Amazonul Gastronomiei, Via Transilvanica

Ciprian MUNTELE
Publicat în Dilema Veche nr. 961 din 8 septembrie – 14 septembrie 2022
Drumeț pe Via Transilvanica © Cristian Teodorescu
Drumeț pe Via Transilvanica © Cristian Teodorescu

Zece zile, cîte trei mese pe zi, aproape de fiecare dată în alt loc, probabil cîțiva litri de țuică sau vișinată, produse locale, rețete vechi, oameni care te pun zîmbind la masă și cu care vrei să stai la masă. Sînt cîteva dintre coordonatele principale ale unui drum de 1.400 de kilometri, de-a lungul, dar mai ales de-a latul Via Transilvanica, traseul care, prin 1.400 de borne, unește Putna cu Drobeta-Turnu Severin. Pentru cineva cu blog culinar, așa ceva este echivalentul unei călătorii prin Disneyland a unui copil de 6 ani. Diferența ar fi că, în cazul meu, la întoarcere, călătoria continuă. Via Transilvanica s-a dovedit a fi un Amazon al gastronomiei, de o bogăție incredibilă și cu niște surprize care îți pot reconfigura perspectiva asupra bucătăriei românești.

Am plecat cu o mică stare de neliniște pe Via Transilvanica. Simțeam că va fi așa, ar fi fost chiar nedrept să nu fie așa, mi-a fost teamă că, după o călătorie de zece zile care includea zeci de experiențe culinare, aveam să mă întorc cu niște kilograme în plus. Mai multe. Intuiția mea a funcționat perfect și în cazul ăsta, dar recunosc că nici eu nu prea m-am împotrivit foarte tare avalanșei de castroane, platouri sau farfurii care s-a abătut asupra întregii echipe Cronicari Digitali. Ba încă m-am străduit ca nimic să nu-mi scape de acolo. N-a fost deloc simplu, iar în final am simțit că am și izbîndit. 

Există două lucruri pe care i le-aș spune oricui care vrea să facă un asemenea traseu. Pe Via Transilvanica, înainte de toate, se mănîncă foarte bine. Ăsta e un fapt trăit de mine, e o realitate care nu poate fi contrazisă. Însă nu e simplu. Nu e suficient doar să fii pe Via Transilvanica pentru a te bucura de niște experiențe culinare peste medie. Ai nevoie și în cazul ăsta de o organizare temeinică, altfel diferența dintre un ceaun mîncat în curtea omului sau niște pîine cu salam cumpărate de la magazinul satului poate fi foarte mică. Depinde ce-ți dorești pînă la urmă, și depinde mai ales de cum îți așezi fiecare piesă din traseul ăsta, pentru fiecare zi. 

Din fericire, pe site-ul oficial Via Transilvanica există secțiunea Ghidul Drumețului (viatransilvanica.com/ghid), un ghid bine structurat, într-o continuă actualizare, și unde, pe lîngă informațiile tehnice, poți găsi locuri de cazare sugerate, cu tot cu numerele de telefon aferente sau persoanele de contact. Și, mai ales, locurile în care se poate mînca.

Ghidul acesta e cortexul cerebral al întregului drum. Un fel de hala motoarelor care îți pot face viața mult mai ușoară atunci cînd pornești planificările de traseu. Despre cît de bine se poate mînca pe Via ține așadar de organizarea fiecăruia dintre viitorii pelerini. Am multe rețete aduse de acolo, pe care vreau să le încerc și cărora vreau să le spun povestea. Ceaune în cele mai nebănuite combinații, o ciorbă de sfeclă, așa cum am găsit-o eu în Fundu Moldovei, una dintre ciorbele cu care ai putea oricînd să te bați pentru aur la Campionatul Mondial de Ciorbe de Lobodă. 

Chiroștile de la bucovineni, care s-au încăpățînat să rămînă un desert relevant în bucătăria românească tradițională, și uite că au și reușit, lichiul doamnei Daniela de la Saschiz, pateul lui Charlie din satul cu același nume, balmoșul strămoșesc despre care orice bunic de la țară poate să-ți confirme că, oricum l-ai face, el va fi bun doar dacă-l legi cu un păhărel de țuică înainte. 

Și ar mai fi ceva. În multe locuri unde se poate mînca pe Via Transilvanica, dincolo de rețete, ingredientele care ajung pe masa ta au mari șanse să fi fost aduse din spatele casei. Adică lapte de la vacă, brînză cu gust de brînză, carne de la animalul crescut în bătătură sau legume culese și aduse în casă cu mîna, nu cu avionul.

