Fără paradă

Publicat în Dilema Veche nr. 869 din 3 - 9 decembrie 2020
Fără paradă jpeg

Viața orașului este legată indisolubil de ritualurile sale. Uneori ritualul însuși generează un oraș, așa cum se întîmplă la festivalul religios indian Kumbh Mela, cînd milioane de pelerini sosesc din toată India pentru a se scălda în apele sfinte ale Gangelui. Festivalul are loc, prin rotație, în orașe diferite, durează șapte săptămîni, iar la ultimul, în 2019, au participat 120 de milioane de pelerini. În ziua deschiderii, nu mai puțin de 15 milioane de oameni s-au aflat simultan în același loc vast și liber care a trebuit să devină un oraș ad-hoc. Municipalitatea a construit străzi pentru înlesnirea accesului mașinilor de intervenție, au fost aduse 122.000 de toalete mobile, au fost montate zeci de mii de coșuri de gunoi, iar 30.000 de polițiști au asigurat ordinea. Orașul de corturi a crescut de la sine, apoi a dispărut pentru a apărea, din nou, după un număr de ani. Ritualurile au forța de a conecta orașul cu trecutul său istoric și mitic.

La o scară cu totul diferită, orașele europene păstrează ritualuri străvechi sau recente care le dau identitate. Cînd, în urmă cu 102 ani, armata română triumfătoare intra în București, avînd în fruntea convoiului militar pe Regele Ferdinand I, Regina Maria, prințul Nicolae și generalul Berthelot, orașul întreg devenise flori, ovații și urale, așa cum notează Regina Maria în memoriile sale. Semnificația paradei era directă, întregirea neamului, iar entuziasmul popular – pe măsură. Bucureștiul devenise capitala României Mari, iar acest lucru nu era puțin. Pe Arcul de Triumf construit special pentru eveniment, în stil românesc, la intrarea în Piața Palatului, stăteau scrise provinciile alipite la trupul țării: Crișana, Maramureș, Temișana, Basarabia.

În prezent, ecourile Marii Uniri se aud din ce în ce mai stins. Muntenia, Moldova și Transilvania încă nu sînt unite de autostrăzi. În fruntea armatei nu mai trece călare, pe sub Arcul de Triumf, Regina inimilor românilor, pe care aceștia să o acopere cu flori și devotamentul lor. Armata însăși luptă în zone îndepărtate ale globului, în conflicte abstracte pentru majoritatea românilor, iar în țară ai mai multe șanse să întîlnești un soldat american decît unul român. Din ce în ce mai redusă, parada militară, devenită tradițională după 1918, și-a redus din importanță. Anul trecut, vedetele paradei de la București, avioanele F-16 Fighting Falcon, nu au putut decola din cauza condițiilor meteo vitrege, pista fiind înghețată, ceea ce a stîrnit nemulțumire, căci, de 1 Decembrie, te poți aștepta la condiții meteo vitrege.

Anul acesta, tristul 2020, nu avem paradă deloc. Mulți spun că e mai bine, că s-a terminat, în sfîrșit, cu parada care bloca și polua orașul, cu evocarea unui militarism desuet, cu o formă fără fond, căci multe dintre mașinile de luptă care defilau erau activate și întreținute doar pentru paradă. Mulți alții regretă însă parada, cu ideea de unitate, disciplină și forță pe care aceasta o aducea, cu ideea că, măcar în vremuri de război, românii pot fi uniți. Mai presus de toate, absența ritualului este cea mai dureroasă, ea provocînd o ruptură între un trecut care merita glorificat și un prezent relativ bicisnic și neatrăgător. Atît de neatrăgător încît zeci de mii de români părăsesc anual țara, ca bărcile un pachebot care se înclină pe o parte.

Fără paradă, televiziunile și politicienii ni se adresează de 1 Decembrie cu apelativul iubiți români, iar cuvintele patrie, neam, drapel, stindard, patriotism, jertfă, ființă națională și unitate sînt scoase de la naftalină și vînturate prin fața publicului prăbușit în fotolii asemenea tancurilor cărora li se pune motorină o dată pe an. Nu înainte de un consistent calup publicitar, se înțelege. În restul celor 364 de zile ale anului, iubiții români devin dragi telespectatori, iar lexicul de mai sus este evitat cu grijă, pentru a nu sugera suspiciunea de alunecare, fie și ușoară, spre erezia naționalistă.

Și totuși, chiar și fără paradă, avem datoria să ni-i amintim pe toți tinerii care s-au sacrificat pentru ideile de neam, țară, limbă și unire, și îi putem comemora tot timpul anului, nu doar în frigurosul decembrie. Mausoleele de la Soveja, Oituz, Mărăști, Mărășești, Focșani sînt deschise tot timpul anului, iar oasele albe ale eroilor neamului ne așteaptă cu răbdare minerală, indiferent dacă se organizează sau nu o paradă militară de 1 Decembrie. Existența acestor locuri sacre ne dă șansa reconectării cu trecutul și a înțelegerii lui, într-o manieră personală, lipsită de emfază și profund intimă. Ne dă șansa să înțelegem, de fapt, ce înseamnă să fii român.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: wikimedia commons

