Acum!

Publicat în Dilema Veche nr. 900 din 8 – 14 iulie 2021
Acum! jpeg

Despre bienale de artă și arhitectură am mai scris, căci ele reprezintă evenimente care condensează, fără pretenția exhaustivității, preocupările arhitecturii și artelor la un moment dat. Unele bienale reușesc performanța de a reflecta societatea, în ansamblul ei. Altele au chiar un caracter premonitoriu, așa cum s-a întîmplat cu Bienala de Arte de la Veneția din 2019, al cărei titlu, „May ou live in interesting times”, ales de curatorul Ralph Rugoff, a avut darul de a anticipa dificilul an 2020 care avea să vină. Într-adevăr, am trăit vremuri interesante, adică tumultuoase, și toată lumea a realizat că ar fi preferat liniștea și plictisul mai degrabă decît sirenele Salvării. Sperăm că pandemia a trecut, sau măcar că va putea fi ținută sub control.

Bienala Națională de Arhitectură, ediția a XIV-a, și-a deschis porțile în încercarea de a aduce împreună arhitecții, arhitectura, precum și publicul ei. La o primă lectură, pare că triada nu poate funcționa decît împreună și nu altminteri, căci arhitecții produc, evident, arhitectură, iar arhitectura este destinată unor utilizatori, deci nu poate fi separată de publicul ei. Cu toate acestea, o privire atentă poate citi, pe paginile orașelor care se scriu acum, clădiri proiectate, ce-i drept, de arhitecți, dar pe care arhitecții nu și le trec în listele de lucrări. Sînt construcții proiectate la presiunea metrului pătrat, lucrări pe care arhitecții le acceptă de nevoie și care, în final, nu îi reprezintă. Sînt clădiri construite în baza unui proiect pe care beneficiarul îl desfigurează, iar arhitectul este forțat să îl accepte. Sînt clădiri ale compromisului, iar problema este că mulți arhitecți nu sînt în postura de a-l refuza.

Cît despre ruptura dintre arhitectură și utilizatori, să ne gîndim, preț de o secundă, la stadionul mirobolant construit de Brazilia în Manaus, oraș aflat departe, în jungla amazoniană, tocmai pentru a-i izola pe deținuți. După ce s-au jucat acolo cîteva meciuri ale Cupei Mondiale, într-o atmosferă umedă, de nerespirat, stadionul își așteaptă ruina, aidoma unor construcții similare din Spania, Grecia, China și lista poate continua. Tot de această ruptură dau seama vastele ansambluri rezidențiale de la periferiile marilor orașe, acolo unde confortul și sănătatea rezidenților ajung pe ultimul loc, mult după tipul de cadă ieftină de duș, unde, dacă se economisesc 30 de lei la bucată, se mai poate construi un apartament în mansarda blocului.

Arhitectura are nevoie de o repoziționare urgentă. Aflată la intersecția unor vectori adesea antagonici, arhitectura rămîne principalul produs cultural care dă seama, cu acuratețe, de spiritul unei epoci, materializat în spațiu construit, capabil să modeleze viața celor cărora le este destinat. Adesea, viziunea arhitectului se ciocnește de gustul beneficiarului, de limitările bugetului sau de ale tehnologiei. Din ce în ce mai des, arhitectul este angajat de constructor, acesta limitîndu-i drastic posibilitățile de expresie. Astfel, din primul dintre constructori (archos + tektonos, gr.), arhitectul a coborît pe poziție terță, după constructor și economist, iar contractele pe care este nevoit să le semneze nu îl protejează în nici un fel. Pare că arhitecții au făcut decisiv un pas înapoi, lăsînd responsabilitatea mediului construit pe umerii altora care nu au educația necesară acestei poziții. Așa se face că mediul construit contemporan, cu excepțiile de rigoare, pare o competiție acerbă pentru producerea celor mai urîte clădiri care au  sluțit vreodată scoarța terestră.

Prin lucrările selectate, Bienala Națională de Arhitectură va arata că arhitecții pot fi creatori emblematici care au nevoie de unitate la nivelul breslei, capabilă să se impună prin acțiune colectivă și să-și protejeze membrii. Arhitectura are nevoie să se repoziționeze împotriva falselor ideologii, să redescopere frumosul, firescul și naturalul, ca parte a unei viziuni orientate spre sustenabilitate și reprezentativitate culturală. Deja, la nivel mondial, se poate vorbi de o arhitectură contemporană chiliană, daneză sau elvețiană, atributul național fiind reflectat de legăturile strînse pe care clădirile le au cu mediul, cu tradițiile de construit locale, cu simbolistica spațiului și relația cu vecinătatea, sublimate într-un limbaj inovator de mare rafinament. Cînd vom putea vorbi despre o arhitectură regională care să poată fi identificată drept românească, un produs cultural autonom, specific bogăției și diversității culturale autohtone? Bienala Națională de Arhitectură aduce în discuție aceste subiecte, dezbaterea lor fiind necesară pentru ca arhitecții să-și poată face auzită acum o voce puternică, menită să modeleze spațiul construit al viitorului.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Grafica: conf. dr. arh. Andra Panait

