Beans & Dots pentru un freelancer fericit

Publicat în Dilema Veche nr. 788 din 28 martie - 3 aprilie 2019
Beans & Dots pentru un freelancer fericit jpeg

Se întîmplă ca tot mai mulți dintre noi să lucreze nu de la un birou, lipiți de același scaun de luni pînă vineri, ci să aibă job-uri care implică creativitate, mobilitate, program flexibil spre haotic și, prin urmare, să fie nevoiți să caute mereu locuri noi de unde să lucreze cu mai mult spor - sau, odată găsit un astfel de loc, să țină cu dinții de el. Așa cum este cazul, cred eu, cu Beans & Dots, loc de descoperit și testat pe propria piele, iar apoi de păstrat pe termen lung în lista cu localuri ­freelancer-friendly preferate.

În ultimii ani mi se întîmplă extrem de rar să nu mă uit în telefon din minut în minut, fie că e vorba să văd o notificare, să citesc un e-mail, să mă uit la ceas. Trebuie să fiu foarte prinsă de ceva ca să nu mă mai refugiez în această extensie inutilă și obositoare a mîinii mele drepte, așa cum îi spun acum telefonului mîncător de timp și energii, care-mi dovedește zi după zi că e mai degrabă inutil decît indispensabil. Aș începe, prin urmare, cu finalul. M-am dus la Beans & Dots puțin după prînz și la un moment dat, ca la un semnal, am văzut că restul celor din jur își strîng lucrurile și pornesc spre ieșire. M-am amuzat în gînd de sincronizarea lor, mi-am spus că uite, pleacă de parcă ar fi final de program, iar o oră mai tîrziu, cînd în tot localul mai eram trei persoane, mi-am dat seama că da, la ora 17 dispăruse aproape toată lumea. Am lucrat, țin să spun, la fel de bine și cît a fost aglomerat, și cînd am rămas doar cîțiva, iar vibe-ul (despre care auzim atît în caracterizările localurilor de pretutindeni) a rămas constant pe durata orelor în care am stat și-am tradus fie cu o cafea, fie cu o limonadă și un carrotcake alături.

În interior avem așa: design industrial, suprafețe brute, dar deloc incomode, strictul necesar prezentat într-o manieră deschisă, aparent contondentă, fiind exact genul de cafenea care a prins tot mai mult formă în orașele mari în ultimii cîțiva ani. Poate și de aceea mi s-a părut familiar, confortabil, exact așa cum mă simt la mama acasă. Cafeaua e foarte bună, iar personalul atît de amabil, relaxat și se potrivește design-ului, muzicii, încît întăresc impresia de tot unitar care a fost gîndit așa încă de la Big Bang-ul care a dat naștere acestui Rai pentru freelanceri.

Dacă-mi este permisă o copilărie, aș recunoaște acum că m-am smiorcăit puțin Cristinei, prietena și colega cu care am „spionat“ și lucrat la Beans & Dots, că nu se poate să n‑ai măcar o bulină pe undeva, de vreme ce eu asta așteptam, dar chiar cred că este ceva peste care poți trece. Sau pentru a cărei lipsă poți compensa cu un latte uriaș, servit într-o ceașcă de un maroniu ca o ciocolată din care aproape că îți vine să muști. Impuls care trece cînd vezi că este, totuși, o simplă ceașcă, dar că poți comanda un carrotcake care, deși ți se va părea cam uscat la primele guri, va urca rapid în topul preferințelor.

Pe lîngă toate acestea, de ce insist că e un loc extrem de potrivit pentru un free­lancer fericit? Pentru că, așa cum am ajuns să știu în ultimii ani, de cînd mă număr printre cei care vînează fericirea mereu din alt loc, acum înțeleg că freelance implică, de cele mai multe ori, o industrie creativă. Iar creativitatea trebuie, dacă nu e declanșată brusc de vreo revelație ale cărei motive pot fi infinite, măcar susținută - și-aici intră Beans & Dots în teoria mea, pentru că muzica, spațiul larg, oamenii colorați, boemi și zîmbitori, cafeaua bună, toate acestea te trag de mînă, și să nu vrei, și te aduc cu un pas mai aproape de o idee pe care poate că nu reușeai să o scoți altfel.

Ca de fiecare dată însă, țin să încurajez testările, să nu fiu crezută pe cuvînt și bănuită de bune intenții, rele intenții sau altele, de interese ale vreunui stat paralelo-perpendicularo-dreptunghic. Pentru mine e cert că nu m-am mai simțit niciodată atît de bine undeva, niciodată n-am lucrat mai cu spor și cu atîta ușurință ca aici, motiv pentru care scriu după o singură vizită – nu după standardul auto-impus de trei sau mai mult, cum este cazul pentru celelalte localuri despre care am scris pînă acum.

Beans & Dots e de găsit pe strada Actor Ion Brezoianu, în Palatul Universul, tot acolo unde e și Teatrul Apolo111. Și biroul meu tot acolo va fi în următoarea perioadă, insistînd să fac exact ca atunci cînd îmi place o melodie. Săptămîna asta am ascultat pînă la epuizare Angus și Julia Stone, cu un cover la „Youngblood“-ul celor de la 5 Seconds of Summer, de aproape-aproape aș crede că încep să detest cîntecelul. Sper să nu se întîmple așa, cum la fel sper că la Beans & Dots voi regăsi mereu același mediu primitor la superlativ.

Anca Zaharia este, înainte de toate, cititor. Cea mai recentă carte publicată este Jurnal de librar, Editura Herg Benet, 2017.

