<i>Sîntem o generaţie bombardată de imagini</i>

Publicat în Dilema Veche nr. 162 din 16 Mar 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

s-a n─âscut ├«n Bucure┼čti, la 13 iunie 1949. ┼×i-a f─âcut studiile le Bucure┼čti, Roma (licen┼ú─â ├«n istoria artei) ┼či Paris (doctorat de stat). A fost asistent la Catedra de istoria ┼či teoria artei a Academiei de Arte Frumoase din Bucure┼čti (1973-1981) ┼či la Institutul de Istorie a Artei al Universit─â┼úii din Munchen (1984-1990), profesor invitat la Sorbona (1987), Gottingen (1989-1990) ┼či Frankfurt (1990). Din 1991, este ┼čeful catedrei de art─â modern─â ┼či contemporan─â de la Universitatea din Freiburg (Elve┼úia). A fost profesor invitat la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales din Paris (├«n 2002) ┼či la Harvard University (2004-2006). A publicat, printre altele, volumele: Simone Martini, Bucure┼čti, 1975; Ucenicia lui Duccio di Buoninsegna , Bucure┼čti, Meridiane, 1976; Pontormo ┼či Manierismul , Bucure┼čti, Meridiane, 1978; Mondrian , Bucure┼čti, Meridiane, 1979; Creatorul ┼či umbra lui , Bucure┼čti, Meridiane, 1982; L'Instauration du tableau. Metapeinture a l'aube des Temps Modernes , Paris, Meridiens-Klincksieck, 1993 (traducere ├«n englez─â, Londra ┼či New York, Cambridge University Press, 1995); Painting and Visionary Experience in Spanish Golden Age Art , Londra, Cambridge, Mass., Reaktion Books/Harvard University Press, 1995; Efectul Don Quijote. Repere pentru o hermeneutic─â a imaginarului european , Bucure┼čti, Humanitas, 1995; Scurt─â istorie a umbrei , Bucure┼čti, Humanitas, 2000. ├Än februarie 2007, a fost pentru a treia oar─â profesor invitat la Colegiul "Noua Europ─â" ┼či a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universit─â┼úii Na┼úionale de Arte din Bucure┼čti. FRUMOS, UR├ÄT, INTERESANT Simona Sora: Am asistat la un curs al dumneavoastr─â ├«n ├ó┬Ç┬Ö96-├ó┬Ç┬Ö97, despre ur├«tul ├«n artele frumoase. Era un curs extraordinar de viu, de apreciat, la 8 diminea┼úa era toat─â lumea acolo, un curs realmente urm─ârit. Ce ├«nseamn─â ur├«tul ├«n momentul acesta, ├«n arta "foarte" contemporan─â, dar ┼či ├«n via┼úa cotidian─â? Ce ├«nseamn─â pentru dvs., care ┼čti┼úi s─â-l citi┼úi altfel dec├«t noi? Nu e u┼čor s─â r─âspund la ├«ntrebarea aceasta. Cursul la care v─â referi┼úi era un curs de istoria artei, intitulat ├«ntr-un fel paradoxal, pu┼úin polemic, care pleca de la ├«ntrebarea ce loc au ur├«tul, expresia ur├«tului sau "un alt fel de expresie" ├«n sistemul - codificat de mult timp - al artelor frumoase. Din punct de vedere istoric, ├«mi era mult mai u┼čor s─â definesc inser┼úia ur├«tului, mai ales ├«ncep├«nd cu epoca luminilor - m─â ocupam foarte mult de Goya - ajung├«nd p├«n─â la arta contemporan─â. Artele frumoase nu mai s├«nt arte frumoase de mult timp. E greu s─â stabilim exact c├«nd au ├«ncetat artele frumoase s─â fie a┼ča. Probabil chiar cu avangardele istorice, a┼č spune ├«ncep├«nd cu cubismul, no┼úiunea s-a diluat total. Din punct de vedere al istoriei artei, nu neap─ârat ur├«tul, c├«t un alt sens al formei, o alt─â sensibilitate formal─â, care nu merge ├«n sensul frumosului ideal, se impune la ├«nceputul secolului al XX-lea, ├«ntr-un mod foarte clar. C├«t despre ur├«tul ├«n via┼úa cotidian─â, aici lucrurile s├«nt mai complicate. Via┼úa e a┼ča. ┼×i frumoas─â, ┼či ur├«t─â. Estetizarea vie┼úii poate e o problem─â aparte. S─â ne ferim s─â o ur├«┼úim prea tare. Dac─â putem, s─â o ├«nfrumuse┼ú─âm. Nu numai estetic, dar ┼či ├«n sens moral. Asta ar fi bine. Mai mult nu ┼čtiu ce s─â v─â spun. Alex. Leo ┼×erban: Mai este operant ├«n artele vizuale s─â se spun─â "ur├«tul"? Mul┼úi spun "interesant". Ceea ce era ur├«t a devenit interesant. Or, dac─â nu mai este operant s─â se foloseasc─â acest termen, v-a┼č ├«ntreba: ├«n via┼úa cotidian─â, c├«t de operant este s─â aplici criterii estetice asupra a ceea ce este, p├«n─â la urm─â, indiferent din punct de vedere estetic? A doua ├«ntrebare e "de buc─ât─ârie". Eu am asistat la o singur─â conferin┼ú─â a dvs., la NEC. Mi s-a p─ârut extraordinar─â. S-a ├«nt├«mplat s─â constata┼úi, ├«n decursul anilor, o sub┼úiere, o sc─âdere a calit─â┼úii auditoriului? Analizele dvs. s├«nt foarte subtile, foarte rafinate. C├«┼úi dintre cei care v─â ascult─â mai s├«nt pe aceea┼či lungime de und─â? Criteriile estetice s├«nt ┼či au fost ├«ntotdeauna fluctuante la nivelul vie┼úii cotidiene. Ne ├«mbr─âc─âm azi cum nu ne-am fi ├«mbr─âcat ├«n nici un caz acum 10 ani. ├Än leg─âtur─â cu "ur├«tul" ┼či "interesantul", mi-a venit altceva ├«n minte. Aparent n-are o