Dacă plouă cînd soseşti la Istanbul
...opreşte-te în mijlocul rîului de oameni
în Istiklal Caddesi, printre
miile de chipuri, ascultă toate inimile care
zvîcnesc în jurul tău, observă rana
din fiecare privire, durerea din fiecare mînă,
există cîte o stare de fapt dincolo de orice topografie,
o stare dincolo de orice diagnostic, nu-ţi fă griji,
neliniştea ta are aliaţi secreţi,
nu-ţi fă griji că nu ştii încotro s-o iei:
există un drum care abandonează toate drumurile,
o pierdere totală ce trece neobservată:
toate becurile care s-au ars în diverse locuri din oraş
şi n-au fost încă înlocuite, mormintele
corzilor saz rupte din care, cînd îţi lipeşti urechea de ele,
răsună toate muzica necîntată,
clipa în care ceva se strică,
scrisoarea se pierde, ceasul se opreşte,
cînd şiretul se rupe şi toarta se desprinde
cînd curentul se întrerupe, farfuria scapă din mîini
şi aterizează pe podea cu încetinitorul
chiar în clipa aceea, cînd treci pe sub platani
în drum spre Beşiktaş, e ceva ce nu se poate
nici relata, nici ascunde, ceva ce are legătură
cu distanţa pînă la celălalt ţărm...
fragment din volumul Dacă plouă cînd soseşti la Istanbul, traducere de Gabriella Eftimie, Editura Charmides, 2013.
