Un alt fel de Capitală

Andreea MIHALACHE
Publicat în Dilema Veche nr. 87 din 15 Sep 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"Washington D.C., New York şi Los Angeles nu sînt America." Asta mi-a spus Lauren, o texană get-beget, înaltă, solidă, blondă şi cu ochi albaştri, a doua zi după ce am ajuns în campusul de la Catholic University of America, în D.C. Primul şoc în America a fost acela că aparent nu a existat nici un şoc. Dulles Airport (unul dintre cele trei aeroporturi ale oraşului) pare un fel de frate sau în orice caz o rudă apropiată, a Otopeni-ului - dacă la Paris sau Amsterdam sau Barcelona te încîntă culorile, lumina, zumzăiala, pe Dulles nu găseşti nimic din toate acestea. Dar totul funcţionează precis, sigur, fără ezitări, ca un mecanism din care au fost eliminate orice componente inutile şi care acum lucrează cu maximă eficienţă şi minimum de mijloace. Utilizatori de taxi sau super shuttle sau maşină personală, călătorii sînt direcţionaţi către ieşiri precise, fără vorbă multă, pentru a-şi urma drumul mai departe. Iar drumul pînă în D.C. alunecă printre coline înverzite şi păduri. Cum nu există zone industriale, nu există nici poluare, nici construcţii abandonate, nici animale metalice ruginite rămase pe margini. De-a lungul altor drumuri există însă, grupate din loc în loc, magazine, restaurante, hoteluri sau uriaşe depozite. Depozite pe care oamenii le închiriază şi în care îşi stochează bunurile personale care nu le mai încap în case. Sigur, te întrebi care e rostul unui astfel de gest, pentru că dacă un lucru îţi este cu adevărat necesar îl ţii în apropiere, iar dacă nu îţi mai face trebuinţă, nu ai decît să te dispensezi definitiv de el. Or, această externalizare a unei funcţiuni domestice nu pare să fie compatibilă cu nici una dintre cele două, ea este însă semnul unei stări de tranzit - către o locuinţă mai spaţioasă, către alt oraş, către altă viaţă. La fel după cum spaţiul de tranzit al şoselelor pare să fie adevăratul "spaţiu urban" al Americii, nu drumurile sînt cele care leagă aşezările, ci aşezările sînt cele care se prind de-a lungul lor. O "aşezare" este un oraş (în înţelesul european al termenului), dar tot o "aşezare" este şi un ciorchine de hipermarket-uri specializate, fiecare cu un alt profil, care cresc din loc în loc de o parte şi de alta a benzilor de asfalt. Aici, sensul de bază al noţiunii de "spaţiu" este acela de "întindere", spaţiul este distanţă, parcurs, traseu. Iar faptul că măsurătorile nu se fac în sistemul metric este altceva decît o chestiune tehnică, este în primul rînd o diferenţă calitativă: distanţele sînt pur şi simplu altele. La prima vedere, D.C. este un oraş anonim. Fără o arhitectură spectaculoasă (totuşi, se zice, mai apropiată de cea europeană decît a oricărui alt oraş din America), fără zgîrie-nori, dar şi fără cartiere de blocuri - o sobrietate vecină cu plictisul, dar impusă de caracterul administrativ al oraşului. Se pare că Frank Gehry ar fi fost invitat să refacă faţada de la The Corcoran Museum, chiar în apropierea Casei Albe, dar iniţiativa nu putea decît să eşueze, pentru că un potenţial Muzeu Bilbao ar fi de-a dreptul scandalos într-un astfel de oraş. Deşi D.C. are ceva familiar şi cu siguranţă primitor, nimic din ceea ce face mîndria unui oraş european nu se va găsi aici: designul rafinat al mobilierului urban, căutarea acelei linii şi acelui material care să pună în valoare un anume spaţiu, şi nu altul, nu îşi au rostul aici. Băncile şi coşurile de gunoi sînt doar utile, la fel ca şi staţiile de transport în comun. Desigur, peluzele sînt impecabile, bordurile şi trecerile de pietoni asemenea, signaletica ireproşabilă. La ce bun un lux exterior inutil, de vreme ce viaţa se desfăşoară mai mult la interior, pietonii sînt puţini (iar dintre cei care merg pe jos, cei mai mulţi fac jogging ) şi, oricum, turiştii sînt concentraţi asupra anumitor clădiri şi nu asupra spaţiului dintre ele. Unul dintre obiectivele principale ale oraşului (Casa Albă, desigur) este vizitabil, dar nu foarte vizibil. Diferenţa este aceea că, dacă vizitatorii pot fi controlaţi, urmăriţi şi monitorizaţi, mulţimea de gură-cască de toate vîrstele, culorile şi naţionalităţile este aproape imposibil de supravegheat. Prin urmare, în afară de sistemele de protecţie cu certitudine foarte sofisticate (şi în orice caz invizibile pentru un ochi amator), se recurge la tehnici de ascundere elementare, aproape amuzant de primitive: vegetaţia şi spaţiul viran. Faţă de privitorul din exterior, cea mai îndepărtată linie de apărare este cea a copacilor - deşi şi denşi - care, sub aparenţa pur decorativă, împiedică să treacă privirile curioase. Cea mai apropiată linie de apărare este maidanul - un uriaş teren gol, lipsit de orice fel de vegetaţie mai înaltă de 2 cm, pe care orice gest şi orice mişcare pot fi detectate cu cea mai mare uşurinţă. Aici se plimbă, se hlizesc şi se fotografiază turiştii. Prin această logică simplă, elementară, aproape copilărească, se controlează vizibilitatea şi ascunderea, se filtrează informaţia şi se asigură protecţia. Într-adevăr, vizibilitatea absolută din cîmpul deschis face imposibilă ascunderea, după cum pitirea jucăuşă din spatele copacilor transformă accesibilitatea vizuală într-un complicat labirint. La a doua vedere, D.C. nu este deloc un oraş anonim. Miezul său este Casa Albă - punctul de la care s-a început construcţia oraşului, denumirea şi orientarea străzilor, distribuţia funcţiunilor. Organizarea în funcţie de axele N-S şi E-V s-a făcut cu înţelepciune romană: străzile paralele cu axa N-S sînt numite prin cifre, iar cele paralele cu axa E-V prin litere. Diagonalele poartă denumiri ale statelor americane. Cu cît eşti mai departe de centru, cu atît numărul poştal al caselor este mai mare. 15++ P este mai departe de centru decît 150 P; este important să precizezi şi direcţia, pentru că 270 A, N-V nu este totuna cu 270 A, N-E. După asta, totul devine simplu. După cum simplă este şi călătoria cu metroul - costul biletului depinde de destinaţie, iar acelaşi tip de înţelepciune şi prudenţă, vecine cu naivitatea, te învaţă că problema nu este cum să intri, ci cum să ieşi: cardul trebuie păstrat şi validat la destinaţie, pentru că dacă ai reuşit cumva să te strecori fără să plăteşti suma corectă, uşile de ieşire vor rămîne închise. Pe măsură ce te apropii de centru (sau pe măsură ce te îndepărtezi de periferie - şi asta pentru că referinţa nu este întotdeauna centrul) peisajul urban se modifică. Nu doar densitatea construcţiilor creşte, ci şi calitatea interfeţei dintre privitor şi oraş. Dacă un McDonald's de periferie seamănă îndeaproape cu cel din Piaţa Romană, orice urmă de ostentaţie dispare atunci cînd este amplasat în centrul oraşului (Washington D.C., desigur...). Un simplu panou cu binecunoscuta siglă îi va indica prezenţa - discretă - la parterul unui imobil. De altfel, nici un fel de publicitate nu este exhibată în acest oraş, nici la nivelul pietonului, nici la cel al autovehiculelor, ceea ce poate părea cel puţin curios în patria recunoscută a consumerismului. Nici măcar drumul de la aeroport nu este însoţit de reclame, de unde şi curioasa impresie că ai fi ajuns în ţara-nimănui... Americanii se îmbracă într-adevăr casual , la vreme de vară cei mai mulţi sînt încălţaţi în papuci flip-flop, ceea ce nu înseamnă că ar fi neglijenţi. Iar fustele (foarte) scurte sau pantalonii (foarte) scurţi nu le transformă pe posesoarele lor în dudui vulgare, obscene sau ieftine, ci sînt purtate asemeni unor piese de îmbrăcăminte ca oricare altele. Dacă atitudinea contează, atunci avem aici exemplul cel mai grăitor. Trupurile sînt atletice (ei, da, atletice!), chipurile sînt zîmbitoare, o mînă de ajutor găseşti întotdeauna - dar ce se află "în spatele uşilor închise" mai avem încă vreme să aflăm... Washington D.C., 1 septembrie

p 23 jpg
Istoria unei relații complicate: eu și limba franceză
„Fiule, la limba asta teutonică și imposibilă te descurci singur!“.
