altfel, castelul Peleș rămîne o capodoperă a bunului gust.
p 21 Josephus Szabo, Diploma de magister philosophiae,1768 jpg
O descoperire majoră pentru istoria învățămîntului universitar din România
Era prima instituție de învățămînt superior universitar de pe teritoriul actual al țării.
p 23 Ministerul Finantelor WC jpg
Cît de mare este datoria noastră publică sau despre suveica numită România
Există deci un PIB care lucrează în favoarea bugetului nostru de stat și unul care lucrează în favoarea altora.
image png
Inspecția, acolo unde sînt îngrijiți oameni
Un timp prea scurt alocat controlului duce la concluzii superficiale.
p 21 jpg
Credință. Încredere. Clandestinitate – imagini din Dosarele Securității
Este bine să le gîndim procesual, ca instrumente care se schimbă în timpul facerii.
p 23 jpg
p 23 Metroul din Atena WC jpg
Atena, așa cum am descoperit-o eu
„Cîtă vreme avem ce povesti, nu ieșim la pensie”.
index jpeg webp
Am înnebunit de fericire – despre tristețea abisală și apeirokalia cea de toate zilele –
Mă întreb în final, cumva retoric, cine sînt mai periculoși pentru lumea în care locuim: mîrlanii sau cei care înnebunesc de fericire și tristețe, respectiv maniaco-depresivii?
p 23 jpg
Sindromul nou-născutului maculat
Dar de ce să procedăm așa cînd putem lăsa totul la îndemîna șmecherilor pe care îi invocam?
p 23 WC jpg
Paris, după douăzeci de ani și patru luni
Dar cum mereu am fost în trecere prin Paris, nostalgiile nu au fost deloc puternice și au lăsat loc curiozității de a redescoperi minunatul univers parizian.
p 19 WC jpg
Oameni capabili să devină medici
Observația privind „dezumanizarea” medicinei, îndrăzneață în urmă cu o jumătate de secol, este astăzi banală.
p 23 2 WC jpg
O fată sub dărîmături. Un bărbat neputincios
Două zile mai tîrziu, ceva ajutor a început să apară în centrele marilor oraşe. Dar pentru nenumăraţi oameni, este prea puţin şi prea tîrziu.
982 23 Huqqa de origine persana 1770 jpg

Adevarul.ro

image
Câți ani de pușcărie riscă românul acuzat de trădare
Conform articolului 394 din Codul Penal, Alexandru Piscan, care este acuzat că a desfășurat activități de spionaj în beneficiul Federației Ruse, vizând obiective militare românești și NATO, poate înfunda pușcăria ani grei.
image
Anchetă extinsă în cazul Coldea: sunt vizați și Alexander Adamescu și Mihai Tufan. „Șeful cel mare”, fondator al „statului paralel”
Anchetă a fost extinsă în dosarul generalilor SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, fiind cercetate fapte de corupție în legătură cu firme controlate de către oamenii de afaceri Bogdan Alexander Adamescu și de către milionarul Mihai Tufan.
image
Pățania ciudată a unui șofer băut din Neamț. A făcut accident exact în momentul în care polițiștii îi făceau semn să tragă pe dreapta
Acţiunile poliţiştilor din Neamţ, pentru combaterea evenimentelor nedorite din traficul rutier, s-au soldat cu depistarea mai multor şoferi care erau băuţi la volan, întocmindu-se dosare penale

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.