Preţul inculturii va fi barbaria - dialog cu Mihai ŞORA

Publicat în Dilema Veche nr. 105 din 26 Ian 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Tîmpiţii din viitor Mircea Vasilescu: Aş vrea să pornim mai din urmă, din '90, cînd dvs. aţi fost ministrul Învăţămîntului. S-au întîmplat multe de atunci. De curînd a fost şi greva profesorilor. Vi se pare că a evoluat felul în care noi ne pregătim tinerii, că şcoala s-a schimbat? Peste 10 sau 20 de ani, tinerii vor fi mai buni decît noi? A evoluat, cred, dar nu am impresia că ar fi evoluat în bine. Greva profesorilor era justificată pentru că statutul lor material este un statut de mizerie. Dar greva era fără obiect. Obiectul real al grevei e suferinţa care durează de foarte mulţi ani şi care aparţine întregii politici româneşti. În fond, cred că întrebarea esenţială pentru clasa politică - pentru că nu poţi să-ţi imaginezi o clasă politică fără o perspectivă minimă şi fără un fel de prevedere a următorilor 20-30 de ani - ar trebui să fie următoarea: cum vrem să fie naţia asta peste 30 de ani? Tîmpită şi tîrîndu-se, sau deşteaptă, cultivată şi sănătoasă, putînd să ia lumea în piept? Îmi închipui că nu există politicieni care să aleagă varianta neagră. Cu convingere totală sau cu puţină ipocrizie, ar spune: "Da, ar trebui să fim cultivaţi, ar trebui să fim sănătoşi, să putem să luăm viaţa în piept". Pe urmă se va spune că nu avem bani. Nu-i nimic. Obiectivul de peste 20 de ani poate fi împins pînă adunăm banii necesari. Dar în 15 ani nu a existat o asemenea preocupare de perspectivă a clasei politice româneşti. Şi de asta greva a fost întru totul justificată şi totalmente fără obiect şi de aici încolo e un semn de întrebare şi nu ştiu ce se poate întîmpla. Magdalena Boiangiu: Dar dacă se împinge acest termen înainte cu anii de care este nevoie pentru a acumula bani, nu apare între timp o generaţie de tîmpiţi? Între timp trebuie puse la bătaie toate paliativele, inclusiv în sistemul de învăţămînt, dacă nu se poate pas cu pas, atunci păsuleţ cu păsuleţ, ca să se îmbunătăţească situaţia, eventual stratificînd, adică nefăcînd o politică globală şi omogenizantă. Începînd cu unităţile şcolare. În momentul de faţă nu există un obiectiv al amînării. Nu există în capul vreunui om politic din România. Andrei Pleşu: Adică nu e amînarea unui final de parcurs, ci amînarea unui început de parcurs! Exact! Suferinţa profesorilor Cristian Ghinea: De ce aţi spus că greva a fost fără obiect? Pentru că a fost o grevă salarială. Situaţia materială a corpului didactic îl marginalizează din punct de vedere economic şi deci ca importanţă socială. Îl face să-şi caute sursele de venit în altă parte - de exemplu, în meditaţii -, să neglijeze procesul de instrucţie oficial, preferînd să-şi cheltuiască energia, ştiinţa, cîtă o are, pentru a ridica nivelul cîtorva privilegiaţi economic. Cristian Ghinea: Credeţi că reformele începute de ministrul Mircea Miclea erau în direcţia bună şi ar fi trebuit să continuate? Părerea mea este că ministrul Miclea a gîndit foarte bine etajul 8 al unui edificiu căruia îi lipseau primele 6 etaje şi cele două subsoluri. Alex. Leo Şerban: Avea o viziune de sus! El e universitar şi vedea universitar! Un asemenea reproş i se poate adresa şi unuia dintre bunii miniştri ai Învăţămîntului, profesorului Marga, de la Cluj, ocupat şi el cu precădere de acest nivel pe care îl cunoştea cel mai bine. După părerea mea, cheia este liceul, învăţămîntul de cultură generală. Universitatea face faţă nevoilor mereu modificate ale unei societăţi, ea însăşi fiind în continuă modificare. Acolo specializările se fac în funcţie de nevoile imediate ale societăţii, pentru momente scurte, pentru că la nivelul acela stocul de cunoştinţe se reînnoieşte în perioade foarte scurte, iar articulaţia societăţii este ea însăşi extrem de mobilă şi deci, din capul locului, trebuie să fie gîndită o structură foarte mobilă a învăţămîntului universitar. Dar important e învăţămîntul formativ: educarea unor oameni capabili să producă orice fel de secţiune