Bazaltul și asfaltul

Publicat în Dilema Veche nr. 894 din 27 mai - 2 iunie 2021
Bazaltul și asfaltul jpeg

„Toate drumurile duc la Roma”, așa suna un proverb din Antichitate, căci romanii au construit zeci de mii de kilometri de drum, din Lusitania pînă în Armenia și din Cirenaica pînă în Britania. Și au făcut-o bine, căci de starea drumurilor depindeau suportul logistic al trupelor și viteza de deplasare, esențială într-un imperiu cu dimensiuni colosale. Arhitectul și inginerul militar roman Vitruviu ne-a lăsat o moștenire nepieritoare, nu doar nouă, arhitecților, ci și întregii posterități. În lucrarea sa dedicată împăratului Augustus, De Architectura, Vitruviu sintetizează cunoașterea din domeniul construcțiilor la vremea sa, într-o manieră didactică ce a slujit drept manual generațiilor următoare, în special după căderea Imperiului Roman de Apus. Pe lîngă informații esențiale despre cum trebuie concepute un teatru, un stadion sau o balistă, Vitruviu ne învață cum să construim drumuri trainice, și trebuie adăugat faptul că încrederea lui Vitruviu în durabilitate (firmitas) a fost cu prisosință demonstrată de trecerea mileniilor peste drumurile romane, acestea mai fiind prezente și unele încă folosite. Celebrelor Via Appia și Via Postumia li se adaugă străzile romane din Britania, Moesia, dar și din Dacia unde, la Porolissum, lîngă Zalău, se poate umbla încă pe drumuri șlefuite de sandalele garnizoanei castrului.

Pe lîngă așezarea sagace a drumurilor astfel încît să fie ferite de inundații și construirea lor temeinică, cu multe straturi și fundații, acestea beneficiau de un pavaj din blocuri de bazalt sau alte roci vulcanice, dure, atent țesute. Bolovani de dimensiuni mari și cu o grosime impresionantă erau aduși de la distanțe considerabile pentru a pava drumurile imperiale. Tehnica pietruirii drumurilor s-a menținut și a luat un nou avînt după ce scoțianul McAdam a redescoperit tehnica romană, botezată în perioada modernă după numele său, macadam, tot astfel cum, cu cîteva secole în urmă, în timpul Renașterii, fusese redescoperit betonul.

Așa se face că Bucureștiul, în scurta sa perioadă de glorie, a fost pavat, dar nu atît de robust ca acum două mii de ani, pentru că România nu era imperiu și la pavaje nu lucrau soldați romani, ci muncitori români. Fără a avea o experiență de lucru în pavaje de sute de ani, cum aveau predecesorii lor, aceștia au reușit însă să-l monteze atît de bine încît el mai poate fi folosit cu succes și astăzi, la un secol de la darea în folosință. Mai mult decît atît, în anumite zone centrale, muncitorii au intercalat la fiecare o sută de bolovani negri din bazalt unul alb, din marmură, arătînd că o sensibilitate la frumos poate fi exprimată și făcînd cele mai grele munci. Așezarea pietrelor în spic este un alt exemplu de estetică a șoselelor care ne-a parvenit. Costurile mari ale pavajelor cu bazalt au făcut însă ca expansiunea orașului din perioada socialistă să se realizeze cu covor asfaltic, mult mai ieftin și mai rapid de pus în operă. Chiar și în Muzeul Satului, care ar fi trebuit pavat cu piatră cubică, s-a turnat asfalt înaintea vizitei istorice a președintelui Nixon din 1969, căci nu mai era timp de pavat, așa cum povestesc cu tristețe muzeografii venerabilei instituții bucureștene.

Cu toate acestea, cu excepția celor dispărute sub lama buldozerelor, majoritatea străzilor pavate ale orașului ne-au parvenit intacte după Revoluție. Totuși, după cîte avea să se vadă ulterior, tradiția pietruirii nu prinsese încă rădăcini pe malurile Dîmboviței, căci feluriți primari au scos piatra șlefuită de decenii, au extras bordurile de un chintal și le-au risipit unde era mai mare nevoie de ele decît în capitala Românei. În locul lor, au apărut borduri din ciment care rezistă un sezon sau borduri din granit chinezesc care rezistă două. A început, astfel, perioada întunecată din istoria Capitalei, numită academic „borduriada”. Zic întunecată pentru că bordurile de ciment și asfaltul sînt distruse de intemperii și trebuie înlocuite în fiecare primăvară, prin nori de praf și huruit asurzitor. Acest eveniment anual, avînd cadența unui festival al neputinței, atestă faptul că în România se muncește și cineva are grijă de cetățeni și de plămînii lor.

Dar graba edililor în făurirea drumurilor proaste își are avantajele ei, pe termen lung, căci iată, în urmă cu cîteva luni, stratul subțire de asfalt de sub Podul Constanța s-a măcinat de tot, iar de sub el au răsărit venerabilele blocuri de bazalt folosite la pavarea importantei artere bucureștene. Vorba ’ceea, asfaltul trece, pietrele rămîn! Poate că acest eveniment ne va da de gîndit și ne va sugera faptul că ar fi momentul să investim în drumuri durabile care să nu mai fie garantate un an sau doi sau patru, ca în cazul autostrăzilor care se pare că nu sînt menite să reziste mai mult decît un tricou sau o pereche de pantofi. Vom reuși vreodată să ieșim din logica zicalei „Cine face și desface totdeauna are ce face” sau bazaltul va rămîne, în memoria bucureștenilor, doar o palidă amintire a unei epoci fericite, de mult apuse?

