Cum vorbim despre arhitectură?

Publicat în Dilema Veche nr. 907 din 26 august – 1 septembrie 2021
Cum vorbim despre arhitectură? jpeg

Am cunoscut artiști care preferau să nu vorbească despre arta lor. O făceau și atît. Îi lăsau pe critici să discute despre sensibilitatea tușelor și măiestria discursului plastic articulat pe traumele contemporaneității. În fond, cine nu gustă un tablou cubist se poate delecta cu o pînză impresionistă. La fel, o sculptură realistă poate trezi mai puțină emoție decît „Pasărea în spațiu”, iar un vameș a putut cataloga sculpturile lui Brâncuși drept obiecte industriale. Cu siguranță, acel vameș nu și-ar fi împodobit locuința cu piese de artă abstractă. Publicul artelor vizuale are șansa de a ocoli lucrările care nu-i plac sau chiar îl indispun. „Salonul refuzaților” din 1863 a fost evitat de publicul picturii academiste, iar Napoleon al III-lea, care a avut curiozitatea de a-l vizita, a declarat că acesta trebuie să rămînă primul și ultimul de acest gen.

Cu totul altul este cazul arhitecturii, situată la confluența artei și ingineriei. În 1969, în cadrul unei conferințe ținute la Liège, Giancarlo De Carlo demonstrează că publicul arhitecturii nu este format doar din arhitecți, urbaniști, artiști și critici, ci din publicul larg. Într-adevăr, de o pictură te poți feri eficient, printr-o eschivă simplă, dar clădirea gării este mai complicat de evitat, mai ales dacă faci naveta zilnic. De Carlo arată că există, pe bună dreptate, o neîncredere funciară a oamenilor cu privire la activitatea arhitecților, în special după episodul modernist, cînd multe cartiere vechi au fost demolate pentru a face loc unor ansambluri arhitectonice menite să schimbe în bine omul și societatea, dar care, în final, și-au dovedit neputința și au fost demolate, la rîndul lor.

Problema apare atunci cînd dorești să comunici arhitectura, eventual înainte ca aceasta să se comunice singură, prin prezență. Avînd nevoie de documentații și proiecte laborioase, atent codificate, arhitectura este adesea privată de un discurs capabil să o aducă aproape de inima publicului său. Din acest motiv, organizațiile profesionale ale arhitecților organizează expoziții periodice de arhitectură, sub forma anualelor, bienalelor și trienalelor de arhitectură și urbanism, acolo unde se creează un spațiu al interacțiunii arhitecților expozanți cu publicul, dar și al comunicării intraprofesionale, responsabilă de generarea unei culturi colective.

Bienalele de arhitectură aduc problematica proiectării spațiului construit în sfera publică, iar provocările cărora arhitecții trebuie să le ofere un răspuns ajung în zona tangibilului, prin spații experimentale, machete și proiecte expuse pe simeze. Ele reprezintă o ocazie rarisimă, de neratat, pentru profesioniști, ale căror viziuni pot fi văzute și comunicate unui număr mare de oameni. În fond, arhitectura are nevoie să-și educe publicul, pentru că nu este nimic mai nefericit decît întîlnirea între o viziune asupra spațiului cu neînțelegerea acesteia ori cu neputința de a o edifica.

În curînd va începe Bienala Națională de Arhitectură, ediția a XIV-a, la trei ani de la precedenta ediție. Arhitecții au ocazia de a se vedea, de a-și cunoaște lucrările, de a „lua pulsul” profesiei, dar și de a vorbi direct sau prin evenimentele organizate cu publicul larg. La rîndul său, acesta așteaptă Bienala pentru a-și putea alege viitorii parteneri, căci a proiecta sau construi o casă sau o clădire de orice fel presupune un angajament reciproc pe o durată de cîțiva ani, bazat pe încredere reciprocă, respect și, așa cum spuneam, armonizarea unor viziuni asupra spațiului construit care operează cu terminologii diferite. Lăsînd la o parte comunicarea prin seducătoarele, dar golașele fotografii sau randări, mai importantă este comunicarea prin cuvinte, acestea fiind necesare construirii unor imagini mentale complexe, formulării unor cerințe specifice și, nu în ultimul rînd, aprecierii corecte a valorii unui proiect.

De aceea, aștept cu nerăbdare Galele Bienalei Naționale de Arhitectură, ediția a XIV-a, acolo unde vom fi împreună atît între noi, cît și cu publicul pentru care proiectăm, în încercarea, niciodată tranșată definitiv, de a schimba în bine orașele și satele pe care le-am primit moștenire, ca patrimoniu, de la înaintașii noștri.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: L. Niculae