întîmplătoare în sacul de cunoştinţe punctuale achiziţionat, să-şi poată organiza materialul respectivei secţiuni cu un început, un mijloc, un sfîrşit, şi să-l verbalizeze nuanţat, cu mijloacele proprii din propriile buzunare. Nimeni nu-i bătut în cuie Simona Sora: În final, este vorba despre profesori. Profesorii de liceu. Pot fi ei modificaţi? Of, Dumnezeule!... Este un corp didactic cu o pregătire neomogenă, alcătuit dintr-o categorie de potenţiali elevi pentru cursuri de perfecţionare. Dar lucrurile acestea se pot imagina. Toate disciplinele progresează. Pentru cele ştiinţifice, se pot organiza cursuri - asta revine nivelului universitar - de continuă împrospătare a cunoştinţelor. Adică, într-un fel, nici corpul didactic nu este o categorie profesională bătută-n cuie. Dar, înainte de a te dumiri cu el, trebuie să îl motivezi salarial, după ce l-ai motivat salarial, să-l instruieşti, după ce l-ai instruit individual, să-l examinezi şi, dacă nu corespunde, să-l dai afară. Asta cînd va exista o motivare salarială a corpului didactic. Acum e evident că tinerii pregătiţi, chiar vîrfurile cu o oarecare vocaţie, sînt respinşi de perspectiva unei vieţi tîrîte printre împrejurări adverse; tinerii nu pot fi atraşi de învăţămînt pentru că nu le permite să-şi întemeieze o familie, să aibă o locuinţă cumsecade, să aibă un statut acceptabil. Statutul social al profesorului interbelic era alături de intelectualitatea la vîrf. În oraş, un profesor de liceu era cineva: "Am onoarea să vă salut, domnule profesor!". Alex. Leo Şerban: Eu nu ştiu cîte licee de cultură generală - cum se numeau pe vremea mea! - mai există? Liceele trebuie să fie licee de cultură. Pînă la bacalaureat. Există şcoli profesionale, chiar de la ciclul întîi, unde, după părerea mea, ar trebui să se oprească învăţămîntul obligatoriu. Să existe o anumită elasticitate, pentru a permite celor ce ar opta iniţial pentru şcolile aplicative, manuale, dacă au o vocaţie întîrziată, să se includă în sistemul cultural. Se întîmplă în mod obişnuit, vocaţiile nu se precizează întotdeauna la pubertate, de cele mai multe ori, la sfîrşitul adolescenţei. Deci să ai posibilitatea unei tranziţii, cu examene de diferenţă, spre un învăţămînt de tip superior. Preţul barbariei Andrei Pleşu: Pe lîngă criza mijloacelor şi a cadrelor, există o criză de statut a culturii înseşi? Sigur, pentru că a fost moştenită, iar scala de salarii şi de demnitate, de pe vremea lui Ceauşescu, nu a fost modificată. Intelectualul era jos. Jos a rămas. Mircea Vasilescu: Nu este cumva şi un efect al schimbărilor din lume şi din societate? Noi vorbim despre un tip de profesor respectat, despre profesori de liceu care îi făceau pe elevi să viseze, să descopere lumea, îi duceau în lumea înaltă a ideilor, a culturii, în timp ce - am impresia - azi societatea, şi chiar elevii, ca să nu mai vorbim de părinţi, văd în profesori mai degrabă nişte prestatori de servicii: să-i dai copilului meu ce îi trebuie ca să intre la facultate şi să se descurce în viaţă, să bifeze nişte cunoştinţe utile. A se slăbi cu cultura, cu marile idei şi cu descoperirea lumii. "Transmiterea cunoştinţelor" a devenit ceva strict funcţional şi utilitar. Este adevărat. Orientarea e generală, dar va fi plătită scump. Mircea Vasilescu: Cu ce preţ? Preţul va fi barbaria! O barbarie care va putea dura, destrămîndu-se încetul cu încetul, pentru că, pînă la urmă, lucrurile de care se bucură aceşti barbari au fost descoperite de ne-barbari, şi viitorii barbari nu vor fi în situaţia de a ieşi din propria lor barbarie fără ajutorul unor ne-barbari. S-a mai văzut, cum era în secolul IV, cînd se destrăma Imperiul Roman. Cristian Ghinea: Cum vă explicaţi că în America, avînd un liceu foarte slab, au totuşi universităţi fantastic de bune? Pentru că în liceul acesta foarte slab, practic la nivelul unor şcoli de meserii, există totuşi elevi cu potenţial intelectual mare şi, la spate, cu posibilităţi economice, care vor beneficia de nişte universităţi uluitoare. Cristian Ghinea: Şi nu ei întreţin civilizaţia? Europa nu