Bazaltul și asfaltul

Publicat în Dilema Veche nr. 894 din 27 mai - 2 iunie 2021
Bazaltul și asfaltul jpeg

„Toate drumurile duc la Roma”, așa suna un proverb din Antichitate, căci romanii au construit zeci de mii de kilometri de drum, din Lusitania pînă în Armenia și din Cirenaica pînă în Britania. Și au făcut-o bine, căci de starea drumurilor depindeau suportul logistic al trupelor și viteza de deplasare, esențială într-un imperiu cu dimensiuni colosale. Arhitectul și inginerul militar roman Vitruviu ne-a lăsat o moștenire nepieritoare, nu doar nouă, arhitecților, ci și întregii posterități. În lucrarea sa dedicată împăratului Augustus, De Architectura, Vitruviu sintetizează cunoașterea din domeniul construcțiilor la vremea sa, într-o manieră didactică ce a slujit drept manual generațiilor următoare, în special după căderea Imperiului Roman de Apus. Pe lîngă informații esențiale despre cum trebuie concepute un teatru, un stadion sau o balistă, Vitruviu ne învață cum să construim drumuri trainice, și trebuie adăugat faptul că încrederea lui Vitruviu în durabilitate (firmitas) a fost cu prisosință demonstrată de trecerea mileniilor peste drumurile romane, acestea mai fiind prezente și unele încă folosite. Celebrelor Via Appia și Via Postumia li se adaugă străzile romane din Britania, Moesia, dar și din Dacia unde, la Porolissum, lîngă Zalău, se poate umbla încă pe drumuri șlefuite de sandalele garnizoanei castrului.

Pe lîngă așezarea sagace a drumurilor astfel încît să fie ferite de inundații și construirea lor temeinică, cu multe straturi și fundații, acestea beneficiau de un pavaj din blocuri de bazalt sau alte roci vulcanice, dure, atent țesute. Bolovani de dimensiuni mari și cu o grosime impresionantă erau aduși de la distanțe considerabile pentru a pava drumurile imperiale. Tehnica pietruirii drumurilor s-a menținut și a luat un nou avînt după ce scoțianul McAdam a redescoperit tehnica romană, botezată în perioada modernă după numele său, macadam, tot astfel cum, cu cîteva secole în urmă, în timpul Renașterii, fusese redescoperit betonul.

Așa se face că Bucureștiul, în scurta sa perioadă de glorie, a fost pavat, dar nu atît de robust ca acum două mii de ani, pentru că România nu era imperiu și la pavaje nu lucrau soldați romani, ci muncitori români. Fără a avea o experiență de lucru în pavaje de sute de ani, cum aveau predecesorii lor, aceștia au reușit însă să-l monteze atît de bine încît el mai poate fi folosit cu succes și astăzi, la un secol de la darea în folosință. Mai mult decît atît, în anumite zone centrale, muncitorii au intercalat la fiecare o sută de bolovani negri din bazalt unul alb, din marmură, arătînd că o sensibilitate la frumos poate fi exprimată și făcînd cele mai grele munci. Așezarea pietrelor în spic este un alt exemplu de estetică a șoselelor care ne-a parvenit. Costurile mari ale pavajelor cu bazalt au făcut însă ca expansiunea orașului din perioada socialistă să se realizeze cu covor asfaltic, mult mai ieftin și mai rapid de pus în operă. Chiar și în Muzeul Satului, care ar fi trebuit pavat cu piatră cubică, s-a turnat asfalt înaintea vizitei istorice a președintelui Nixon din 1969, căci nu mai era timp de pavat, așa cum povestesc cu tristețe muzeografii venerabilei instituții bucureștene.

Cu toate acestea, cu excepția celor dispărute sub lama buldozerelor, majoritatea străzilor pavate ale orașului ne-au parvenit intacte după Revoluție. Totuși, după cîte avea să se vadă ulterior, tradiția pietruirii nu prinsese încă rădăcini pe malurile Dîmboviței, căci feluriți primari au scos piatra șlefuită de decenii, au extras bordurile de un chintal și le-au risipit unde era mai mare nevoie de ele decît în capitala Românei. În locul lor, au apărut borduri din ciment care rezistă un sezon sau borduri din granit chinezesc care rezistă două. A început, astfel, perioada întunecată din istoria Capitalei, numită academic „borduriada”. Zic întunecată pentru că bordurile de ciment și asfaltul sînt distruse de intemperii și trebuie înlocuite în fiecare primăvară, prin nori de praf și huruit asurzitor. Acest eveniment anual, avînd cadența unui festival al neputinței, atestă faptul că în România se muncește și cineva are grijă de cetățeni și de plămînii lor.

Dar graba edililor în făurirea drumurilor proaste își are avantajele ei, pe termen lung, căci iată, în urmă cu cîteva luni, stratul subțire de asfalt de sub Podul Constanța s-a măcinat de tot, iar de sub el au răsărit venerabilele blocuri de bazalt folosite la pavarea importantei artere bucureștene. Vorba ’ceea, asfaltul trece, pietrele rămîn! Poate că acest eveniment ne va da de gîndit și ne va sugera faptul că ar fi momentul să investim în drumuri durabile care să nu mai fie garantate un an sau doi sau patru, ca în cazul autostrăzilor care se pare că nu sînt menite să reziste mai mult decît un tricou sau o pereche de pantofi. Vom reuși vreodată să ieșim din logica zicalei „Cine face și desface totdeauna are ce face” sau bazaltul va rămîne, în memoria bucureștenilor, doar o palidă amintire a unei epoci fericite, de mult apuse?