leg─âtur─â direct─â cu ├«ntrebarea dvs. ┼či totu┼či... E vorba despre o experien┼ú─â care s-a cristalizat de-a lungul deceniilor ├«n contact cu mai multe medii culturale, cu colegi, istorici de art─â, oameni de cultur─â din diferite ┼ú─âri. Am fost la un moment dat foarte uimit, mai ales ├«n Germania, de comentariile foarte diferite pe care le aveau colegii, prietenii germani, ├«n momentul ├«n care vizitam un muzeu cu ei. F─âc├«ndu-mi studiile anterioare ├«n Italia, eram obi┼čnuit, c├«nd ajungeam ├«n fa┼úa unui tablou care entuziasma, cu colegul italian care spunea "che bello!". N-am auzit niciodat─â de la un german "che bello!", ci "Das ist aber interesant!". Ce diferen┼ú─â! Ur├«tul are chiar criterii hermeneutice diferite. ├Äntrebarea a doua, despre interesul publicului, ├«ntr-un fel m─â tulbur─â ┼či m─â pune ├«n discu┼úie pe mine ├«nsumi, ceea nu e ├«n sine r─âu deloc. Discursul pe care ├«ncerc s─â-l prezint publicului de studen┼úi, sau nu numai de studen┼úi, ├«ncearc─â s─â fie un discurs ├«n primul r├«nd serios, apoi la obiect, a┼č spune chiar "interesant", ├«n m─âsura ├«n care el ├«ncearc─â s─â p─âtrund─â dincolo de suprafa┼úa imaginii ┼či de desf─âtarea pe care un tablou, o oper─â de art─â ne-o poate da, pentru a-i c─âuta "sensul". Este vorba, cu alte cuvinte, despre un demers hermeneutic. ├Än construc┼úia unei conferin┼úe, a unui curs, intr─â ├«ntotdeauna o anumit─â tensiune, ┼či ├«ncerc s─â urm─âresc un fir narativ, ├«n a┼ča fel ├«nc├«t publicul s─â nu se plictiseasc─â. Dac─â reu┼česc sau nu, aceasta e o alt─â chestiune. Am observat poate o u┼čoar─â oboseal─â, la tineri mai ales. Dar o oboseal─â acompaniat─â de o reformulare a sferei lor de interes. Tinerii s├«nt, pe drept cuv├«nt, sceptici ├«n fa┼úa unei istorii tradi┼úionale a artei. Faptul nu mi-e cu totul str─âin, deoarece e vorba despre un sentiment pe care l-am ├«ncercat la r├«ndul meu, atunci c├«nd m-am angajat, cu ani ├«n urm─â, pe propria mea cale. La aceasta se mai adaug─â ┼či actuala re├«nnoire a suporturilor tradi┼úionale ale imaginii. Pictura ┼či sculptura s├«nt puse ├«n discu┼úie ├«n arta contemporan─â. Nu mai exist─â o distinc┼úie foarte clar─â ├«ntre disciplinele artei sau ├«ntre genurile picturale. ┼×i, ├«n acela┼či timp, exist─â o aten┼úie tot mai vie a publicului, a tinerilor (dar ┼či a arti┼čtilor) fa┼ú─â de imaginea mobil─â. ├Än conferin┼úa despre care aminti┼úi m─â refeream ┼či la Hitchcock: era o ├«ncercare de a integra analiza filmic─â ├«ntr-un discurs hermeneutic mai larg, din care face parte ┼či imaginea fix─â. Am ├«ncercat s─â fac aceast─â punte ├«ntre arta tradi┼úional─â, arta nou─â, ├«ntr-un mod pu┼úin paradoxal c├«nd am ├«nceput, fascinat de Hitchcock, dar nu numai de el, ci de arta filmului. Un coleg mi-a spus: "Dar Hitchcock practica o art─â de consum". Ei bine, arta lui e ┼či de consum. ├Äncercarea mea a fost tocmai de a ar─âta unde se petrece consumul ┼či unde apare artistul Hitchcock, ├«n ce tradi┼úie se ├«ncadreaz─â. Acest demers ├«l conduc mai departe ┼či v─âd c─â intereseaz─â. Publicul nu a obosit, nu am obosit nici eu. ├Än ultima conferin┼ú─â de anul acesta de la NEC va intra pu┼úin film ┼či pu┼úin video, tocmai ├«n aceast─â dorin┼ú─â de a trece pun┼úile ├«ntre tradi┼úie ┼či inova┼úie. Magdalena Boiangiu: Este consumul opus frumosului? Nu neap─ârat. Dup─â p─ârerea mea, consumul nu este opus frumosului. Consumul se opune, mai degrab─â, adev─âratei valori. Adev─ârata valoare nu se consum─â printr-o simpl─â, o prim─â receptare. O adev─ârat─â valoare se consum─â, se reconsum─â, se re├«nnoie┼čte, deci receptarea e perpetu─â ┼či fiecare genera┼úie are pl─âcerea ┼či avantajul de a contempla un tablou datorat unui mare maestru. Nu vreau s─â fiu eretic, dar cred c─â unul dintre marile filme ale secolului XX poate s─â spun─â ceva, ┼či peste 30-40 de ani sau peste un secol, s─â vorbeasc─â ├«nc─â. Nu se consum─â. Cezar Paul-B─âdescu: O oper─â, cu c├«t e mai accesibil─â, e mai lipsit─â de valoare? Nu. Nu neap─ârat. Revin la exemplul lui Hitchcock, care e foarte bun. Filmul lui Hitchcock e aparent foarte accesibil. S├«nte┼úi de acord cu mine. ┼×i nu e singurul cineast care avea talentul s─â creeze tensiunea respectiv─â, s─â fac─â un film trepidant, care ┼úine spectatorul treaz p├«n─â la sf├«r┼čit. Dac─â spectatorul se opre┼čte aici, are un avantaj. S-a distrat o or─â ┼či jum─âtate. N-a perceput ├«ns─â partea a doua, ce se ascunde ├«n spatele lui. N-a intrat ├«n structura filmului, ├«ntr-un discurs extraordinar de abil. Hitchcock a trebuit s─â fie, ├«ntr-un fel, redescoperit. L-a redescoperit