este în situaţia asta. Iar România, cu atît mai puţin! Cum e liceul, aşa e universitatea, şi cum sînt oamenii, aşa e liceul. Nu ne putem compara din punctul acesta de vedere cu America. Alex. Leo Şerban: Am văzut un documentar al unui englez care vede viitorul sub forma unui conflict între neo-barbari, care sînt păturile joase, din ce în ce mai nevoiaşe, mai agresive, şi o elită tehnocrată... Cît timp există mediator, această dihotomie poate funcţiona. Doar în momentul în care dispare mediatorul apare abisul între aceste două categorii şi s-a terminat. Andrei Pleşu: Disponibilitatea este, pînă la urmă, o valoare a interiorităţii, e una dintre formele de manifestare a vieţii interioare. Depinde de structura ta lăuntrică şi de educaţia pe care o ai în privinţa asta. Dincolo de criza culturii - de care vorbeam - eu cred că e vorba de o criză a interiorităţii generale. Şi spun asta fiindcă ştiu că aţi spus odată ceva despre societatea civilă, ceva foarte interesant şi despre care nu se vorbeşte. Anume că societatea civilă este o instituţie care trebuie să aibă de a face strict cu exterioritatea. Ea nu trebuie să se amestece în problemele de viaţă interioară, ci doar trebuie să creeze sau să supravegheze un context, în aşa fel încît viaţa interioară să fie garantată şi păzită. Cum se poate configura sau restaura viaţa interioară? Eu cred că este unul dintre lucrurile pierdute sau, în orice caz, masiv diminuate. Nu mai există interioritate. Există gestică, există expresie corporală, există frison public, există suprafeţe; dar simt că valorile interiorităţii (ca şi cuvîntul "elite") sînt compromise. Dar fără balansul dintre interioritate şi exterioritate lucrurile se smintesc, se dau peste cap. Cultura era una dintre formele de cultivare a interiorităţii. Ce se mai poate face azi ca să pui din nou un accent pe zona asta care pare uşor obosită? Eu văd aici, la masa asta, o duzină de interiorităţi în comunicare. Eu cred că aceste resurse există încă. Sînt pitite în propriul lor ascunziş şi nu intercomunică, nu se cunosc, nu fac reţea. Strada şi pereţii Mircea Vasilescu: Să ne întoarcem puţin la clasa politică. Spuneaţi că la noi clasa politică nu a avut un proiect de viitor şi un comportament rezultat dintr-un asemenea proiect. De ce credeţi că nu a fost posibil? Nu am avut nici un fel de clasă politică incipientă în momentul în care s-au produs evenimentele de la sfîrşitul lui decembrie '89. Şi deci a trebuit să ne mulţumim cu prelungirea în contemporaneitate a vechii clase politice, eşalonul 2 al sistemului comunist. Deci avem aceeaşi clasă politică, moştenită. Vina, după părerea mea, le revine intelectualilor. Şi ea se plasează, în timp, cam cu 10-12 ani mai devreme de evenimentul din '89; atunci a existat o conjunctură favorabilă, în lagăr: mişcările de la Praga, şi cele poloneze, care se înrădăcinează de fapt într-o capacitate reactivă mult mai mare a ungurilor, cu mulţi ani în urmă, în '56. Şi la noi au fost mici iniţiative - o grevă la Petroşani, greva de la Braşov, mai înainte momentul Goma - cu care, dintre intelectuali, s-au solidarizat la modul manifest numai Ion Vianu şi I. Negoiţescu. Şi nu s-a întîmplat nimic. Întorcînd spatele ruşilor, Ceauşescu avea nevoie şi el de un ajutor, pentru că nu era marea forţă, şi a lăsat ca spaţiul public să fie monitorizat într-un fel oarecare de cel care îl ajuta, adică de Statele Unite. În acel moment, strada era un spaţiu al siguranţei individuale, personale. Cei patru pereţi, nu. Ăla era spaţiul securităţii. Intelectualul român a ales acest spaţiu. S-a izolat. Petre Iancu: Aţi spus la început că este o chestiune de perspectivă, 15-20 de ani, trebuie să ne hotărîm cum vrem să devină oamenii şi trebuie construită această perspectivă. Nu este o criză de sistem? Este capabilă o clasă politică, scadentă la fiecare 4 ani, să gîndească în perspectivă de 15-20 de ani? Da, mai ales dacă nu se gîndeşte decît cum "să-şi gestioneze mătuşile". Dacă n-au decît gîndul acesta imediat, atunci nici nu se pune pentru politicieni problema perspectivei.