1037 23 foto I  Cosman jpg
Valul a venit, apoi a trecut – tsunami în Maldive –
Oamenii au învățat să trăiască prezentul, fără să-și pună problema zilei de mîine.
image png
Analiza plagiatului de la vîrful Harvard
„Nu au fost constatate abateri de la standardele etice în activitatea de cercetare academică ale Harvard”
p 23 jpg
Despre prostie – sau cum am devenit inteligent
E o alegere inconștientă a ceea ce vrem să fim, dar care poate deveni conștientă datorită cunoașterii.
p 22 Barcelona WC jpg
Universul Barcelonei
Numai un prost l-ar distruge. Dar istoria este plină de alde d-ăștia.
image png
Pirgu vs. Montaigne
„Mă-nnebunesc după tot ce ţine de memorialistică: jurnale, memorii, corespondenţă, note de drum etc.”.
p 23 Andrei Scrima jpg
O întîlnire mirabilă – interviu cu filozoful și psihanalistul Virgil CIOMOȘ –
Domnul Profesor nu mi-a recomandat studii și cărți de logică și de filosofie, ci Patericul egiptean, mai întîi, și Spovedania unui pelerin rus, mai apoi.
image png
Hasdeu și regulamentul
Tot în 2023 s-au împlinit 333 de ani de la susținerea (la Universitatea din Leipzig) a primei teze de doctorat din lume dedicată jurnalismului.
image png
Casa Regală a României și palatele prefecturilor
O altă statuie a lui Ferdinand din Rezina (amplasată în 1938, sculptor Alexandru Plămădeală) a fost aruncată în Nistru de către barbarii bolșevici în 1940.
p 23 Cefalonia WC jpg
Aventuri estivale cefalonite
Încă nu am un răspuns clar. Cîți bani îmi mai trebuie pentru a termina odată Elada?
p 23 WC jpg
Librarii din vechiul București
Cum a ajuns, însă, un librar să aibă un parc botezat după numele lui, este o altă poveste, pe care, deși stau de aproape douăzeci de ani în acest cartier, am aflat-o mai tîrziu.
image png
Poze, nu vorbe!
Nu mai insist asupra faptului că, în absența cuvintelor, gîndirea conceptuală și gîndirea discursivă nu sînt posibile.
p 23 WC jpg
La Peleș – proprietari triști și administratori buni
Altfel, castelul Peleș rămîne o capodoperă a bunului gust.
p 21 Josephus Szabo, Diploma de magister philosophiae,1768 jpg
O descoperire majoră pentru istoria învățămîntului universitar din România
Era prima instituție de învățămînt superior universitar de pe teritoriul actual al țării.
p 23 Ministerul Finantelor WC jpg
Cît de mare este datoria noastră publică sau despre suveica numită România
Există deci un PIB care lucrează în favoarea bugetului nostru de stat și unul care lucrează în favoarea altora.
image png
Inspecția, acolo unde sînt îngrijiți oameni
Un timp prea scurt alocat controlului duce la concluzii superficiale.
p 21 jpg
Credință. Încredere. Clandestinitate – imagini din Dosarele Securității
Este bine să le gîndim procesual, ca instrumente care se schimbă în timpul facerii.
p 23 jpg
p 23 Metroul din Atena WC jpg
Atena, așa cum am descoperit-o eu
„Cîtă vreme avem ce povesti, nu ieșim la pensie”.
index jpeg webp
Am înnebunit de fericire – despre tristețea abisală și apeirokalia cea de toate zilele –
Mă întreb în final, cumva retoric, cine sînt mai periculoși pentru lumea în care locuim: mîrlanii sau cei care înnebunesc de fericire și tristețe, respectiv maniaco-depresivii?
p 23 jpg
Sindromul nou-născutului maculat
Dar de ce să procedăm așa cînd putem lăsa totul la îndemîna șmecherilor pe care îi invocam?
p 23 WC jpg
Paris, după douăzeci de ani și patru luni
Dar cum mereu am fost în trecere prin Paris, nostalgiile nu au fost deloc puternice și au lăsat loc curiozității de a redescoperi minunatul univers parizian.
p 19 WC jpg
Oameni capabili să devină medici
Observația privind „dezumanizarea” medicinei, îndrăzneață în urmă cu o jumătate de secol, este astăzi banală.
p 23 2 WC jpg
O fată sub dărîmături. Un bărbat neputincios
Două zile mai tîrziu, ceva ajutor a început să apară în centrele marilor oraşe. Dar pentru nenumăraţi oameni, este prea puţin şi prea tîrziu.
982 23 Huqqa de origine persana 1770 jpg

Adevarul.ro

image
Femeia moartă în accidentul de tir de la Galați era mama multiplei campioane olimpice Gina Gogean. Sora sportivei este în stare gravă
Mama campioanei Gina Gogean a murit, iar sora este în stare gravă, în urma unui accident de circulație.
image
Cum au schimbat normele la locul de muncă tinerii din Generația Z. Mesajele primite de la angajați de proprietara unei firme
Patroana a împărtășit trei texte pe care le-a primit de la angajatul ei din generația Z, iar concluziile ei sunt de luat în seamă.
image
Alimentul care îți schimbă fizionomia: de ce apar erupții cutanate, roșeață și umflături
Aspectul general al pielii poate fi îmbunătățit dacă reducem consumul unui aliment, spun nutriționiștii.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.