Festivalul Povestirilor
 de pe Via Transilvanica

Silvia TEODORESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 961 din 8 septembrie – 14 septembrie 2022
Biserică fortificată pe Via Transilvanica
Biserică fortificată pe Via Transilvanica

În 2018, ONG-ul Tășuleasa Social și-a propus să creeze un nou tip de infrastructură pentru România, mai precis să croiască, folosindu-se de vechi drumuri și cărări, legate de unele făcute de la zero, o cărare pentru drumeții care pot și își doresc să cunoască adevărata țară în care trăiesc sau pe care o vizitează, fără sulemeneli pășunistice, fără vaiete „ca la noi, la nimeni“, ci cît mai real. 

Un drum bine marcat, pe care să nu te poți rătăci, chiar dacă o taie uneori direct prin curțile oamenilor, și care să unească Putna, pe diagonală, de Drobeta-Turnu Severin. Cele două puncte terminus cu mare încărcătura religioasă și istorică. Au estimat inițial vreo 800 de kilometri în cam cinci ani.

Bornă cu bornă

Au făcut 1.400 de kilometri în mai puțin de patru ani. Marcaje, stîlpi indicatori solizi și borne de andezit de sute de kilograme, la fiecare kilometru, fiecare sculptată diferit (eu am văzut și fese la Fundu Moldovei, și motive tradiționale sau simboluri specifice zonei, dar și Hello Kitty și unicorni), adevărate povești pentru drumeții care se încumetă pe cărarea care nu e pentru oricine (nu vorbesc de mari încercări fizice, care sînt, dar pot fi duse și de astfaltiști cumpătați). E doar pentru cei care știu să deguste, fără să înceapă să înfulece tot. 

Și nu au fost singuri. Raiffeisen Bank le-a fost partener strategic, cu finanțare și voluntari, încă de la momentul ideii de Via. Era ceea ce își dorea să existe și nu apăruse încă, unul dintre obiectivele băncii fiind dezvoltarea economică sustenabilă și reducerea diferențelor economice dintre comunitățile aflate la limita sărăciei și cele bogate. Un altul, susținerea patrimoniului cultural. Acum, cărarea leagă peste 400 de comune, sate și cătune uitate, de orașe mici sau extrem de cunoscute, pe cuprinsul a zece județe.

Pe parcurs s-au alăturat mai multe companii, administrații (înțeleg că a fost mai mult greu decît ușor), dar și oameni de capul și pe sufletul lor care au susținut financiar și cu forță de muncă construcția atît de provocatoare. Au mai rămas puțin sub 140 de kilometri pentru care încă trebuie strînse fonduri, iar apoi, odată terminată, urmează partea cea mai grea: să fie întreținute marcajele și toaletată vegetația de pe 1.400 de kilometri în fiecare an. 

O posibilitate

Dorită ca un El Camino românesc, a devenit pînă la lansarea oficială (8 octombrie 2022, la Alba Iulia) o mare posibilitate. Vrei să îți asculți și să îți astîmperi gînduri asurzitoare, mergi măcar 20 de kilometri pe jos pe cărare. Vrei să faci un itinerar cultural, fără să te împiedici de pomi lăudați, mergi pe cărare. Vrei să stai printre localnici, comunități etnice puțin cunoscute (pemi, huțuli, croați) și să le afli, mergi pe Via. Și da, dacă vrei să mănînci simplu, în care simplu înseamna brînză, slană, legume, țuică sau pălincă, pîine, oaie, pasăre de curte, zacuști, gemuri și dulcețuri, plus rețete de care nu ai auzit vreodată și pentru care ți-ai chema pe loc prietenii să împărtășești și cu ei gustul, mergi pe Via.

Am spus posibilitate. Pentru noi toți, să avem un astfel de drum și să îl putem parcurge, cu copiii, prietenii, singuri. Pentru satele și orașele în care oamenii își pot recăpăta verticalitatea odată ce își regăsesc un rost, și nu doar un rost, ci își pot și asigura o viață mai decentă, odată ce au înțeles, și mulți nu au înțeles încă, faptul că baltagul lor, mămăliga cu cartofi, bulionul sau dulceața, casa bătrînească sînt importante și prețuite de alți oameni. 

Ștefan Bîlici, actualul președinte al OAR, spunea atunci cînd venea să le vorbescă tinerilor la Cronicari Digitali, din partea INP, că patrimoniul se golește de sens odată ce el se osifică, devine doar muzeal, nu mai trăiește printre oameni. Odată cu mersul doi ani pe Via, dar și prin alte colțuri de Românie ridicate prin proiecte UNESCO, de tip Geoparcuri, sau protejate și redate comunității (Roșia Montană), am înțeles în practică sensul.