noul val francez. Se spunea c─â Hitchcock este un maestru, dar un maestru al filmului negru, ┼či cu asta basta. A trebuit s─â vin─â o nou─â estetic─â ┼či s─â spun─â c─â Hitchcock este un fondator, acolo se ascunde o estetic─â cinematografic─â absolut nou─â. O a doua privire, o privire - s─â spunem - mai de specialist, o privire care a intrat ├«n structura filmului. Iaromira Popovici: Vorbea┼úi despre public. Exist─â anumite ├«ntreb─âri ale publicului care vine la conferin┼úele dvs. sau anumite interese constante? Nu a┼č putea s─â v─â dau un catalog de ├«ntreb─âri. Mai degrab─â ceva foarte general. Publicul t├«n─âr cu care eu am contact permanent, ├«n general vrea s─â ├«n┼úeleag─â. Nu a┼č spune c─â vrea s─â se cultive. Sau poate c─â da. Dar ├«n general vrea s─â ├«n┼úeleag─â. ┼×i atunci tinerii vin la cursurile noastre ├«n m─âsura ├«n care sper─â c─â li se vor deschide ochii. C─â ├«┼či vor cultiva privirea, c─â vor ├«nv─â┼úa s─â vad─â, vor ├«nv─â┼úa s─â-┼či pun─â ├«ntreb─âri, vor ├«nv─â┼úa s─â treac─â dincolo de suprafa┼úa imaginii, ├«n ad├«ncimea ei. Poate c─â s├«nt ┼či anumite teme care atrag ├«n mod deosebit. Diferen┼úa de gen, de pild─â. Am avut mul┼úi studen┼úi din Statele Unite, unde predau periodic pentru scurte perioade, care vin cu ├«ntreb─âri, mai ales ├«n seminar, legate de acea deosebire de optic─â provenit─â din diferen┼úa de gen. Mai s├«nt ┼či alte teme. Am impresia c─â ┼či temele de care m─â ocup eu, la un moment dat, vin ├«ntr-un fel con┼čtient sau incon┼čtient ├«n acest orizont al a┼čtept─ârii publicului. Ceea ce fac acum la NEC este un curs intitulat "Trupuri ┼či sfin┼úi", care face parte dintr-un proiect foarte greu de pronun┼úat ├«n rom├óne┼čte, fiind vorba despre o "Istorie a c─ârnii". Titlul sun─â r─âu ├«n rom├óne┼čte; ├«n francez─â s-ar putea defini ceva mai apropriat ca une histoire de la chair, iar ├«n englez─â ca a history of flesh, ceea ce e cu totul altceva, franceza f─âc├«nd distinc┼úia net─â ├«ntre chair ┼či viande, a┼ča cum engleza face o net─â deosebire ├«ntre flesh ┼či meat. O asemenea tem─â nu ┼čtiu exact de unde vine. Vine de la mine? Vine dintr-un orizont al a┼čtept─ârilor? Nu ┼čtiu precis. A aborda din perspectiva istorei artei o istorie a reprezent─ârii carnalit─â┼úii ├«n pictur─â e, cred, ceva nou. Pentru mine e o provocare ┼či probabil ├«mi vine, neb─ânuit, ┼či din ni┼čte ├«ntreb─âri, din ni┼čte tensiuni care s-au creat cu publicul. IMAGINEA, DINCOLO DE SUPRAFA┼ó─é... Matei Martin: Spunea┼úi c─â studen┼úii vin la cursurile dvs. ca s─â ├«n┼úeleag─â imaginea. De ce ai nevoie ca s─â ├«n┼úelegi o imagine? E greu s─â v─â spun ├«n dou─â cuvinte. Veni┼úi o dat─â la un curs ┼či v─â voi povesti cu pl─âcere, ┼či ├«n limitele posibilit─â┼úiilor mele, cum se poate ajunge la ├«n┼úelegerea ei. Necesitatea ├«n┼úelegerii trebuie ├«ns─â s─â vin─â de la dvs. ┼či numai de la dvs. A┼č dori totu┼či s─â v─â dau unele am─ânunte. ├Än ┼čcoala pe care am f─âcut-o eu ├«nsumi ├«n tinere┼úe forma era ├«nc─ârcat─â de o aur─â aproape mitic─â. Ea implica extazul ├«n fa┼úa imaginii, t─âcerea ├«n fa┼úa imaginii. C├«nd vezi ceva ┼či ├«┼úi place, ├«nchizi ochii ┼či plute┼čti. Nu ajunge. Sau nu e drumul cel mai bun. Acest lucru, eu cred c─â tinerii l-au ├«n┼úeles ┼či vor s─â mearg─â mai departe. Eventual s─â-┼či ├«n┼úeleag─â propria tr─âire. Dar s─â ├«n┼úeleag─â ce se ├«nt├«mpl─â acolo, de ce acel tablou, dac─â acel tablou spune ceva. S─â ├«n┼úeleag─â c─â o imagine este ┼či ea o "f─âc─âtur─â", cum e orice text. C─â e vorba de un text care trebuie - ca s─â folosesc un limbaj actual, - "desf─âcut", pentru a-i putea percepe "f─âc─âtura", p─âtrunz├«ndu-i prin aceasta ├«n┼úelesul. E un ├«ntreg demers care, pentru cultura noastr─â, pare mai u┼čor de acceptat ├«n cazul textului, dar care pune ├«nc─â probleme ├«n momentul ├«n care se abordeaz─â imaginea. Motivul e poate acela c─â imaginea este ├«nc─ârcat─â, ├«n cultura noastr─â, ├«nc─â de aceast─â aur─â metafizic─â a ├«nchisului ochilor ┼či a desf─ât─ârii dincolo de ├«n┼úelegere. Nu am ├«ns─â nici o ├«ndoial─â c─â adev─ârata desf─âtare vine abia prin ├«n┼úelegere. Adina Popescu: Vorbea┼úi despre Hitchcock ca despre un fondator ├«n arta cinematografic─â. Exist─â ├«n arta contemporan─â ni┼čte deschiz─âtori de drumuri ├«n momentul de fa┼ú─â, arti┼čti despre care noi am auzit sau nu? ┼×i o a doua ├«ntrebare: Cu toat─â inova┼úia, nu se ajunge la un moment dat la o satura┼úie, la o fals─â inova┼úie? Voi ├«ncepe cu a doua ├«ntrebare. Inova┼úie ┼či fals─â inova┼úie vor fi ├«ntotdeauna, ┼či antenele trebuie s─â fie ├«ntotdeauna foarte