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Istoria României este compusă din foarte multe straturi de tristeţe
- dialog cu Dennis DELETANT - "Cine-i Blaga ăsta?" Mircea Vasilescu: ...cu ce să începem?......
Dacă plouă cînd soseşti la Istanbul jpeg
Dacă plouă cînd soseşti la Istanbul
nu-ţi fă griji, neliniştea ta are aliaţi secreţi
Divanul Dilemei vechi cu Alexandru TOCILESCU jpeg
Divanul Dilemei vechi cu Alexandru TOCILESCU
"Eu am ştiut să mă eliberez de Ceauşeşti şi cînd trăiam cu ei la un loc. Am ştiut şi am reuşit să fac abstracţie sau să-i arunc într-o zonă comică - în care mulţi dintre noi îi aruncau - să fie purtători de umor în bancuri, şi să scap de teroare. Sigur că i-am visat, sigur că am avut coşmaruri, dar nu puteam să trăiesc în felul ăsta, nu puteam să trăiesc speriat la infinit."
Chirurgul nu mai e singur   dialog cu prof  dr  Irinel POPESCU jpeg
Chirurgul nu mai e singur - dialog cu prof. dr. Irinel POPESCU
Andrei Pleşu: Mie după operaţia de inimă mi s-a spus „eşti mai sănătos ca-nainte. Trăieşte normal, totul e în regulă“. N-am verificat asta întru totul, dar întrebarea este: unul căruia i s-a făcut un transplant de ficat este într-o condiţie de om perfect sănătos, care poate să uite episodul? Ţine regim pentru ficat? Irinel Popescu: Procurorul P. îmi spunea cum îşi făcuse el testamentul. Era bolnav din studenţie, avea 40 şi ceva de ani cînd l-am transplantat şi, în ultimii doi se pensionase
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Au existat aşteptări enorme faţă de portofoliul multilingvismului”
Mircea Vasilescu: Sînteţi la sfîrşitul mandatului de comisar european pentru multilingvism şi, vrînd-nevrînd, căpătaţi şi un statut simbolic: primul comisar din partea României. Aţi putea face o „recapitulare“ a activităţii dvs. legate de acest portofoliu care, la noi, a fost adesea considerat „minor“?
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
H.-R. PATAPIEVICI
" născut la 18 martie 1957 (Bucureşti)....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Răul " vinovăţie asumată sau ghinion? - dialog cu Horia-Roman PATAPIEVICI -
Înainte de 2005, ICR nu exista pe nici o piaţă culturală Mircea Vasilescu: Să începem discuţia cu Institutul Cultural Român....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Stomac de oţel - convorbire cu Vladimir TISMĂNEANU -
Atacat, bîrfit, calomniat, contestat, Vladimir Tismăneanu nu le oferă adversarilor săi mita unui răspuns despre altceva, propoziţii conciliatorii şi explicaţii de genul "nu asta am vrut să spun"....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Un intelectual trebuie să apere o cauză
Nu tot ce e interesant e şi plăcut Mircea Vasilescu: Pînă în 1989, te-ai ocupat de istoria artei şi de studii clasice....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Se poate şi cînd nu se poate
Michelle Kelso este doctorandă în sociologie la Universitatea din Michigan şi directoare a Asociaţiei Pentru Educaţie şi Dialog Civic din Bucureşti....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Am trecut prin a treia maturitate, mă aşteaptă a patra (dialog cu Mihai-Răzvan UNGUREANU)
După tot soiul de întîmplări demne de un roman de serie B, Mihai Răzvan Ungureanu părăsise, de cîteva săptămîni, postul de ministru de Externe al României....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Sîntem o generaţie bombardată de imagini
- dialog cu Victor Ieronim STOICHIŢĂ - Victor Ieronim Stoichiţă s-a născut în Bucureşti, la 13 iunie 1949....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
După mintea şi sufletul meu - dialog cu actriţa Luminiţa GHEORGHIU
Pentru un actor este atît de firesc să se exprime prin intonaţii, mimică, limbaj gestual, încît tanscrierea cuvintelor dintr-o conversaţie nu reface decît o mică parte din înţelesurile şi farmecul ...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Luminiţa GHEORGHIU - o prea scurtă prezentare