Cînd știi să faci foarte bine un singur lucru

Din 2021, Via a devenit spațiu de rezidență culturală itinerantă pentru conținut Cronicari Digitali, proiect susținut deloc întîmplător de Raiffeisen Bank, din moment ce fiecare dintre noi își dorește să lege cît mai cu sens patrimoniul cultural de dezvoltarea sustenabilă a comunităților. Ne-a legat nevoia de a spune poveștile despre Via Transilvanica punînd accent pe toți acei oameni care, din încăpățînare sau pentru că știu să facă foarte bine doar un anume lucru, nu se lasă și trag după ei zone întregi. Sînt acolo, ne așteaptă, dar noi nu îi cunoaștem.

Aici aș vorbi despre Teracota Mediaș, Transylvania Glass, Silvania International, Anadora Lupo, MOȚ, Dădîrlat, Magazinul Cumsecade, Mini Transilvania Park, Cramele Frauendorf, Koonservăria, Doda, Cămara din Totești, dar și asociațiile de pe Via Huțulca, Banatul Montan, Țara Hațegului, Cugir, Sebeș, Țara Dornelor, Vecinătatea femeilor din Saschiz, Proiectul Munții Carpați sau romountainbike.ro, Parcurile Naturale. Mi-e teamă acopăr doar „formele organizate“ din comunitățile locale, așa că enumăr și o parte din oamenii întîlniți pe cărare: Pascal Garnier, Moisa Costan, Ionuț Loba, Părinții Dosoftei, Isaac, Iustin, Vasile ciobanul, Simona Mitrău, Claudia Veverca, Ionela Doman, Claudiu Cenușe, Nicușor Ifca, Iacob Domaneant, Dorinel Hornogu, Alina și Gabi Săftulescu, Edi Schneider, Cristian Mladin, Ion Istrate, Paul Henegar, Ghiță Lucan, Diane Dobrean, Adrian Frățilă, Anca Rusu, Călin Pop, Cristian Ciobanu, Alin Alimpesc,  Gheorghe și Andrei Șilian, Arpad Orban, Anca Dalmasso, Cristian Podaru, Cornel Posea și clar mai sînt zeci de cunoscuți cu care deja am devenit prieteni, că așa-i pe Via. 

Via Transilvanica trece prin București, între 9 și 11 septembrie, la MNȚR

Am făcut pentru fiecare o poveste și am spus-o. Dar așa cum poveștile prind putere odată ce cunoști oamenii care le dau viață, call us nostalgici (scuze pentru romgleză), și comunitățile prind viață odată ce ajungi să le cunoști. 

Așa a apărut Festivalul Povestirilor de pe Via Transilvanica. Prima încercare de a aduce ceva din spiritul Via, direct în inima Bucureștiului, printre oameni, și de a convinge că drumul trebuie făcut. Foarte mulți dintre cei amintiți de mine mai sus vor fi în festival. 

Veniți din Bucovina cu ateliere de făcut untul, croit opinci, încondeiere de ouă, dar și cu șvaițer sau brînză bună din Țara Dornelor, veniți din Lunca Ilvei cu model de casă de lemn și soluții de anvelopare termică ecologice (cu cînepă sau lînă de oaie), de la Odorheiu Secuiesc, Dîrjiu și Archita cu produse tradiționale și poveste cu trufe confiate sau direct în pălincă, pe care îi găsești chiar lîngă macheta la scară mare a unui obiectiv de patrimoniu și a unei mocănițe secuiești, adusă direct de la Mini Transilvania Park pentru copii, din Mediaș, cu cahle pictate și sticlărie de colecție pentru acasă, cu mic, cu mare direct din Țara Hațegului, într-o poveste împănată cu dinozaurii care trăiau pe vremuri acolo, destinații de vis, plus bunătăți cum n-ai mai mîncat, din Cugir, cu istorie de cetate, daci, fierarit și pielărie, din Alba și Sebeș, cu artă în lemn și metal sau din Reșița culturală, cu cataloage de artă, expoziție de pictură și expoziția interactivă a Muzeului Cineastului Amator (trebuie să vezi colecția, depășește cu mult ideea de hobby) sau a Muzeului Jocurilor Video. 

