Nevoia de sfinți

Publicat în Dilema Veche nr. 819 din 31 octombrie – 6 noiembrie 2019
Nevoia de sfinți jpeg

 A hidden life (SUA, 2019), de Terrence Malick. 

Unul dintre puținii filosofi ai filmului contemporan (alături de Bruno Dumont, James Gray, Carlos Reygadas sau Nuri Bilge Ceylan), americanul Terrence Malick este preocupat, în cel mai recent film al său, A hidden life, de limitele dincolo de care rezistența individuală scrie una dintre acele multe istorii anonime care, însumate, vor naște apoi marea istorie. Inspirat de cazul real al fermierului austriac Franz Jägerstätter, A hidden life este o mostră de pur cinema și o meditație vizuală de aproape trei ore despre cazul unui om de rînd care refuză să se alăture nazismului, în care vede echivalentul unui pact cu Antihristul.

Dacă la început este un țăran conștiincios care își face stagiul militar, un orfan de război funcțional în cadrul obștei, pe parcursul conștientizării consecințelor acțiunii sale (consătenii îl condamnă și îl consideră trădător, soția și fiicele sale sînt jignite și hărțuite permanent etc.), Franz aproape că se refugiază în ireversibilitatea alegerii sale, în semnificația ei (nu este un spoiler, opțiunea lui se conturează destul de devreme). Răul cuprinde ca o malefică ceață insidioasă și idilicul cătun pierdut între munți în care locuiește, iar protagonistul își află sensul vieții tocmai în faptul că lupta sa pare tot mai ubicuă și lipsită de sens („Noi sîntem ca o răsuflare, ca o umbră care se risipește“), pe fundalul triumfului marasmului nazist inspirat de supraomul lui Nietzsche („Noi am adulat zei străini“).

Excelent interpretat de cerebralul actor german August Diehl, Franz ajunge să fie disprețuit de semeni („Sacrifiul tău nu ar ajuta pe nimeni“, îi spune cineva) și condamnat inclusiv de familie (mama îl sfătuiește să renunțe), singura care îi stă alături fiind soția sa Franziska (exuberant interpretată de actrița Valerie Pachner). În închisoare, Franz are întîlniri cu personaje de inspirație dostoievskiană, care îi reconfirmă indirect alegerea, cum ar fi lunaticul Waldlan (expresivul Franz Rogowski) sau pictorul iconar, care îi vorbește despre forța de a vedea divinul din spatele nedreptăţilor și urîțeniei lumii. Este o polifonie continuă a vocilor, ca un refugiu suprem în fața căderii, a pierderii sufletului.

Conceptual, Terrence Malick a avut inspirația de mare cineast de a contracara abstractul și densitatea reflecției filosofice care îmbracă filmul prin fluiditatea permanentă a imaginii și finețea montajului în cadru din nesfîrșitele planuri-secvență, dar și prin poezia care infuzează permanent cuvintele cu ajutorul imaginii. Obiectivele cu distanță focală scurtă (superangulare) folosite abundent de directorul de imagine Jörg Widmer, încadraturile deseori experimentele și spectacolul în sine al travelingului lent de obicei avansînd în cadru, ca elemente de sintaxă vizuală, sparg imanența gîndului ducîndu-l spre vie chestionare, nu spre concluzie. Prin reflecția sa de existențialist al cinema-ului, Malick este un explorator, un vizionar, un cuceritor al unor noi tărîmuri ale conștiinței. El nu caută răspunsuri sau explicații pentru că știe că nici nu există (de aceea s-a și născut existențialismul, fiindcă nu există explicații). Malick se dedică, în schimb, căutării interioare permanente a personajelor sale într-un mod atît de lipsit de vanitate auctorială încît aproape că nici nu îl simți. Căutarea lui Franz proiectată pe tabloul unei lumi în descompunere („Așa se întîmplă cînd o lume moare. Oamenii supraviețuiesc, dar viața lor moare. Rațiunea lor de a trăi dispare“) contrabalansează, chiar și la nivelul său anonim, acea cădere a zeilor sub asediul unui rău absolut, cu atît mai periculos cu cît nici măcar nu îl poți recunoaște („Nu mai sîntem în stare să vedem răul?“, se întreabă el). (Ca o paranteză, scriitorul rus Evgheni Vodolazkin vorbea recent la București despre faptul că este foarte greu să te lupți cu răul dacă binele și răul au forme interșanjabile, dacă binele a devenit atît de murdărit în zilele noastre încît se confundă cu răul, aspect în care vede una dintre problemele fundamentale ale zilelor noastre.)

Malick se dovedește și aici un arhitect al spațiilor largi, luminoase, dialogînd între ele ca vasele comunicante, însă în acest film un rol special îl are și tăcerea, felul în care ea îmbracă izolarea eroului în închisoare sau felul organic în care ea se îmbină cu muzica eterată a lui Händel sau Arvo Pärt în maiestuoasele spații ale catedralei (o metonimie pentru rugăciunea continuă care crește în Franz odată cu eliberarea sa interioară („Întunericul la tine nu-i întuneric“, îi spune cineva). Interesant este că Franz nu se crede nici un moment un mesager al logosului, un martir în numele binelui sau un profet al unor vremuri tulburi. El are acea rară smerenie a rugăciunii care e specifică numai sfinților, deși pare să nici nu știe că aceștia există sau poate că asta nici nu ar avea importanță („Am avut două mii de ani de eșecuri, avem nevoie de un sfînt“ este o replică din film, într-adevăr, însă nu provine de la Franz).

Filmele lui Malick nu au un decupaj fix, ele se formează pe platoul de filmare ca un work in progress, ca o căutare privilegiată, inițiatică, aș spune, atît pentru cineast, cît și pentru actori și echipa tehnică. Personal, cred că semnătura autorului vine din acele cadre lungi, aparent superflue sau poate calofile, care în alte filme ar cădea la montaj sau ar fi doar momente de trecere între secvențe și momente dramatice-cheie. Aceste cadre sînt marca cea mai profundă a alegerii lui Malick pentru film ca amestec de structură bine gîndită și de improvizație, între ale cărei pauze se află tocmai acea autentică mirare a omului în fața lumii care îl duce spre sine. Sînt acele etape din cadrul procesului creației mai importante chiar decît creația finală. A hidden life mi se pare cel mai personal film al cineastului american de 75 de ani și definitoriu pentru semnătura sa, alături de The thin red line și Days of heaven. Ca să-l parafrazez tot pe Evgheni Vodolazkin, după care „viaţa e mai cuprinzătoare decît sensul ei“, filmele lui Terrence Malick sînt, din fericire, mult mai cuprinzătoare decît lumea pe care o reflectă.

A hidden life a fost prezentat în premieră națională la recent încheiatul festival Les Films de Cannes à Bucarest și va intra în cinematografe anul viitor.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.