1037 23 foto I  Cosman jpg
Valul a venit, apoi a trecut – tsunami în Maldive –
Oamenii au învățat să trăiască prezentul, fără să-și pună problema zilei de mîine.
image png
Analiza plagiatului de la vîrful Harvard
„Nu au fost constatate abateri de la standardele etice în activitatea de cercetare academică ale Harvard”
p 23 jpg
Despre prostie – sau cum am devenit inteligent
E o alegere inconștientă a ceea ce vrem să fim, dar care poate deveni conștientă datorită cunoașterii.
p 22 Barcelona WC jpg
Universul Barcelonei
Numai un prost l-ar distruge. Dar istoria este plină de alde d-ăștia.
image png
Pirgu vs. Montaigne
„Mă-nnebunesc după tot ce ţine de memorialistică: jurnale, memorii, corespondenţă, note de drum etc.”.
p 23 Andrei Scrima jpg
O întîlnire mirabilă – interviu cu filozoful și psihanalistul Virgil CIOMOȘ –
Domnul Profesor nu mi-a recomandat studii și cărți de logică și de filosofie, ci Patericul egiptean, mai întîi, și Spovedania unui pelerin rus, mai apoi.
image png
Hasdeu și regulamentul
Tot în 2023 s-au împlinit 333 de ani de la susținerea (la Universitatea din Leipzig) a primei teze de doctorat din lume dedicată jurnalismului.
image png
Casa Regală a României și palatele prefecturilor
O altă statuie a lui Ferdinand din Rezina (amplasată în 1938, sculptor Alexandru Plămădeală) a fost aruncată în Nistru de către barbarii bolșevici în 1940.
p 23 Cefalonia WC jpg
Aventuri estivale cefalonite
Încă nu am un răspuns clar. Cîți bani îmi mai trebuie pentru a termina odată Elada?
p 23 WC jpg
Librarii din vechiul București
Cum a ajuns, însă, un librar să aibă un parc botezat după numele lui, este o altă poveste, pe care, deși stau de aproape douăzeci de ani în acest cartier, am aflat-o mai tîrziu.
image png
Poze, nu vorbe!
Nu mai insist asupra faptului că, în absența cuvintelor, gîndirea conceptuală și gîndirea discursivă nu sînt posibile.
p 23 WC jpg
La Peleș – proprietari triști și administratori buni
Altfel, castelul Peleș rămîne o capodoperă a bunului gust.
p 21 Josephus Szabo, Diploma de magister philosophiae,1768 jpg
O descoperire majoră pentru istoria învățămîntului universitar din România
Era prima instituție de învățămînt superior universitar de pe teritoriul actual al țării.
p 23 Ministerul Finantelor WC jpg
Cît de mare este datoria noastră publică sau despre suveica numită România
Există deci un PIB care lucrează în favoarea bugetului nostru de stat și unul care lucrează în favoarea altora.
image png
Inspecția, acolo unde sînt îngrijiți oameni
Un timp prea scurt alocat controlului duce la concluzii superficiale.
p 21 jpg
Credință. Încredere. Clandestinitate – imagini din Dosarele Securității
Este bine să le gîndim procesual, ca instrumente care se schimbă în timpul facerii.
p 23 jpg
p 23 Metroul din Atena WC jpg
Atena, așa cum am descoperit-o eu
„Cîtă vreme avem ce povesti, nu ieșim la pensie”.
index jpeg webp
Am înnebunit de fericire – despre tristețea abisală și apeirokalia cea de toate zilele –
Mă întreb în final, cumva retoric, cine sînt mai periculoși pentru lumea în care locuim: mîrlanii sau cei care înnebunesc de fericire și tristețe, respectiv maniaco-depresivii?
p 23 jpg
Sindromul nou-născutului maculat
Dar de ce să procedăm așa cînd putem lăsa totul la îndemîna șmecherilor pe care îi invocam?
p 23 WC jpg
Paris, după douăzeci de ani și patru luni
Dar cum mereu am fost în trecere prin Paris, nostalgiile nu au fost deloc puternice și au lăsat loc curiozității de a redescoperi minunatul univers parizian.
p 19 WC jpg
Oameni capabili să devină medici
Observația privind „dezumanizarea” medicinei, îndrăzneață în urmă cu o jumătate de secol, este astăzi banală.
p 23 2 WC jpg
O fată sub dărîmături. Un bărbat neputincios
Două zile mai tîrziu, ceva ajutor a început să apară în centrele marilor oraşe. Dar pentru nenumăraţi oameni, este prea puţin şi prea tîrziu.
982 23 Huqqa de origine persana 1770 jpg

Adevarul.ro

image
Cum arată Rotunda, locul unde a fost bătaie pe „casele de 250 de euro". Prețul cu care se vând acum imobilele FOTO
Zeci de proprietari ai caselor din satul Rotunda, comuna băcăuană Gura Văii, își reabilitează și modernizează imobilele. Mai mult de jumătate din cele 205 case construite de autorități în 2005, după inundații devastatoare, și abandonate ulterior au fost cumpărate la licitație acum doi ani
image
Unde trăiesc cel mai puțin „dotaţi“ bărbaţi din lume. Locul ocupat de români în topul mondial
Cercetătorii au întocmit o hartă interactivă a statelor unde trăiesc cei mai slab dotați bărbați.
image
Tipul de brânză pe care este bine să-l mănânci înainte de culcare: adormi în timp record
Mâncatul câtorva felii de brânză înainte de culcare vă poate ajuta să adormiți rapid.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.