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: Via Appia (wikimedia commons)

1037 23 foto I  Cosman jpg
Valul a venit, apoi a trecut – tsunami în Maldive –
Oamenii au învățat să trăiască prezentul, fără să-și pună problema zilei de mîine.
image png
Analiza plagiatului de la vîrful Harvard
„Nu au fost constatate abateri de la standardele etice în activitatea de cercetare academică ale Harvard”
p 23 jpg
Despre prostie – sau cum am devenit inteligent
E o alegere inconștientă a ceea ce vrem să fim, dar care poate deveni conștientă datorită cunoașterii.
p 22 Barcelona WC jpg
Universul Barcelonei
Numai un prost l-ar distruge. Dar istoria este plină de alde d-ăștia.
image png
Pirgu vs. Montaigne
„Mă-nnebunesc după tot ce ţine de memorialistică: jurnale, memorii, corespondenţă, note de drum etc.”.
p 23 Andrei Scrima jpg
O întîlnire mirabilă – interviu cu filozoful și psihanalistul Virgil CIOMOȘ –
Domnul Profesor nu mi-a recomandat studii și cărți de logică și de filosofie, ci Patericul egiptean, mai întîi, și Spovedania unui pelerin rus, mai apoi.
image png
Hasdeu și regulamentul
Tot în 2023 s-au împlinit 333 de ani de la susținerea (la Universitatea din Leipzig) a primei teze de doctorat din lume dedicată jurnalismului.
image png
Casa Regală a României și palatele prefecturilor
O altă statuie a lui Ferdinand din Rezina (amplasată în 1938, sculptor Alexandru Plămădeală) a fost aruncată în Nistru de către barbarii bolșevici în 1940.
p 23 Cefalonia WC jpg
Aventuri estivale cefalonite
Încă nu am un răspuns clar. Cîți bani îmi mai trebuie pentru a termina odată Elada?
p 23 WC jpg
Librarii din vechiul București
Cum a ajuns, însă, un librar să aibă un parc botezat după numele lui, este o altă poveste, pe care, deși stau de aproape douăzeci de ani în acest cartier, am aflat-o mai tîrziu.
image png
Poze, nu vorbe!
Nu mai insist asupra faptului că, în absența cuvintelor, gîndirea conceptuală și gîndirea discursivă nu sînt posibile.
p 23 WC jpg
La Peleș – proprietari triști și administratori buni
Altfel, castelul Peleș rămîne o capodoperă a bunului gust.
p 21 Josephus Szabo, Diploma de magister philosophiae,1768 jpg
O descoperire majoră pentru istoria învățămîntului universitar din România
Era prima instituție de învățămînt superior universitar de pe teritoriul actual al țării.
p 23 Ministerul Finantelor WC jpg
Cît de mare este datoria noastră publică sau despre suveica numită România
Există deci un PIB care lucrează în favoarea bugetului nostru de stat și unul care lucrează în favoarea altora.
image png
Inspecția, acolo unde sînt îngrijiți oameni
Un timp prea scurt alocat controlului duce la concluzii superficiale.
p 21 jpg
Credință. Încredere. Clandestinitate – imagini din Dosarele Securității
Este bine să le gîndim procesual, ca instrumente care se schimbă în timpul facerii.
p 23 jpg
p 23 Metroul din Atena WC jpg
Atena, așa cum am descoperit-o eu
„Cîtă vreme avem ce povesti, nu ieșim la pensie”.
index jpeg webp
Am înnebunit de fericire – despre tristețea abisală și apeirokalia cea de toate zilele –
Mă întreb în final, cumva retoric, cine sînt mai periculoși pentru lumea în care locuim: mîrlanii sau cei care înnebunesc de fericire și tristețe, respectiv maniaco-depresivii?
p 23 jpg
Sindromul nou-născutului maculat
Dar de ce să procedăm așa cînd putem lăsa totul la îndemîna șmecherilor pe care îi invocam?
p 23 WC jpg
Paris, după douăzeci de ani și patru luni
Dar cum mereu am fost în trecere prin Paris, nostalgiile nu au fost deloc puternice și au lăsat loc curiozității de a redescoperi minunatul univers parizian.
p 19 WC jpg
Oameni capabili să devină medici
Observația privind „dezumanizarea” medicinei, îndrăzneață în urmă cu o jumătate de secol, este astăzi banală.
p 23 2 WC jpg
O fată sub dărîmături. Un bărbat neputincios
Două zile mai tîrziu, ceva ajutor a început să apară în centrele marilor oraşe. Dar pentru nenumăraţi oameni, este prea puţin şi prea tîrziu.
982 23 Huqqa de origine persana 1770 jpg

Adevarul.ro

image
Motivele cel mai des întâlnite pentru care se ajunge la divorț. Soluția oferită de un psiholog
Un studiu a dezvăluit motivele pentru care se ajunge cel mai des la divorț. Lipsa banilor este pe primul loc, dar și altele la care ne-am fi așteptat. Psihologul Maria Teherciu vine cu explicații
image
Cum salvezi situația dacă explodează un cauciuc al mașinii în mers. Sfaturi esențiale de la un fost polițist VIDEO
Explozia cauciucului, în timpul mersului, poate fi o experiență foarte periculoasă. Multe accidente grave s-au produs în urma acestei situații. Iar frânarea bruscă te-ar putea costa viața.
image
Orașul important din România unde nu există ambuteiaje în trafic. Cum explică situația celebrul pilot Titi Aur
Dacă la Brașov traficul era infernal încă din 2000, acum acesta este orașul din România în care se circulă cel mai bine la orele de vârf, în special în zonele centrale. Titi Aur a explicat de ce

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.