sensibile; uneori e greu din primul moment s─â-┼úi dai seama unde-i inova┼úia ┼či unde-i falsa inova┼úie. E vorba ┼či de pu┼úin timp. Trebuie s─â treac─â timpul. Dac─â e┼čti vigilent ┼či ai antenele sensibile, ├«┼úi dai seama sau percepi sau m─âcar e┼čti ├«n gard─â. Valori sigur c─â s├«nt, mari creatori sigur c─â s├«nt. Mi-e greu acum s─â ├«i citez. Exist─â ┼či ├«n artele plastice tradi┼úionale, ┼či ├«n arta filmului, ├«n video. ├Än general, ├«n arta filmului, ├«n afar─â de filmul de mare consum, dup─â p─ârerea mea, "f─âc─âtura foarte bun─â" e azi foarte frecvent─â. Adic─â filmul de bun─â calitate, filmul bine f─âcut, la un nivel peste medie, nu e deloc o raritate. Capodopera e poate mai rar─â, dar nu e nici ea inexistent─â. Nu am, din p─âcate, o privire de ansamblu asupra artei contemporane ├«n general, din cauz─â c─â masa evenimentelor care se propun e at├«t de mare ├«nc├«t pur ┼či simplu nu pridide┼čti. Vizitez rar marile manifest─âri. S├«nt atent la ele, dar nu pot spune c─â am o viziune de ansamblu. ├Äncerc s─â m─â orientez, ajutat ┼či de prieteni, de colegi, de studen┼úi, care ├«mi spun "neap─ârat trebuie s─â vede┼úi...". C├«nd ├«mi spune asta cineva ├«n care am ├«ncredere, chiar dac─â e foarte t├«n─âr, atunci fac pasul respectiv ┼či de multe ori experien┼úa e benefic─â. Am c├«teva predilec┼úii pentru arta video, pentru Bill Viola, de pild─â, pe care ├«l consider senza┼úional prin ceea ce face, adic─â prin capacitatea lui de a ├«mbina o modernitate absolut─â, o mare calitate a imaginii, ┼či o imens─â profunzime a sensului, fiind de fapt unul dintre foarte rarii arti┼čti care au acces la sacru ├«n ziua de azi. La toate acestea se mai adaug─â ┼či temeinica lui cultur─â vizual─â. Exist─â ├«ntotdeauna ├«n instala┼úiile lui trimiteri care pentru cel familiarizat cu istoria imaginilor s├«nt ca mana cereasc─â. Nu numai c─â ne justific─â p├«inea, dar ne fac s─â ne bucur─âm, s─â vedem modul ├«n care el dialogheaz─â cu un tablou, cu o oper─â de art─â a trecutului, coment├«nd-o vizual ├«ntr-un mod foarte personal. Simona Sora: Povestea cu consumul seam─ân─â ├«ntr-un fel cu percep┼úia corporalit─â┼úii. Mi se pare foarte interesant proiectul cu istoria c─ârnii, ┼či am s─â v─â pun o ├«ntrebare studen┼úeasc─â. Crede┼úi c─â exist─â epoci mai "corporale" ca altele? Exist─â o ├«ntreag─â istorie a dezinhib─ârii corpului ├«nainte de ├«nceputul secolului. Exist─â ┼či un dispre┼ú pentru tem─â. De unde vine? P├«n─â la urm─â, to┼úi avem un corp ┼či to┼úi consum─âm... E o ├«ntrebare care m─â ├«nsp─âim├«nt─â, pentru c─â nu am toate instrumentele pentru a intra ├«ntr-o dezbatere enorm─â, cea a definirii fiin┼úei ┼či a raportului dintre suflet ┼či corp, a problematiz─ârii corpului, nu numai ├«n cultura noastr─â, ci ├«n toate culturile, cum ne tr─âim corpul, daca s├«ntem corp, sau dac─â avem un corp... ├Äntreb─ârile s├«nt at├«t de mari ├«nc├«t m─â ├«nsp─âim├«nt─â ┼či nu a┼č putea nici s─â schi┼úez o sintez─â. Sigur c─â exist─â o evolu┼úie a raportului individului cu propriul s─âu corp, exist─â o evolu┼úie istoric─â, ├«ncep├«nd poate cu prima descoperire a trupului, care e f─âcut─â de greci. Ei descoper─â trupul ├«n acela┼či moment cu logosul. Trupul grec, nuditatea greac─â e trupul ┼či nu e trupul. E deja un trup construit. Adic─â nudul grec e un nud care se ├«mbrac─â el ├«nsu┼či ├«n propria idealitate. Nudul grec e ├«nve┼čm├«ntat ├«n corpul culturistului grec. Nu e pur ┼či simplu corpul. Dar e un fenomen de raport al unei ├«ntregi culturi ┼či a individului cu trupul. Trec├«nd prin toate balans─ârile, cre┼čtinismul a adus un raport mai dificil cu trupul. Nu Cristos. ├Än primul r├«nd Sf├«ntul Pavel, apoi Sf├«ntul Augustin s├«nt probabil marii r─âspunz─âtori pentru o anumit─â ├«nc─ârcare a trupului cre┼čtin cu valen┼úe care nu-i s├«nt ├«n mod obligatoriu congeniale. Marius Chivu: Apropo de istoria c─ârnii, avem acum, pe de o parte, tema c─ârnii ├«n art─â ├«n aceast─â abordare interesant─â, a ur├«tului, a exponatului f─âr─â piele; pe de alt─â parte, ├«n societate exist─â frenezia frumuse┼úii ┼či a corpului perfect. Este un raport firesc, de opozi┼úie? ├Äntrebarea mi se pare foarte interesant─â ┼či m─â incit─â ├«ntr-un mod foarte personal. ├Än momentul ├«n care am ├«nceput s─â m─â ocup de tema aceasta, f─âr─â s─â ┼čtiu exact cum ┼či de ce, exista totu┼či o anumit─â coeren┼ú─â cu preocup─ârile mele anterioare. Ultima mea str─âdanie s-a concretizat ├«ntr-o carte la care am lucrat mai mul┼úi ani ┼či care tocmai a ap─ârut. Ea poart─â titlul Efectul Pygmalion ┼či abordeaz─â deja tema perfec┼úiunii artistice ┼či cea a "c─ârnii". E vorba acolo de animarea unei statui, despre "pasul" pe care aceasta ├«l face ├«n momentul ├«n care ia via┼ú─â, despre raportul care se instaureaz─â ├«ntre "marmur─â" ┼či "carne". Demersul meu actual ├«l continu─â pe cel ├«nceput ├«n aceast─â carte. Pe de alt─â parte, tema suprafa┼úei trupului, a epidermei corpului (┼či a operei) este una dintre temele abordate azi constant de colegii mei din istoria de art─â, ┼či mai exact de un grup de colegi germani ┼či americani, care se ocup─â de ceva timp, ├«n mod constant, de problema suprafe┼úei. E vorba desigur despre un lucru fundamental, pentru c─â artele vizuale se manifest─â, ├«nainte de toate, pe o suprafa┼ú─â. ├Än acela┼či timp, aceast─â aten┼úie obsesiv─â acordat─â suprafe┼úei (┼či prin aceasta "epidermei") nu m─â satisface pe de-a-ntregul. Ea devine interesant─â abia ├«n lumina unei observa┼úii a lui Paul Val├ęry care are aerul unei butade, f─âr─â a fi de fapt una: "dac─â e ceva profund ├«n fiin┼úa uman─â e pielea". S├«nt ├«n constant dialog cu grupul amintit, dar ├«n acela┼či timp ├«ncerc s─â fac nu at├«t "o istorie a pielii", c├«t o istorie a profunzimii de dincolo de piele. Pentru mine, carnea e ├«ntr-adev─âr o manifestare a ad├«ncimii. ├Äncerc s─â merg dincolo de piele, f─âr─â ├«ns─â a jupui trupul. Trupul se manifest─â ├«n epiderm─â, ├«n suprafa┼úa corpului, ├«n suprafa┼úa pictural─â, ├«n suprafa┼úa reprezent─ârii, ├«ntr-o statuie, ├«ntr-un tablou, dar asta nu ├«nsemn─â c─â trupul este epiderm─â. A-i sonda profunzimea nu e ├«ns─â nicicum oper─â de anatomist, ci una de filozof, c─âci la urma urmei, dincolo de piele, chiar dincolo de "carne", se afl─â cu totul altceva: sufletul. Nu se poate face o istorie a c─ârnii f─âr─â a face, ├«ntr-un fel sau altul, istoria sufletului. Dar v─â da┼úi seama, desigur, ce imens─â sfidare se ascunde ├«n acest demers. DESCHIDE┼óI BINE AMBII OCHI! Alex. Leo ┼×erban: Cred c─â s├«ntem victimele unui bombardament continuu de noutate, de informa┼úie pe care secolele dinainte nu le-au avut. Sigur c─â se ├«nt├«mpl─â multe lucruri, ├«n diferite zone. Nu ┼čtiu c├«te asemenea "trenduri" existau ├«n secolul al XIX-lea. Acum ├«ncerc─âm s─â afl─âm c├«t mai mult din ce se face, iar rezultatul e uneori cacofonic... Cred c─â ├«n secolul al XIX-lea a existat de fapt deja o anumit─â abunden┼ú─â a faptului artistic, mai controlat─â ├«n expozi┼úii care f─âceau eveniment, cum erau saloanele la Paris, anuale sau bianuale, pe care toat─â lumea mergea s─â le vad─â. Exista o foame de imagine. Dar nu exista bombardamentul de imagini pe care ├«l avem azi. Nu existau televiziunea, publicitatea, Internetul. Noi s├«ntem intoxica┼úi de imagini. Tr─âim ├«ntr-o civiliza┼úie ├«n care avem mai pu┼úin timp pentru demersul hermeneutic. De multe ori, ├«n fa┼úa demersului pe care ├«l fac, studen┼úii ├«mi spun: "E foarte interesant. Insista┼úi at├«t de mult asupra unei imagini, merge┼úi ├«n interiorul ei. O analiza┼úi ├«n am─ânunt... Aborda┼úi aspecte la care nu m-am g├«ndit niciodat─â". Unii merg mai departe, cei care au timpul ┼či pl─âcerea s─â o fac─â, ┼či ├«mi dau seama c─â imposibilitatea de a te opri vine ┼či din faptul c─â s├«ntem o genera┼úie bombardat─â de imagine. Noi, de fapt ┼či din p─âcate, ne plimb─âm prin muzee. Ne oprim rar ├«n fa┼úa unui tablou. Ne uit─âm la el mai degrab─â cu coada ochiului, eventual cu un ochi ┼či, dac─â un tablou ne atrage ├«n mod deosebit, ├«i deschidem pe am├«ndoi. Aici intervine mica misiune a istoricului de art─â: s─â ├«nve┼úe oamenii, ┼či pe tineri, s─â mearg─â la muzeu, s─â intre ├«ntr-o biseric─â ┼či, ├«n fa┼úa unui tablou sau a unei fresce, s─â deschid─â bine ambii ochi. Dac─â vrea s─â se plimbe, s─â o fac─â alt─âdat─â ┼či altundeva. Mircea Vasilescu: S├«ntem ├«nconjura┼úi de imagini ┼či, evident, nu to┼úi s├«ntem capabili s─â le ├«n┼úelegem. Dar, mai nou, consumatorii s├«nt stimula┼úi s─â devin─â produc─âtori de imagine, astfel ├«nc├«t ideea de imagine devine un bun democratic: oricine poate face un film cu telefonul mobil ┼či ├«l poate pune pe Internet. Nu avem o problem─â cu aceast─â "democratizare" a crea┼úiei? Sigur c─â avem. E, de fapt, o explozie a unui fenomen care a existat de mult timp: desenul privat, fata de familie bun─â care c├«nta la pian... Exista o produc┼úie de imagini la nivel domestic ┼či mediu. Azi explodeaz─â pentru c─â avem instrumentele cu care s─â le difuz─âm. NOICA ┼×I LOGOCENTRISMUL Simona Sora: ┼×tiu c─â s├«nte┼úi membru al ┼čcolii de la P─âltini┼č. ├Än acest moment este considerat─â "┼čcoala neoconservatoare"... Cum v─â sim┼úi┼úi ├«n aceast─â ipostaz─â? Conceptul de "┼čcoal─â neoconservatoare" nu-l asimilez. Chiar ┼či no┼úiunea de "┼čcoal─â de la P─âltini┼č" m─â tulbur─â pu┼úin, c─âci pentru noi a fost o experien┼ú─â cu totul diferit─â. O percepeam ca pe o alternativ─â a unei ┼čcoli, ca o anti┼čcoal─â. M─â raportez la ea, la experien┼úa mea personal─â, ca la o experien┼ú─â absolut fundamental─â, care st─â la temelia a tot ceea ce am f─âcut construindu-se ├«n jurul acestei persoane extraordinare care a fost Constantin Noica, absolut semnificativ─â prin logocentrismul ei. Era ├«ncarnarea logocentrismului. Pentru el totul era logos, spirit, filozofie ┼či raporta totul la tradi┼úia istoriei filozofiei. Ne-a format ├«ntr-un mod foarte serios cu aceast─â baz─â logocentric─â. Pe Noica, imaginea nu-l interesa. O considera un fel de lux, pictura era frumoas─â ┼či colorat─â. Din fericire, ┼či ├«i mul┼úumesc foarte mult pentru asta, ├«i pl─âceau lucrurile bine f─âcute. Dac─â aprecia ceva ├«n demersul meu, spunea "foarte bine, l-ai citat pe Pascal... dac─â ├«l polarizai cu Descartes era poate ┼či mai bine...". Dar ├«n general spunea "bine f─âcut, multe note de subsol, e un lucru serios". Lucrul m-a ├«nt─ârit ├«ntr-un fel. Sigur c─â percepeam ironia c├«nd ├«mi spunea "frumoase note de subsol", dar m-a ├«nt─ârit ├«n aceast─â acceptare pe care o avea - care-i acceptarea omului de cultur─â - pentru diversitate ┼či pentru o anumit─â seriozitate. ├Äi s├«nt recunosc─âtor pentru baz─â ┼či pentru ├«n┼úelegere. Andrei Ple┼ču: Am dou─â ├«ntreb─âri. Prima, ├«n varianta scurt─â: mai exist─â istoria artei? ┼×i ├«n varianta lung─â: c├«nd eram noi studen┼úi, exista o ┼čcoal─â a seriozit─â┼úii, o prelungire a arheologiei. A face istoria artei ├«nsemna dat─âri, descrieri, catalog─âri, rigoare. Cei care f─âceau asta erau the good guys. Mai erau ┼či esei┼čtii. Esei┼čtii nu f─âceau asta ├«n mod aplicat. ├Än general, ori aveai talent ┼či erai eseist, dar erai un prost specialist, ori erai un bun specialist, n-aveai talent ┼či ├«i declarai pe esei┼čti neserio┼či. (Asta continu─â ├«n diverse moduri ┼či azi.) Ulterior, ├«n ├ó┬Ç┬Ö75, ├«n Occident, atmosfera era destul de asem─ân─âtoare, de vreme ce mi-a putut spune un profesor german de istoria artei c─â, pentru istoria artei, filozofia nu e utilizabil─â, nu-i necesar─â. Dup─â ├ó┬Ç┬Ö80, lucrurile au ├«nceput s─â se schimbe, a┼ča ├«nc├«t, la aceast─â or─â, aproape ai impresia c─â istoria artei, ├«n sensul ei clasic, nu mai e dec├«t o enclav─â relativ restr├«ns─â. Nume recunoscute ale domeniului nu mai s├«nt, ├«n sensul acela. Tu ├«nsu┼úi faci o istorie a artei de idei. Mul┼úi al┼úii - la fel. Se tinde spre antropologie. Pentru mine e o victorie personal─â. Au ├«nvins esei┼čtii. De┼či este vorba de o eseistic─â extrem de nutrit─â, nu e vorba de frivolit─â┼úi. E o ┼čtiin┼ú─â de carte, o disciplin─â a analizei imaginii extraordinar─â. Dar e o muta┼úie clar─â ┼či voiam s─â ┼čtiu cum comentezi muta┼úia asta ┼či dac─â eu o percep corect. A doua ├«ntrebare. Am avut invitat la NEC un sociolog german, care, ├«n curriculum, ┼či-a trecut ┼či posturile pe care le-a refuzat... ┼×tiu c─â ai primit oferte de a preda ├«n mari universit─â┼úi europene ┼či americane, dar le-ai refuzat, ai r─âmas la Freiburg. De ce ai r─âmas? Prima ├«ntrebare: dac─â mai exist─â istoria artei. Exist─â ┼či nu exist─â. O reformulare a ei a avut loc la ├«nceputul anilor ├ó┬Ç┬Ö80, c├«nd eu am ajuns ├«n Occident, ca bursier. Am avut ┼čansa s─â fiu bursier Humboldt la M├â┬╝nchen, unde am avut un contact cu totul previlegiat cu Hans Belting, care tocmai publicase o lucrare intitulat─â Das Ende der Kunstgeschichte? ("Istoria artei s-a terminat?"). Era un om format ├«n marea tradi┼úie a istoriei artei germane, dar care punea totu┼či, dup─â cum bine ┼čtii, propria disciplin─â ├«n discu┼úie. Am sim┼úit imediat c─â va putea fi un partener de dialog de excep┼úie. Veneam din aceea┼či sfer─â de ├«ntreb─âri ┼či cred c─â Hans Belting a sim┼úit, la r├«ndul lui, acela┼či lucru. Era probabil singura persoan─â care m-ar fi putut accepta la acel moment cu dubiile ┼či cu ├«ntreb─ârile mele cu tot, sau chiar mai mult, c─âreia aceste dubii ┼či aceste ├«ntreb─âri i-au putut st├«rni un anumit interes, lucru nu foarte frecvent ├«n mediile academice. ├Äi datorez extrem de mult ┼či am ├«nv─â┼úat foarte mult de la el. Acest "mai exist─â istoria artei sau nu?" a fost un drum pe care l-am continuat ├«mpreun─â, fiecare dup─â puterile lui, dar ├«n perpetuu dialog. ┼×i, la ora actual─â - cum spunea Andrei - nu mai exist─â istoria artei. Exist─â un studiu pe