Mälardalen University library interior jpg
Oare avem prea multă engleză în universitățile noastre?
Utilizarea englezei îndreaptă atenția către subiecte care sînt de interes global
p 22 WC jpg
Prosperitatea nu este totul și nu mai este de ajuns
Cred că în viitor oamenii vor redescoperi modul de trai simplu, fără stres, alergătură și concurență.
p 23 jpg
Preocuparea pentru suflet
Funcționarea umană fără „angajament sufletesc”, ca să spunem așa, fără ardoarea sau entuziasmul pe care îl provoacă cultivarea thymos-ului sau pneuma, este condamnată să eșueze pe termen mediu și lung și să provoace o criză internă în democrația liberală modernă.
Les Autres jpeg
Les Autres
Să transplantezi și să altoiești oameni este cu totul altceva, e alt nivel de performanță.
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont jpeg
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont
Ce va fi, oare, cu motorul franco-german al Europei? Va continua să funcționeze, chiar dacă nu la turații maxime?
O amintire jpeg
O amintire
Soboul era membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Francez, director al Institutului pentru istoria Revoluției franceze și membru în redacția revistei Annales.
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor jpeg
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor
E vorba de un război hibrid, a admis șefa Comisiei Europene. Dar cine e agresorul? Dar ținta? Și cum e apărarea ei?
Vederi din Nisa jpeg
Vederi din Nisa
Nisa este cel mai frumos cadou pe care l-a făcut Napoleon al III-lea francezilor și tare mă tem că și cel mai durabil.
Fuga din paradis jpeg
Fuga din paradis
Cînd nu s-a mai putut sări sau catapulta peste zid, fuga a devenit şi în Berlin o aventură care costa viaţa.
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America jpeg
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America
America era deja o „superputere” atunci cînd amenința valorile tradiționale ale lumii de care au fugit imigranții.
De ce au fost inundațiile germane catastrofale jpeg
De ce au fost inundațiile germane catastrofale
În Germania, tot mai multe voci acuză autoritățile de o neglijență încă insuficient probată, care ar fi inclus omisiunea de avertizare (eficientă) a populației afectate în legătură cu pericolul dat.
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale jpeg
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale
Istoria pare a fi urmarea unor suite de neînțelegeri și de disonanțe cognitive.
Biden și drepturile omului jpeg
Biden și drepturile omului
Biden l-a criticat pe președintele chinez Xi Jinping, reproșîndu-i că nu are nici „o fibră democratică în corpul său”.
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei jpeg
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei
Nesocotirea flagrantă de către Trump a intenției originale a grațierii prezidențiale a fost doar una dintre multele provocări cu care acesta a confruntat sistemul politic stabilit prin Constituția SUA.
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin Frumos care l va răpune jpeg
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin-Frumos care-l va răpune
Cine va plăti spartele oale economice ale lockdown-urilor gestionate prost?
„Cazul” Mila jpeg
„Cazul” Mila
Se declanșează o întreagă campanie de ură contra ei, fiind acuzată de islamofobie.
Destituire și interdicție imediată pentru Trump jpeg
Destituire și interdicție imediată pentru Trump
Trump a încercat să submineze procesul democratic cu perseverență.
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez jpeg
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez
Existența însăși a Uniunii Europene se află în pericol. Și totuși, conducerea UE răspunde cu un compromis.
Revoluția „coifurilor de staniol” jpeg
Revoluția „coifurilor de staniol”
Trebuie să muncim mai mult pentru a comunica și pe înțelesul „proștilor”, al căpșunarilor, al badantelor.
„Un exercițiu de a rămîne conectați”  – interviu cu Ioana TRAISTĂ, co fondatoare a Cercului Donatorilor din Bruxelles jpeg
Jurnal londonez de pandemie jpeg
Jurnal londonez de pandemie
În iunie, unul dintre cele mai așteptate și intense momente a fost cel al redeschiderii faimoasei (și aglomeratei, în condiții normale) zone comerciale West End din Londra.
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală jpeg
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală
Olandezii au fost printre primii care au adoptat ideea de imunitate de grup, iar carantina implementată în Olanda a primit numele de „carantină inteligentă”.
În gaura cheii jpeg
În gaura cheii
Clepsidra pandemiei din 2020 se zărește prin gaura întunecată a cheii. Fiecare vine în vremurile de Covid-19 drept o eliberare de la ananghie. Credința este cheia ce se potrivește găurii ei.

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.