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: Via Appia (wikimedia commons)

Cenzura în Prahova după 23 august 1944 jpeg
Cenzura în Prahova după 23 august 1944
Pînă în august 1944, cenzura nu era atît de strictă, cea antonesciană rezumîndu-se la publicațiile legionare, după cum o arată documentele de arhivă.
Roma este eternă, noi – trecători (prin ea) jpeg
Roma este eternă, noi – trecători (prin ea)
Roma nu este doar un oraș-muzeu, care te lasă fără grai, înțesat cu biserici baroce, piațete și sute de obiective turistice, ci și un oraș tînăr.
File din activitatea ARLUS în Prahova jpeg
File din activitatea ARLUS în Prahova
„Pentru a duce la bun sfîrșit ceva se cere mai multă conștiință decît șovăială.“
11 lucruri care îmi lipsesc de cînd m am întors din Franța jpeg
11 lucruri care îmi lipsesc de cînd m-am întors din Franța
În Franța am constatat că am drepturi, nu a trebuit să mă gîndesc că aș avea, de la cele mai mărunte, de angajat, de client, de chiriaș, pînă la cele profunde, de om.
Cîte bordeie, atîtea Japonii jpeg
Cîte bordeie, atîtea Japonii
Munca era totul, zecile de obiceiuri și tradiții pe care familia le ținea erau obligatorii și nu era scuzată sub nici o formă absența.
Vulcan, mamă, ființă vie (o poveste despre Etna) jpeg
Vulcan, mamă, ființă vie (o poveste despre Etna)
Oamenii din Sicilia simt că Etna e parte intrinsecă a identității lor și a tot ce are și ce înseamnă Sicilia.
Un Crăciun vienez jpeg
Un Crăciun vienez
Prima măsură pe care am adoptat-o a fost să arunc toate cardurile de reduceri ale celor 25 sau 28 de lanțuri de farmacii din România.
Constanța, acest veșnic pacient în stare gravă jpeg
Constanța, acest veșnic pacient în stare gravă
Oamenii au acest drept: de a fi bine reprezentați la nivelul administrației publice locale.
E cool să postești jpeg
Țînțarul virtual și armăsarul real
Subiectul „generația 2010 este supusă bullying-ului” oferea, prin particularizare, un vad enorm de atenție.
Povestea fraților Popescu  sau despre ascunzătorile ingenioase gîndite de arhitecții moderniști jpeg
Povestea fraților Popescu sau despre ascunzătorile ingenioase gîndite de arhitecții moderniști
Blocul oprește lumina și scaldă într-o umbră permanentă o importantă zonă a bulevardului, acolo unde nici iarba nu crește.
Geneva  După douăzeci de ani jpeg
Geneva. După douăzeci de ani
La Geneva m-aș întoarce doar dacă mi s-ar propune poziția de șofer/căpitan de Mouette.
Cine poate spune cum începe? O călătorie la izvoarele disputate ale Dunării jpeg
Cine poate spune cum începe? O călătorie la izvoarele disputate ale Dunării
Dunărea are un izvor turistic în Donaueschingen și un izvor nominal, marcat ca atare pe hartă, în locul de unde Brigach și Breg se contopesc.
Cum vorbim despre arhitectură? jpeg
Cum vorbim despre arhitectură?
Arhitectura este adesea privată de un discurs capabil să o aducă aproape de inima publicului său.
Hai hui prin Zakynthos jpeg
Hai-hui prin Zakynthos
Din jurnalul pe care l-am ținut și în care am scris în fiecare seară, cînd se mai lăsa răcoarea, privind livada de măslini a lui Panagiotis, proprietarul impresionantei pensiuni (formată din trei corpuri de clădiri și avînd în total, vreo zece apartamente), reiau cîteva observații și întîmplări trăite pe Zakynthos.
Rafinament rural bucureștean jpeg
Rafinament rural bucureștean
Există anumite zone ale Bucureștiului care îi fascinează pe vizitatori, iar acestea sînt tocmai acele părți ale țesutului urban vechi ce conservă structura rurală a orașului.
Mai salvăm, uniți, Roșia Montană? jpeg
Mai salvăm, uniți, Roșia Montană?
Natura de la Roșia Montană, cu un peisaj fabulos, punctat de lacuri artificiale, era mai importantă, pe termen lung, decît puținătatea aurului care ar mai putea fi extras de acolo.
Mai mult decît un joc jpeg
Mai mult decît un joc
Dacă steagul Italiei ar avea o stemă, atunci mingea de fotbal ar trebui să apără undeva, în heraldica acesteia, la fel și azurul tricourilor.
Acum! jpeg
Acum!
Arhitectura rămîne principalul produs cultural care dă seama, cu acuratețe, de spiritul unei epoci, materializat în spațiu construit, capabil să modeleze viața celor cărora le este destinat.
Semnificațiile deșteptării noastre jpeg
Semnificațiile deșteptării noastre
Îndemnul lor la deșteptare este, cel mai adesea, însoțit de trimiterea la imnul național. Este ca o puternică justificare.
Zilele potopului jpeg
Zilele potopului
Provocarea nu este atît ploaia în sine, cît lipsa experienței gestionării unor astfel de cantități.
Orașul polar jpeg
Orașul polar
Îndemnul este să nu mai facem diferențe, cu atît mai puțin diferențe polare și antagonice.
De ce moare o rafinărie? jpeg
De ce moare o rafinărie?
Istoria Societății Steaua Română este bogată, exotică, dinamică, așa cum era și regatul român.
Geografia mall urilor şi hypermarket urilor în Bucureşti jpeg
Geografia mall-urilor şi hypermarket-urilor în Bucureşti
În oraşele post-socialiste shopping mall-urile sînt cu 12% mai aproape de centru decît în cele vest-europene.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.