imagine, nu mai exist─â defini┼úii foarte clare. Exist─â acest demers hermeneutic, ├«n care m─â simt eu ├«nsumi angajat. Revin pu┼úin la Noica, ├«n mod paradoxal. Noica avea o vorb─â: "C├«nd omul primitiv a ie┼čit din colib─â, a ie┼čit cu colib─â cu tot". A┼ča ┼či eu. C├«nd am ie┼čit din istoria artei, am ie┼čit cu istoria artei cu tot. A doua ├«ntrebare, Freiburg. M─â simt bine la Freiburg. Din mai multe motive. ├Ämi place Elve┼úia, ├«mi place lini┼čtea elve┼úian─â, tradi┼úionala ei democra┼úie direct─â, civismul oamenilor ┼či discre┼úia lor. ├Ämi place pozi┼úia aceasta ├«n centrul Europei, aproape de spa┼úiile cu care s├«nt familiarizat - Italia la sud, Germania la nord, Fran┼úa, unde tr─âie┼čte o parte din familia mea, la doi pa┼či. Mai e ┼či Spania: so┼úia mea e spaniol─â, deci e foarte fericit─â c─â are doar 800 de kilometri p├«n─â acas─â. Acestea s├«nt desigur motive mai degrab─â domestice. Dar ├«mi mai place la Freiburg pentru c─â este vorba despre o universitate bilingv─â, cred singura universitate bilingv─â din Europa, care r─âspunde unei francofilii pe care tot rom├ónul o are, pe de alt─â parte, unei forma┼úii germane pe care am asimilat-o t├«rziu, dar care m-a marcat ├«n mod deosebit. M─â bucur de asemenea de o libertate academic─â care nu-mi ├«nc─âtu┼čeaz─â nicicum libertatea de mi┼čcare, dimpotriv─â, o ├«ncurajeaz─â. ├Än afara semestrului, ├«n care predarea ┼či grupul de tineri cercet─âtori care ├«ncet-├«ncet s-a format ├«n jurul catedrei ├«mi iau desigur cea mai mare parte din timp, pot s─â m─â retrag ├«n casa noastr─â de la ┼úar─â, s─â scriu ┼či s─â citesc sau s─â c─âl─âtoresc pentru a face ceea ce orice istoric de art─â trebuie s─â fac─â, adic─â s─â vad─â ┼či s─â revad─â operele care-l intereseaz─â, sau s─â petreac─â c├«teva s─âpt─âm├«ni ├«ntr-o mare bibliotec─â, ori s─â intre ├«n dialog cu colegii s─âi la colocvii, congrese sau seminarii. Pentru toate acestea, Elve┼úia ofer─â condi┼úii ideale. Dar nu ascund c─â ├«n cei cincisprezece ani care s-au scurs de la numirea mea la catedra de istoria artei a acestei universit─â┼úi am investit mult ├«n reorganizarea ei ┼či c─â m─â simt foarte legat de tinerii care, de-a lungul anilor, au trecut treptele ini┼úierii universitare ┼či care acum, datorit─â unui sistem nu ├«ntotdeauna simplu, dar totu┼či flexibil ┼či generos, f─âcut din sponsoriz─âri federale sau private, lucreaz─â al─âturi de mine. Nu spun c─â ofertele, despre care vorbea Andrei, nu m-au tulburat ┼či nu au fost g├«ndite foarte profund. Dar p├«n─â la urm─â am decis s─â r─âm├«n la Freiburg. Deocamdat─â nu regret.

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Istoria României este compusă din foarte multe straturi de tristeţe
- dialog cu Dennis DELETANT - "Cine-i Blaga ăsta?" Mircea Vasilescu: ...cu ce să începem?......
Dac─â plou─â c├«nd sose┼čti la Istanbul jpeg
Dac─â plou─â c├«nd sose┼čti la Istanbul
nu-┼úi f─â griji, nelini┼čtea ta are alia┼úi secre┼úi
Divanul Dilemei vechi cu Alexandru TOCILESCU jpeg
Divanul Dilemei vechi cu Alexandru TOCILESCU
"Eu am ┼čtiut s─â m─â eliberez de Ceau┼če┼čti ┼či c├«nd tr─âiam cu ei la un loc. Am ┼čtiut ┼či am reu┼čit s─â fac abstrac┼úie sau s─â-i arunc ├«ntr-o zon─â comic─â - ├«n care mul┼úi dintre noi ├«i aruncau - s─â fie purt─âtori de umor ├«n bancuri, ┼či s─â scap de teroare. Sigur c─â i-am visat, sigur c─â am avut co┼čmaruri, dar nu puteam s─â tr─âiesc ├«n felul ─âsta, nu puteam s─â tr─âiesc speriat la infinit."
Chirurgul nu mai e singur   dialog cu prof  dr  Irinel POPESCU jpeg
Chirurgul nu mai e singur - dialog cu prof. dr. Irinel POPESCU
Andrei Ple┼ču: Mie dup─â opera┼úia de inim─â mi s-a spus ÔÇ×e┼čti mai s─ân─âtos ca-nainte. Tr─âie┼čte normal, totul e ├«n regul─âÔÇť. N-am verificat asta ├«ntru totul, dar ├«ntrebarea este: unul c─âruia i s-a f─âcut un transplant de ficat este ├«ntr-o condi┼úie de om perfect s─ân─âtos, care poate s─â uite episodul? ┼óine regim pentru ficat? Irinel Popescu: Procurorul P. ├«mi spunea cum ├«┼či f─âcuse el testamentul. Era bolnav din studen┼úie, avea 40 ┼či ceva de ani c├«nd l-am transplantat ┼či, ├«n ultimii doi se pensionase
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
ÔÇ×Au existat a┼čtept─âri enorme fa┼ú─â de portofoliul multilingvismuluiÔÇŁ
Mircea Vasilescu: S├«nte┼úi la sf├«r┼čitul mandatului de comisar european pentru multilingvism ┼či, vr├«nd-nevr├«nd, c─âp─âta┼úi ┼či un statut simbolic: primul comisar din partea Rom├óniei. A┼úi putea face o ÔÇ×recapitulareÔÇť a activit─â┼úii dvs. legate de acest portofoliu care, la noi, a fost adesea considerat ÔÇ×minorÔÇť?