La final, festivalul îți dă idei de plecat pe munte, la pas și cu bicla, timp în care muzica de la Kibuț, Gărîna sau cea făcută de unul dintre cei mai buni producători de muzică electronică, Electric Brother, te va găsi în ceas de seară cu un pahar de vin în mînă, direct de la crame de pe Via Transilvanica, pe unul dintre baloții de paie, stînd de vorbă cu noi și vechi prieteni și plănuind, sperăm noi, primul traseu de pe cărare. Cu bucurie, chiar în mijlocul festivalului, vei regăsi prietenii de la Tășuleasa Social care vin în București și cu premiera filmului Oamenii drumului. Terra Banatica, al regizorului Mircea Gherase (sîmbătă, de la 20,30), un film-experiență, la fel de realist precum greaua construcție a celui mai lung tronson de cărare.

Pentru cei care vor să ia pulsul unor subiecte pe cît de arzătoare, pe atît de marginalizate, am pregătit și o serie de trei dezbateri sîmbătă, la Clubul Țăranului Român, alături de invitații noștri, Regenerare Urbană, Eco și Slow Turism și Gastronomie locală.

Descoperim la festival o posibilitate, și ne bucurăm de fiecare moment în care veți fi prezenți, curioși, încîntați de toți acești oameni care vin să dea binețe, la București, drumeților.

Mulțumiri

Știu că nu se mai poartă mulțumirile din încheiere, dar am mers zeci de kilometri împreună prin ploaie si soare, ne-am scos reciproc căpușele, ne-am uluit de splendori nebănuite pentru un orășean, am digerat domol cele mai gustoase și sățioase mîncăruri, fără să ne îngrășăm prea tare, am băut țuici, dar, mai ales, am scris, fotografiat, compus muzică, filmat, înregistrat și postat cele mai frumoase povestiri de pe Via Transivanica, împreună. Mulțumim Vlad Eftenie, Andreea Balaban, Cristian Ștefănescu, Liana Ganea, Greta Goran, Diana Popescu, Dragoș Vasile, Ciprian Muntele, Ana Rubeli, Emilia Morariu, Silviu Barbul, Raul Dumitru, Iulian Aruxandei, Lorand Peter, Ștefan Ichim, Adrian Dan, Radu Niță, Bogdan Buzuleac, Dan Posea, Ana Dumitru, Cosmin Dragomir, Mălina Gîndu, Andreea Jugănaru, Cristian Teodorescu, Toader Păun, Dina Dănilă, Andrei Voinea, Alexandra Bumbăcaru. 

Mulțumim mult Raiffeisen Bank, pentru credință și lupta pentru obiectivul final la care s-au angajat, dezvoltarea sustenabilă în comunitățile locale, și Dilema veche, pentru că ne-a îmbrățișat cu înțelegere proiectul și ne e aproape!

Chapeau Tășuleasa Social!

Vă așteptăm la Festivalul Povestirilor de pe Via Transilvanica, între 9-11 septembrie, la Muzeul Național al Țăranului Român. Și nu uitați, pe cărare, Via Transilvanica e de degustat, nu de înfulecat.

Silvia Teodorescu este managing partner Zaga Brand, coordonator proiect cultural Cronicari Digitali.