Luminiţa Gheorghiu s-a născut la 1 septembrie 1949; a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică în 1972, clasa prof. Ion Cojar....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Viaţa în pantofii celuilalt
- dialog cu Delia RADU, redactor la secţia română a BBC - Acest Divan nu a avut nimic solemn, nici în proiect, nici în desfăşurare....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la Mariana Cosînzeana la Felix, via Iliescu
-convorbire cu Toni Grecu, liderul grupului Divertis- Impulsul de a-l invita pe Toni Grecu pe Divanul Dilemei vechi, ca reprezentant al Grupului Divertis, a fost determinat de canicula care ...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Basm American
A fost odată ca niciodată, într-o ţară săracă, un sat de pescari săraci, săraci... Într-o zi unul dintre pescari îi spuse nevestei sale: femeie, eu plec în lume să-mi caut norocul....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Mai uşor cu idealurile" - dialog cu Traian UNGUREANU -
La mijlocul lunii iulie l-am invitat pe Traian Ungureanu pe Divanul nostru în primul rînd pentru că el corespundea criteriului de bază: ne era tuturor simpatic....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Teoria şi practica moderaţiei
dialog cu Aurelian CRĂIUŢU La începutul acestei veri, Aurelian Crăiuţu a fost prezent mai peste tot, compensînd parcă anii de absenţă de pe zgomotoasa scenă a opiniilor exprimate publ...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Pe noi ne-a interesat traducătorul
convorbire cu Antoaneta RALIAN Antoaneta Ralian are orgoliul meseriei bine făcute, orgoliul unui intelectual care a contribuit la destinul unor cărţi în lume....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Urăsc Şcoala şi instituţiile
dialog cu Cristi PUIU Alex. Leo Şerban: Am citit un text al Cristinei Modreanu care observa performanţa ta de a fi pe primele locuri în "Barometrul cultural", deşi ai făcut doar două filme....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Dacă reuşesc să termin Orbitor 3, mi-am plătit biletul..."
dialog cu Mircea CĂRTĂRESCU Succesul cărţilor şi miturile intelectualilor Simona Sora: Aş începe discuţia din "actualitatea fierbinte", adică de la cartea De ce iubim femeile, cel mai mare succ...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Nu mă simt un celălalt, printre voi" - dialog cu Ion VIANU -
Prudenţa a vegheat de ambele părţi: pe de o parte (deşi masa la care stăteam nu are părţi), noi, cei din redacţie, ne simţeam stînjeniţi de prezenţa unei persoane a cărei calificare profesională ar pr...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Totdeauna m-am gîndit că am prea multe drepturi"
(continuare) Un cowboy al textelor nedreptăţite Simona Sora: În acelaşi timp, aţi pus în scenă piese fabuloase, cum este Poate Eleonora..., eu am văzut-o de trei ori şi am fost fericită de trei ...

Adevarul.ro

image
Cele 9 alimente pe care persoanele de peste 40 de ani ar trebui să le mănânce pentru a evita Sindromul Metabolic
Sindromul metabolic este un grup de afecțiuni care apar împreună, crescând riscul de boli de inimă, accident vascular cerebral și diabet de tip 2. Iată care sunt cele 9 alimente pe care persoanele de peste 40 de ani ar trebui să le mănânce pentru a evita această boală.
image
Trei marmote filmate cum stau cu burta la soare și se joacă în iarbă VIDEO
Trei marmote au fost filmate în timp ce stau cu burta la soare și se joacă în iarbă, la Ocolul Silvic Vidraru din cadrul Romsilva.
image
Înghețata cu aromă de țuică de prune sau colivă: „La parastase, punem pahare individuale cu înghețată de colivă. Sunt și mulți curioși”
Ați încercat vreodată înghețata de colivă, de țuică de prune, bere neagră, ghimbir sau muștar? Toate acestea sunt creația unui producător de înghețată din București.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.