1037 23 foto I  Cosman jpg
Valul a venit, apoi a trecut – tsunami în Maldive –
Oamenii au învățat să trăiască prezentul, fără să-și pună problema zilei de mîine.
image png
Analiza plagiatului de la vîrful Harvard
„Nu au fost constatate abateri de la standardele etice în activitatea de cercetare academică ale Harvard”
p 23 jpg
Despre prostie – sau cum am devenit inteligent
E o alegere inconștientă a ceea ce vrem să fim, dar care poate deveni conștientă datorită cunoașterii.
p 22 Barcelona WC jpg
Universul Barcelonei
Numai un prost l-ar distruge. Dar istoria este plină de alde d-ăștia.
image png
Pirgu vs. Montaigne
„Mă-nnebunesc după tot ce ţine de memorialistică: jurnale, memorii, corespondenţă, note de drum etc.”.
p 23 Andrei Scrima jpg
O întîlnire mirabilă – interviu cu filozoful și psihanalistul Virgil CIOMOȘ –
Domnul Profesor nu mi-a recomandat studii și cărți de logică și de filosofie, ci Patericul egiptean, mai întîi, și Spovedania unui pelerin rus, mai apoi.
image png
Hasdeu și regulamentul
Tot în 2023 s-au împlinit 333 de ani de la susținerea (la Universitatea din Leipzig) a primei teze de doctorat din lume dedicată jurnalismului.
image png
Casa Regală a României și palatele prefecturilor
O altă statuie a lui Ferdinand din Rezina (amplasată în 1938, sculptor Alexandru Plămădeală) a fost aruncată în Nistru de către barbarii bolșevici în 1940.
p 23 Cefalonia WC jpg
Aventuri estivale cefalonite
Încă nu am un răspuns clar. Cîți bani îmi mai trebuie pentru a termina odată Elada?
p 23 WC jpg
Librarii din vechiul București
Cum a ajuns, însă, un librar să aibă un parc botezat după numele lui, este o altă poveste, pe care, deși stau de aproape douăzeci de ani în acest cartier, am aflat-o mai tîrziu.
image png
Poze, nu vorbe!
Nu mai insist asupra faptului că, în absența cuvintelor, gîndirea conceptuală și gîndirea discursivă nu sînt posibile.
p 23 WC jpg
La Peleș – proprietari triști și administratori buni
Altfel, castelul Peleș rămîne o capodoperă a bunului gust.
p 21 Josephus Szabo, Diploma de magister philosophiae,1768 jpg
O descoperire majoră pentru istoria învățămîntului universitar din România
Era prima instituție de învățămînt superior universitar de pe teritoriul actual al țării.
p 23 Ministerul Finantelor WC jpg
Cît de mare este datoria noastră publică sau despre suveica numită România
Există deci un PIB care lucrează în favoarea bugetului nostru de stat și unul care lucrează în favoarea altora.
image png
Inspecția, acolo unde sînt îngrijiți oameni
Un timp prea scurt alocat controlului duce la concluzii superficiale.
p 21 jpg
Credință. Încredere. Clandestinitate – imagini din Dosarele Securității
Este bine să le gîndim procesual, ca instrumente care se schimbă în timpul facerii.
p 23 jpg
p 23 Metroul din Atena WC jpg
Atena, așa cum am descoperit-o eu
„Cîtă vreme avem ce povesti, nu ieșim la pensie”.
index jpeg webp
Am înnebunit de fericire – despre tristețea abisală și apeirokalia cea de toate zilele –
Mă întreb în final, cumva retoric, cine sînt mai periculoși pentru lumea în care locuim: mîrlanii sau cei care înnebunesc de fericire și tristețe, respectiv maniaco-depresivii?
p 23 jpg
Sindromul nou-născutului maculat
Dar de ce să procedăm așa cînd putem lăsa totul la îndemîna șmecherilor pe care îi invocam?
p 23 WC jpg
Paris, după douăzeci de ani și patru luni
Dar cum mereu am fost în trecere prin Paris, nostalgiile nu au fost deloc puternice și au lăsat loc curiozității de a redescoperi minunatul univers parizian.
p 19 WC jpg
Oameni capabili să devină medici
Observația privind „dezumanizarea” medicinei, îndrăzneață în urmă cu o jumătate de secol, este astăzi banală.
p 23 2 WC jpg
O fată sub dărîmături. Un bărbat neputincios
Două zile mai tîrziu, ceva ajutor a început să apară în centrele marilor oraşe. Dar pentru nenumăraţi oameni, este prea puţin şi prea tîrziu.
982 23 Huqqa de origine persana 1770 jpg

Adevarul.ro

image
Japonia mănâncă mici și sarmale. Românul care le prepară: „Clienții ling farfuria“ VIDEO
În vizită în Japonia, Andreia și Ionuţ, vloggerii de la canalul de YouTube „HaiHui în doi”, au prezentat povestea românului care vinde mici și alte feluri de mâncare tradițională în Țara Soarelui Răsare.
image
Dilema incredibilă a unui român din Spania: „Am aflat că nu sunt tatăl copiilor mei, ce să fac?“
Postarea în care un bărbat a dezvăluit că prietenul său văduv a aflat că ai săi copii, rămași doar în grija sa, nu sunt de fapt ai lui, a devenit virală pe Facebook.
image
File de istorie. S-au plantat curmali, bananieri și palmieri pentru vizita Împăratului Franz Josef FOTO
Un oraș din vestul României a fost între 9 și 12 septembrie 1893 centrul de interes al Imperiului Austro-Ungar. Împăratul Franz Josef şi trei arhiduci au fost așteptați cu mare fast.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.