PROIECT SUSȚINUT DE RAIFFEISEN BANK

Raiffeisen Bank Black jpg
2021 10 21 jpg
Sinele, între atac de panică și criză de anxietate – interviu cu psihoterapeutul de orientare psihanalitică Tiberiu SEEBERGER –
Din păcate, adevărul este că, în România, legătura dintre psihologie și medicină este aproape inexistentă.
WhatsApp Image 2022 12 07 at 15 37 25 jpeg
Budapesta, azi – consemnări despre un mic fragment de Mitteleuropa sub asediu –
Spiritul central-european al Budapestei a rămas un construct manipulat economic și destinat turismului, din care poporul lui Orbán lipsește azi cu desăvîrșire.
973 23 arhiva personala G P  Volceanov jpg
„Sevraj 2 – back to the roots” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu BITZĂ –
Asta cu poetul, pentru mine, e ceva „sacru” – cu ghilimelele de rigoare –, nu m-aş pune niciodată în aceeaşi categorie cu oameni pe care îi consider într-adevăr poeţi.
640px Haven Cefalu jpg
Eu și primarul din Cefalù
Care erau șansele să nimerim chiar la începutul ei în Cefalù?
p 21 Bruxelles WC jpg
Iarna vrajbei noastre
Problema, în această frază emblematică, constă în cuvîntul „Europa”.
p 23 Catedrala din Monreale WC jpg
Peripeții siciliene. Monreale
Dacă Sicilia avea șase pagini, sora situată mai la nord-vest, Sardinia, avea doar trei!
Vizual Masterclass Cronicari Digitali Cine asculta o casa 15 octombrie 2022 jpg
Cine ascultă o casă? – despre valorizarea patrimoniului arhitectural și industrial –
Situația clădirilor istorice ridică semne de întrebare de multă vreme, fiind privite în general ca un element desuet, care consumă bani, care ține „noul” pe loc.
Coperta Interviu Monica Onojescu FINAL jpg
„Programele școlare nu privilegiază lectura literaturii” – interviu cu Monica ONOJESCU –
E greu să te miști printr-un astfel de limbaj abstract și specializat și atunci poate l-aș traduce într-unul mai simplu, pe înțelesul tuturor.
7 jpg
Farmece
În basme și în tradiția populară, farmecele sînt legate de vrăjitoare și de magia provocată de om. Dar farmecele se nasc cîteodată doar umblînd pe o cărare. Una lungă de 1.400 de kilometri.
5 jpg
Amazonul Gastronomiei, Via Transilvanica
În multe locuri unde se poate mînca pe Via Transilvanica, dincolo de rețete, ingredientele care ajung pe masa ta au mari șanse să fi fost aduse din spatele casei.
958 23 Foto Catalin Soto1 jpg
„Profesorul de rap” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu DOC –
Ca om de cuvinte, pot să îţi spun că, după douăzeci de ani de mînuire a lor şi de „stat cu ele în cameră”, am ajuns la concluzia că limbajul e limitat în a comunica, uneori, esenţa lucrurilor.
957 22 CConstantinescu2 jpg
Universul fascinant al Salonicului
Există o singură mare regulă: să te ferești de celălalt și, pe cît posibil, să nu intri în cel din stînga.
p 22 23 3 jpg
O experiență de vîrf în satul Piscu…
Nu mi-a venit să cred că, la doi pași de Capitală, a putut lua naștere o instituție de asemenea calibru, fără ca lumea culturală să ia notă, prompt și sonor, de prestigiul ei.
p 22 23 1 jpg
Meșteșugul redescoperit ca artă
Pedagogia se completează cu descoperirea de sine: întîlnirea nemijlocită cu lutul.
p 22 23 4 jpg
Tîlcul poveștii
„Casa Regală se apleca cu multă grijă asupra a tot ce însemna cultură țărănească, avînd multă prețuire față de meșteșuguri.“
952 21 22 Sodiq Adelakun foto Sophiyah Sulaimon Adelakun jpg
Fotojurnaliştii în epoca fake news – anchetă
Competiţia anuală World Press Photo recunoaşte fotojurnalismul de calitate şi premiază imagini şi poveşti din întreaga lume.
Rododendron jpg
Rododendronii din Leaota
Este preferabil totuși să fotografiezi rîurile roz de rododendroni decît să-i iei acasă, în sacoșă, pentru a face magiun sau ulei.
p 22 Cetatea Risnov  WC jpg
Munții din trecut și cum îi străbăteam
Drumul pînă la Brașov, la o aruncătură de băț, a fost parcurs în trei sferturi de oră, cu o viteză supersonică ce nu depășea 40 de kilometri pe oră.
p 21 AP 22067489059075 jpg
„În practică, adevărul este un diamant cu multe fațete” – interviu cu fotograful Vadim GHIRDĂ
„Eu cred în puterea și valoarea fotografiei: puterea de a schimba ceva în bine, valoarea unică de a opri timpul.”
Cenzura în Prahova după 23 august 1944 jpeg
Cenzura în Prahova după 23 august 1944
Pînă în august 1944, cenzura nu era atît de strictă, cea antonesciană rezumîndu-se la publicațiile legionare, după cum o arată documentele de arhivă.
Roma este eternă, noi – trecători (prin ea) jpeg
Roma este eternă, noi – trecători (prin ea)
Roma nu este doar un oraș-muzeu, care te lasă fără grai, înțesat cu biserici baroce, piațete și sute de obiective turistice, ci și un oraș tînăr.
File din activitatea ARLUS în Prahova jpeg
File din activitatea ARLUS în Prahova
„Pentru a duce la bun sfîrșit ceva se cere mai multă conștiință decît șovăială.“
11 lucruri care îmi lipsesc de cînd m am întors din Franța jpeg
11 lucruri care îmi lipsesc de cînd m-am întors din Franța
În Franța am constatat că am drepturi, nu a trebuit să mă gîndesc că aș avea, de la cele mai mărunte, de angajat, de client, de chiriaș, pînă la cele profunde, de om.
Cîte bordeie, atîtea Japonii jpeg
Cîte bordeie, atîtea Japonii
Munca era totul, zecile de obiceiuri și tradiții pe care familia le ținea erau obligatorii și nu era scuzată sub nici o formă absența.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.