1037 23 foto I  Cosman jpg
Valul a venit, apoi a trecut – tsunami în Maldive –
Oamenii au învățat să trăiască prezentul, fără să-și pună problema zilei de mîine.
image png
Analiza plagiatului de la vîrful Harvard
„Nu au fost constatate abateri de la standardele etice în activitatea de cercetare academică ale Harvard”
p 23 jpg
Despre prostie – sau cum am devenit inteligent
E o alegere inconștientă a ceea ce vrem să fim, dar care poate deveni conștientă datorită cunoașterii.
p 22 Barcelona WC jpg
Universul Barcelonei
Numai un prost l-ar distruge. Dar istoria este plină de alde d-ăștia.
image png
Pirgu vs. Montaigne
„Mă-nnebunesc după tot ce ţine de memorialistică: jurnale, memorii, corespondenţă, note de drum etc.”.
p 23 Andrei Scrima jpg
O întîlnire mirabilă – interviu cu filozoful și psihanalistul Virgil CIOMOȘ –
Domnul Profesor nu mi-a recomandat studii și cărți de logică și de filosofie, ci Patericul egiptean, mai întîi, și Spovedania unui pelerin rus, mai apoi.
image png
Hasdeu și regulamentul
Tot în 2023 s-au împlinit 333 de ani de la susținerea (la Universitatea din Leipzig) a primei teze de doctorat din lume dedicată jurnalismului.
image png
Casa Regală a României și palatele prefecturilor
O altă statuie a lui Ferdinand din Rezina (amplasată în 1938, sculptor Alexandru Plămădeală) a fost aruncată în Nistru de către barbarii bolșevici în 1940.
p 23 Cefalonia WC jpg
Aventuri estivale cefalonite
Încă nu am un răspuns clar. Cîți bani îmi mai trebuie pentru a termina odată Elada?
p 23 WC jpg
Librarii din vechiul București
Cum a ajuns, însă, un librar să aibă un parc botezat după numele lui, este o altă poveste, pe care, deși stau de aproape douăzeci de ani în acest cartier, am aflat-o mai tîrziu.
image png
Poze, nu vorbe!
Nu mai insist asupra faptului că, în absența cuvintelor, gîndirea conceptuală și gîndirea discursivă nu sînt posibile.
p 23 WC jpg
La Peleș – proprietari triști și administratori buni
Altfel, castelul Peleș rămîne o capodoperă a bunului gust.
p 21 Josephus Szabo, Diploma de magister philosophiae,1768 jpg
O descoperire majoră pentru istoria învățămîntului universitar din România
Era prima instituție de învățămînt superior universitar de pe teritoriul actual al țării.
p 23 Ministerul Finantelor WC jpg
Cît de mare este datoria noastră publică sau despre suveica numită România
Există deci un PIB care lucrează în favoarea bugetului nostru de stat și unul care lucrează în favoarea altora.
image png
Inspecția, acolo unde sînt îngrijiți oameni
Un timp prea scurt alocat controlului duce la concluzii superficiale.
p 21 jpg
Credință. Încredere. Clandestinitate – imagini din Dosarele Securității
Este bine să le gîndim procesual, ca instrumente care se schimbă în timpul facerii.
p 23 jpg
p 23 Metroul din Atena WC jpg
Atena, așa cum am descoperit-o eu
„Cîtă vreme avem ce povesti, nu ieșim la pensie”.
index jpeg webp
Am înnebunit de fericire – despre tristețea abisală și apeirokalia cea de toate zilele –
Mă întreb în final, cumva retoric, cine sînt mai periculoși pentru lumea în care locuim: mîrlanii sau cei care înnebunesc de fericire și tristețe, respectiv maniaco-depresivii?
p 23 jpg
Sindromul nou-născutului maculat
Dar de ce să procedăm așa cînd putem lăsa totul la îndemîna șmecherilor pe care îi invocam?
p 23 WC jpg
Paris, după douăzeci de ani și patru luni
Dar cum mereu am fost în trecere prin Paris, nostalgiile nu au fost deloc puternice și au lăsat loc curiozității de a redescoperi minunatul univers parizian.
p 19 WC jpg
Oameni capabili să devină medici
Observația privind „dezumanizarea” medicinei, îndrăzneață în urmă cu o jumătate de secol, este astăzi banală.
p 23 2 WC jpg
O fată sub dărîmături. Un bărbat neputincios
Două zile mai tîrziu, ceva ajutor a început să apară în centrele marilor oraşe. Dar pentru nenumăraţi oameni, este prea puţin şi prea tîrziu.
982 23 Huqqa de origine persana 1770 jpg

Adevarul.ro

image
Alimente sățioase și care nu îți pun în primejdie silueta. Medic: „Fericiți și cu burta plină…chiar se poate!”
Medicul nutriționist Mihaela Bilic a dezvăluit duminică, 19 mai, într-o postare publicată pe Facebook, care sunt alimentele care te mențin sătul pentru mai mult timp și cu puține calorii.
image
Ce taxe turistice se percep în marile orașe din Europa. Atena bate recordurile
Un număr tot mai mare de orașe din Europa impun sau măresc costul taxelor turistice pentru vizitatori, la un nivel mai mare decât cele propuse în toamna anului trecut.
image
Cum a fost convinsă o tânără să renunțe la școală și la familie pentru a se prostitua. „Era o mașină de făcut bani”
O tânără din comuna Bâlteni, județul Gorj, a trăit un adevărat coșmar timp de doi ani de zile alături de un tânăr de care s-a îndrăgostit

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi