Deepfake City

Publicat în Dilema Veche nr. 843 din 4 - 10 iunie 2020
Deepfake City jpeg

Obligați la autoizolare, ferecați în case, am experimentat cu toții lipsa orașului. În această perioadă, unii au vizitat orașele descrise în literatură. Alții au vizionat filme a căror acțiune este plasată în oraș. Unii și l-au imaginat și l-au pictat, iar multora, acesta ni s-a arătat în somn. Se făcea că străbăteam străzi pline de lume și ne pierdeam în mulțimea dintr-un tîrg săptămînal. Recuperam astfel, prin visare, o necesitate a vieții de zi cu zi. Acum, orașul ne este înapoiat, puțin cîte puțin, însă nimeni nu poate spune cu certitudine că ne va fi returnat întocmai. Și nici nu se știe exact ce și în ce măsură va fi schimbat, temporar sau permanent.

Vreme de două luni, realitatea de dincolo de spațiul existenței imediate ne-a parvenit prin intermediul ecranelor. Imagini după imagini, într-o cavalcadă uneori amețitoare de lumină mișcătoare, reductibilă la biți de informație. Știrile au venit la pachet cu contraștirile. Multe fotografii s-au dovedit a fi trucaje, iar unii nu spuseseră de fapt ceea ce am auzit cu urechile noastre că ar fi spus. Fenomenul nu a început odată cu pandemia. Brâncuși ne-a vorbit într-un videoclip fără să existe vreo înregistrare filmată a marelui sculptor. Fenomenul deepfake (falsificarea identității unor persoane prin canale media digitale) a luat amploare, pe valul din ce în ce mai înalt al inteligenței artificiale, fără să producă spaime sau groază. Căci, în fond, indiferent cîtă realitate măsluită putea ajunge la noi, fiecare ne luam porția de ontologie prin relație cu orașul, cu natura și cu ceilalți, pe care îi vedeam în fața noastră și cu care vorbeam. Străbătînd o stradă, poți spune că îi calci asfaltul, și asfaltul este tare. Casele au ferestre și în spatele lor se află oameni. Dacă îi strigi, îți răspund sau te înjură. Te poți încrede în oraș mai ales atunci cînd tomberoanele put, calci în băltoace și mașinile claxonează asurzitor chiar lîngă tine.

Problema apare cu adevărat în momentul cînd, cum spunea cineva, pantofii tăi cred că ai murit și toată realitatea pe care o vezi dincolo de pereții tăi, care te strîng precum un coșciug împodobit la interior cu tablouri și canapele, este „ce vezi de la fereastra ta”. Poți vedea ceva frumos sau urît, dar, orice ar fi, este prea puțin. Iar suma perspectivelor limitate de cadrul ferestrei (aidoma restrîngerii cadrului prin purtarea unor ochelari de cal) nu formează un oraș, ci un simulacru al varietății peisajului urban real și al relației dintre acesta și peisajul natural în care orașul se inserează, comunicînd în modul cel mai profund.

Atomizat la nivel familial și, foarte adesea, la nivel individual, orașul s-a descompus într-un caleidoscop de cioburi a căror contemplare a adus în discuție dificultatea cunoașterii. Cînd lumea de dincolo de pereții tăi este doar imagine, iar aceasta poate fi trucată fără posibilitatea de a identifica falsul, atunci întreaga societate poate fi doar un spectacol, iar problema ambiguității intrinseci acestuia afectează gnoseologia. Extragerea adevărului din lume devine astfel o operațiune extrem de dificilă și periculoasă, căci granițele corespondențelor se șterg, făcînd loc interpretărilor reversibile ce împiedică o alegere unică, un adevăr-corespondență, căci niciodată nu ai acces la al doilea termen. Adevărul devine doar informație, infirmată în momentul următor de o contrainformație. Doar fotoliul și telecomanda sînt reale și, dincolo de pragul ușii, orice încercare de cunoaștere devine inutilă, căci nu poți trece, fizic, acel prag. Consecutiv, devine futil să cauți logica vieții, cîtă vreme nu poți chestiona contrariile livrate ca realitate și prezentate ca adevăruri, de aici și oboseala realității și renunțarea la încercarea de a o deține.

Cînd, în secolul al XIX-lea, fotografia a emis pretenția ontologicului, omenirea a avut acces, în premieră, prin intermediul jurnalismului, la realitatea de departe. În urmă cu doar 30 de ani, fotografia a pierdut această prerogativă, prin apariția trucajelor digitale, iar materialul filmat a preluat această sarcină grea, de a informa cu privire la realitate. Tehnologia inteligenței artificiale și realitatea deepfake au contaminat și filmarea, așa încît, în prezent, fiecare își făurește propriul adevăr exclusiv în concordanță cu credințele înrădăcinate și exemplele de urmat. Dinlăuntrul caselor, realitatea orașului și a lumii poate fi oricare, important este să nu deranjeze foarte mult. Fortificat înlăuntrul propriului său adevăr, individul renunță la comunitate, la valori și adevăruri împărtășite, acceptînd manipularea ca fiind singura formă de comunicare în interiorul unor rețele sociale populate de roboți cu figuri blajine generate algoritmic ale unor oameni care nu există.

