Basm American
A fost odată ca niciodată, într-o ţară săracă, un sat de pescari săraci, săraci... Într-o zi unul dintre pescari îi spuse nevestei sale: femeie, eu plec în lume să-mi caut norocul. Văd că aici nu se mai poate. Şi porni spre Vest, căci vorba ceea: Fie pîinea cît de rea, /Eu vreau în America! Dar dorul de casă îl mistuia. Într-o bună zi, s-a tre-zit din visul american şi a revenit acasă. În timpul cît a lipsit, minune: pe vechiul loc, unde îşi lăsase casa şi familia, au apărut blocuri uriaşe de patru etaje, construcţii moderne, fabrici şi uzine, macarale argintii, buldozere schimbînd faţa pămîntului. Nu-şi mai găseşte casa, nici nevasta nu şi-o mai găseşte. Îşi găseşte însă copiii, făcuţi prin efortul demografic al întregului popor. - Voi sînteţi copii mei? - Da, nene, dar mata cine eşti? Eu sînt tatăl vostru, întors acasă după mulţi ani. Dar mama unde este? La uzină. Şi ce face ea acolo? Toarnă, toarnă betoane. E turnătoare. Serios? În cazul ăsta eu am plecat. Să nu afle mama că am fost acasă. Vă rog! Vă rog! Şi omul fugi, şi fugi, şi fugi, încotro văzu cu ochii, ceea ce vă dorim şi vouă. Toni Grecu, Florin Constantin Divertis 1982