PROIECT SUSȚINUT DE RAIFFEISEN BANK 

Raiffeisen Bank Black jpg
2021 10 21 jpg
Sinele, între atac de panică și criză de anxietate – interviu cu psihoterapeutul de orientare psihanalitică Tiberiu SEEBERGER –
Din păcate, adevărul este că, în România, legătura dintre psihologie și medicină este aproape inexistentă.
WhatsApp Image 2022 12 07 at 15 37 25 jpeg
Budapesta, azi – consemnări despre un mic fragment de Mitteleuropa sub asediu –
Spiritul central-european al Budapestei a rămas un construct manipulat economic și destinat turismului, din care poporul lui Orbán lipsește azi cu desăvîrșire.
973 23 arhiva personala G P  Volceanov jpg
„Sevraj 2 – back to the roots” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu BITZĂ –
Asta cu poetul, pentru mine, e ceva „sacru” – cu ghilimelele de rigoare –, nu m-aş pune niciodată în aceeaşi categorie cu oameni pe care îi consider într-adevăr poeţi.
640px Haven Cefalu jpg
Eu și primarul din Cefalù
Care erau șansele să nimerim chiar la începutul ei în Cefalù?
p 21 Bruxelles WC jpg
Iarna vrajbei noastre
Problema, în această frază emblematică, constă în cuvîntul „Europa”.
p 23 Catedrala din Monreale WC jpg
Peripeții siciliene. Monreale
Dacă Sicilia avea șase pagini, sora situată mai la nord-vest, Sardinia, avea doar trei!
Vizual Masterclass Cronicari Digitali Cine asculta o casa 15 octombrie 2022 jpg
Cine ascultă o casă? – despre valorizarea patrimoniului arhitectural și industrial –
Situația clădirilor istorice ridică semne de întrebare de multă vreme, fiind privite în general ca un element desuet, care consumă bani, care ține „noul” pe loc.
Coperta Interviu Monica Onojescu FINAL jpg
„Programele școlare nu privilegiază lectura literaturii” – interviu cu Monica ONOJESCU –
E greu să te miști printr-un astfel de limbaj abstract și specializat și atunci poate l-aș traduce într-unul mai simplu, pe înțelesul tuturor.
3 jpg
Festivalul Povestirilor
 de pe Via Transilvanica
Vă așteptăm la Festivalul Povestirilor de pe Via Transilvanica, între 9-11 septembrie, la Muzeul Național al Țăranului Român.
7 jpg
Farmece
În basme și în tradiția populară, farmecele sînt legate de vrăjitoare și de magia provocată de om. Dar farmecele se nasc cîteodată doar umblînd pe o cărare. Una lungă de 1.400 de kilometri.
958 23 Foto Catalin Soto1 jpg
„Profesorul de rap” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu DOC –
Ca om de cuvinte, pot să îţi spun că, după douăzeci de ani de mînuire a lor şi de „stat cu ele în cameră”, am ajuns la concluzia că limbajul e limitat în a comunica, uneori, esenţa lucrurilor.
957 22 CConstantinescu2 jpg
Universul fascinant al Salonicului
Există o singură mare regulă: să te ferești de celălalt și, pe cît posibil, să nu intri în cel din stînga.
p 22 23 3 jpg
O experiență de vîrf în satul Piscu…
Nu mi-a venit să cred că, la doi pași de Capitală, a putut lua naștere o instituție de asemenea calibru, fără ca lumea culturală să ia notă, prompt și sonor, de prestigiul ei.
p 22 23 1 jpg
Meșteșugul redescoperit ca artă
Pedagogia se completează cu descoperirea de sine: întîlnirea nemijlocită cu lutul.
p 22 23 4 jpg
Tîlcul poveștii
„Casa Regală se apleca cu multă grijă asupra a tot ce însemna cultură țărănească, avînd multă prețuire față de meșteșuguri.“
952 21 22 Sodiq Adelakun foto Sophiyah Sulaimon Adelakun jpg
Fotojurnaliştii în epoca fake news – anchetă
Competiţia anuală World Press Photo recunoaşte fotojurnalismul de calitate şi premiază imagini şi poveşti din întreaga lume.
Rododendron jpg
Rododendronii din Leaota
Este preferabil totuși să fotografiezi rîurile roz de rododendroni decît să-i iei acasă, în sacoșă, pentru a face magiun sau ulei.
p 22 Cetatea Risnov  WC jpg
Munții din trecut și cum îi străbăteam
Drumul pînă la Brașov, la o aruncătură de băț, a fost parcurs în trei sferturi de oră, cu o viteză supersonică ce nu depășea 40 de kilometri pe oră.
p 21 AP 22067489059075 jpg
„În practică, adevărul este un diamant cu multe fațete” – interviu cu fotograful Vadim GHIRDĂ
„Eu cred în puterea și valoarea fotografiei: puterea de a schimba ceva în bine, valoarea unică de a opri timpul.”
Cenzura în Prahova după 23 august 1944 jpeg
Cenzura în Prahova după 23 august 1944
Pînă în august 1944, cenzura nu era atît de strictă, cea antonesciană rezumîndu-se la publicațiile legionare, după cum o arată documentele de arhivă.
Roma este eternă, noi – trecători (prin ea) jpeg
Roma este eternă, noi – trecători (prin ea)
Roma nu este doar un oraș-muzeu, care te lasă fără grai, înțesat cu biserici baroce, piațete și sute de obiective turistice, ci și un oraș tînăr.
File din activitatea ARLUS în Prahova jpeg
File din activitatea ARLUS în Prahova
„Pentru a duce la bun sfîrșit ceva se cere mai multă conștiință decît șovăială.“
11 lucruri care îmi lipsesc de cînd m am întors din Franța jpeg
11 lucruri care îmi lipsesc de cînd m-am întors din Franța
În Franța am constatat că am drepturi, nu a trebuit să mă gîndesc că aș avea, de la cele mai mărunte, de angajat, de client, de chiriaș, pînă la cele profunde, de om.
Cîte bordeie, atîtea Japonii jpeg
Cîte bordeie, atîtea Japonii
Munca era totul, zecile de obiceiuri și tradiții pe care familia le ținea erau obligatorii și nu era scuzată sub nici o formă absența.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.