Viața de pe ecranele existenței noastre întărește concluzia lui Macbeth, abruptă, ireversibilă și mai actuală ca oricînd: „Life (...) is a tale told by an idiot, full of sound and fury, signifying nothing”. Adevărul trebuie căutat numai împreună cu oameni reali, într-o lume reală, cu bunele și cu relele ei, dincolo de pereții în afara cărora orașele noastre s-ar putea metamorfoza în cu totul altceva, fără măcar ca noi să o știm sau să ne pese.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: wikimedia commons

1037 23 foto I  Cosman jpg
Valul a venit, apoi a trecut – tsunami în Maldive –
Oamenii au învățat să trăiască prezentul, fără să-și pună problema zilei de mîine.
image png
Analiza plagiatului de la vîrful Harvard
„Nu au fost constatate abateri de la standardele etice în activitatea de cercetare academică ale Harvard”
p 23 jpg
Despre prostie – sau cum am devenit inteligent
E o alegere inconștientă a ceea ce vrem să fim, dar care poate deveni conștientă datorită cunoașterii.
p 22 Barcelona WC jpg
Universul Barcelonei
Numai un prost l-ar distruge. Dar istoria este plină de alde d-ăștia.
image png
Pirgu vs. Montaigne
„Mă-nnebunesc după tot ce ţine de memorialistică: jurnale, memorii, corespondenţă, note de drum etc.”.
p 23 Andrei Scrima jpg
O întîlnire mirabilă – interviu cu filozoful și psihanalistul Virgil CIOMOȘ –
Domnul Profesor nu mi-a recomandat studii și cărți de logică și de filosofie, ci Patericul egiptean, mai întîi, și Spovedania unui pelerin rus, mai apoi.
image png
Hasdeu și regulamentul
Tot în 2023 s-au împlinit 333 de ani de la susținerea (la Universitatea din Leipzig) a primei teze de doctorat din lume dedicată jurnalismului.
image png
Casa Regală a României și palatele prefecturilor
O altă statuie a lui Ferdinand din Rezina (amplasată în 1938, sculptor Alexandru Plămădeală) a fost aruncată în Nistru de către barbarii bolșevici în 1940.
p 23 Cefalonia WC jpg
Aventuri estivale cefalonite
Încă nu am un răspuns clar. Cîți bani îmi mai trebuie pentru a termina odată Elada?
p 23 WC jpg
Librarii din vechiul București
Cum a ajuns, însă, un librar să aibă un parc botezat după numele lui, este o altă poveste, pe care, deși stau de aproape douăzeci de ani în acest cartier, am aflat-o mai tîrziu.
image png
Poze, nu vorbe!
Nu mai insist asupra faptului că, în absența cuvintelor, gîndirea conceptuală și gîndirea discursivă nu sînt posibile.
p 23 WC jpg
La Peleș – proprietari triști și administratori buni
Altfel, castelul Peleș rămîne o capodoperă a bunului gust.
p 21 Josephus Szabo, Diploma de magister philosophiae,1768 jpg
O descoperire majoră pentru istoria învățămîntului universitar din România
Era prima instituție de învățămînt superior universitar de pe teritoriul actual al țării.
p 23 Ministerul Finantelor WC jpg
Cît de mare este datoria noastră publică sau despre suveica numită România
Există deci un PIB care lucrează în favoarea bugetului nostru de stat și unul care lucrează în favoarea altora.
image png
Inspecția, acolo unde sînt îngrijiți oameni
Un timp prea scurt alocat controlului duce la concluzii superficiale.
p 21 jpg
Credință. Încredere. Clandestinitate – imagini din Dosarele Securității
Este bine să le gîndim procesual, ca instrumente care se schimbă în timpul facerii.
p 23 jpg
p 23 Metroul din Atena WC jpg
Atena, așa cum am descoperit-o eu
„Cîtă vreme avem ce povesti, nu ieșim la pensie”.
index jpeg webp
Am înnebunit de fericire – despre tristețea abisală și apeirokalia cea de toate zilele –
Mă întreb în final, cumva retoric, cine sînt mai periculoși pentru lumea în care locuim: mîrlanii sau cei care înnebunesc de fericire și tristețe, respectiv maniaco-depresivii?
p 23 jpg
Sindromul nou-născutului maculat
Dar de ce să procedăm așa cînd putem lăsa totul la îndemîna șmecherilor pe care îi invocam?
p 23 WC jpg
Paris, după douăzeci de ani și patru luni
Dar cum mereu am fost în trecere prin Paris, nostalgiile nu au fost deloc puternice și au lăsat loc curiozității de a redescoperi minunatul univers parizian.
p 19 WC jpg
Oameni capabili să devină medici
Observația privind „dezumanizarea” medicinei, îndrăzneață în urmă cu o jumătate de secol, este astăzi banală.
p 23 2 WC jpg
O fată sub dărîmături. Un bărbat neputincios
Două zile mai tîrziu, ceva ajutor a început să apară în centrele marilor oraşe. Dar pentru nenumăraţi oameni, este prea puţin şi prea tîrziu.
982 23 Huqqa de origine persana 1770 jpg

Adevarul.ro

image
Cum este terorizată de vecini o familie din Timișoara: „Coșmarul durează durează de 20 de ani, defilează cu topoare și cu un pistol prin curte” VIDEO
Imagini șocante surprinse de o cameră de supraveghere, în ele se observă cum mai mulţi cetăţeni de etnie romă terorizează o familie din Timişoara. Primarul Dominic Fritz a publicat imaginile și a făcut apel la instituţiile statului pentru a stopa acest fenomen.
image
Medicamentele care vor fi retrase din farmaciile din România, de săptămâna viitoare
Șapte medicamente de pe piață vor fi retrase pentru că nu respectă standardele de conformitate.
image
Perla Coroanei industriei auto din România. Cum a ajuns Uzina Aro în vizorul negustorilor de automobile din întreaga lume
Automobilul Românesc Original, ARO, supranumită „Florea de colţ” a munţilor, a cunoscut gloria în anii ’70 şi ’80. În Italia, în 1972, presa vremii vorbea elogios despre un câştigător al unui mare raliu automobilistic internaţional, cel de la Prato.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.