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
H.-R. PATAPIEVICI
" n─âscut la 18 martie 1957 (Bucure┼čti)....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Răul " vinovăţie asumată sau ghinion? - dialog cu Horia-Roman PATAPIEVICI -
Înainte de 2005, ICR nu exista pe nici o piaţă culturală Mircea Vasilescu: Să începem discuţia cu Institutul Cultural Român....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Stomac de oţel - convorbire cu Vladimir TISMĂNEANU -
Atacat, b├«rfit, calomniat, contestat, Vladimir Tism─âneanu nu le ofer─â adversarilor s─âi mita unui r─âspuns despre altceva, propozi┼úii conciliatorii ┼či explica┼úii de genul "nu asta am vrut s─â spun"....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Un intelectual trebuie s─â apere o cauz─â
Nu tot ce e interesant e ┼či pl─âcut Mircea Vasilescu: P├«n─â ├«n 1989, te-ai ocupat de istoria artei ┼či de studii clasice....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Se poate ┼či c├«nd nu se poate
Michelle Kelso este doctorand─â ├«n sociologie la Universitatea din Michigan ┼či directoare a Asocia┼úiei Pentru Educa┼úie ┼či Dialog Civic din Bucure┼čti....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Am trecut prin a treia maturitate, m─â a┼čteapt─â a patra (dialog cu Mihai-R─âzvan UNGUREANU)
După tot soiul de întîmplări demne de un roman de serie B, Mihai Răzvan Ungureanu părăsise, de cîteva săptămîni, postul de ministru de Externe al României....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Luminiţa GHEORGHIU - o prea scurtă prezentare
Lumini┼úa Gheorghiu s-a n─âscut la 1 septembrie 1949; a absolvit Institutul de Art─â Teatral─â ┼či Cinematografic─â ├«n 1972, clasa prof. Ion Cojar....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Dup─â mintea ┼či sufletul meu - dialog cu actri┼úa Lumini┼úa GHEORGHIU
Pentru un actor este at├«t de firesc s─â se exprime prin intona┼úii, mimic─â, limbaj gestual, ├«nc├«t tanscrierea cuvintelor dintr-o conversa┼úie nu reface dec├«t o mic─â parte din ├«n┼úelesurile ┼či farmecul ...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Viaţa în pantofii celuilalt
- dialog cu Delia RADU, redactor la sec┼úia rom├ón─â a BBC - Acest Divan nu a avut nimic solemn, nici ├«n proiect, nici ├«n desf─â┼čurare....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la Mariana Cosînzeana la Felix, via Iliescu
-convorbire cu Toni Grecu, liderul grupului Divertis- Impulsul de a-l invita pe Toni Grecu pe Divanul Dilemei vechi, ca reprezentant al Grupului Divertis, a fost determinat de canicula care ...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Basm American
A fost odată ca niciodată, într-o ţară săracă, un sat de pescari săraci, săraci... Într-o zi unul dintre pescari îi spuse nevestei sale: femeie, eu plec în lume să-mi caut norocul....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Mai u┼čor cu idealurile" - dialog cu Traian UNGUREANU -
La mijlocul lunii iulie l-am invitat pe Traian Ungureanu pe Divanul nostru în primul rînd pentru că el corespundea criteriului de bază: ne era tuturor simpatic....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Teoria ┼či practica modera┼úiei
dialog cu Aurelian CRĂIUŢU La începutul acestei veri, Aurelian Crăiuţu a fost prezent mai peste tot, compensînd parcă anii de absenţă de pe zgomotoasa scenă a opiniilor exprimate publ...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Pe noi ne-a interesat traduc─âtorul
convorbire cu Antoaneta RALIAN Antoaneta Ralian are orgoliul meseriei bine făcute, orgoliul unui intelectual care a contribuit la destinul unor cărţi în lume....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Ur─âsc ┼×coala ┼či institu┼úiile
dialog cu Cristi PUIU Alex. Leo ┼×erban: Am citit un text al Cristinei Modreanu care observa performan┼úa ta de a fi pe primele locuri ├«n "Barometrul cultural", de┼či ai f─âcut doar dou─â filme....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Dac─â reu┼česc s─â termin Orbitor 3, mi-am pl─âtit biletul..."
dialog cu Mircea C─éRT─éRESCU Succesul c─âr┼úilor ┼či miturile intelectualilor Simona Sora: A┼č ├«ncepe discu┼úia din "actualitatea fierbinte", adic─â de la cartea De ce iubim femeile, cel mai mare succ...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Nu m─â simt un cel─âlalt, printre voi" - dialog cu Ion VIANU -
Pruden┼úa a vegheat de ambele p─âr┼úi: pe de o parte (de┼či masa la care st─âteam nu are p─âr┼úi), noi, cei din redac┼úie, ne sim┼úeam st├«njeni┼úi de prezen┼úa unei persoane a c─ârei calificare profesional─â ar pr...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Pre┼úul inculturii va fi barbaria - dialog cu Mihai ┼×ORA
T├«mpi┼úii din viitor Mircea Vasilescu: A┼č vrea s─â pornim mai din urm─â, din '90, c├«nd dvs. a┼úi fost ministrul ├Änv─â┼ú─âm├«ntului. S-au ├«nt├«mplat multe de atunci. De cur├«nd a fost ┼či greva profesorilor....

Adevarul.ro

image
Implica┼úiile distrugerii cruci┼č─âtorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagr─â | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.