Starman

Publicat în Dilema Veche nr. 719 din 30 noiembrie – 6 decembrie 2017
Starman jpeg

● David Buckley, O stranie fascinaţie, traducere de Cristina Rusu şi Liviu Dascălu, Victoria Books, 2017. 

8 ianuarie 2016. E ziua în care David Bowie împlineşte 69 de ani şi totodată îşi lansează şi noul album, al 25-lea – titlul Blackstar este însoţit de simbolul unei stele negre –, laolaltă cu single-ul „Lazarus“, care începe cu el lungit pe un pat de spital cîntînd versurile „Look up here, I’m in heaven“ şi se sfîrşeşte cu artistul făcîndu-ne cu mîna înainte de a dispărea într-un dulap întunecat. După două zile, pe 10 ianuarie, Bowie moare, aruncînd planeta într-un interminabil şi isteric priveghi în care se amestecă şocul, frustrarea, durerea, dragostea şi elogiul. Noul său album e, de fapt, ultimul, iar lumea caută în clipurile şi în versurile sale semnele iminente ale sfîrşitului împachetat într-o operă de artă. Pe album nu mai e muzica lui Bowie, ci cîntecul său de lebădă marţiană. E un album-testament/scrisoare de adio, urmat un an mai tîrziu, cînd ar fi împlinit 70 de ani, de EP-ul No plan, în chip de mesaj trimis pentru cei încă neconsolaţi. Se confirmă astfel zvonurile cum că Bowie ne-a lăsat suficientă muzică, deopotrivă veche şi nouă, spre a fi lansată postum. Fraza lui David Buckley, autorul biografiei de faţă, „e trist că fanii lui Bowie vor trebui probabil să aştepte pînă după moartea artistului pentru ca unele materiale să fie lansate“, se încarcă acum de o ironie amară. Această biografie, publicată prima dată în 1999 şi revăzută în 2012, are un efect straniu întrucît rămîne scrisă la prezent. În cartea asta, Bowie n-a murit, are încă viitor, un viitor imprevizibil şi, deci, strălucit. Ceea ce, metaforic vorbind, este adevărat. Doar că lectura cărţii, care se opreşte la momentul anului 2005 din biografia artistului, îţi oferă iluzia consolatoare că încă eşti contemporanul lui Bowie. Or, el s-a distanţat în viitor o dată în plus.

O stranie fascinaţie este o carte despre muzica şi viziunea artistică ale lui Bowie şi extrem de puţin despre viaţa lui privată, e despre artist, nu despre om. Biograful îi păstrează artistului misterul, nu l trivializează cu fapte private mai mult decît necesar (cum ar fi problemele mentale din familie, anizocoria de care suferea, bisexualitatea inconsecventă, căsătoriile şi copiii, teama de a înnebuni sau de a fi împuşcat pe scenă, dependenţa de cocaină din anii ’70). David Buckley surprinde foarte bine începuturile lui Bowie („a avut mai multe începuturi neizbutite decît oricare alt superstar din muzica pop“, dar „eşecul lui e aproape întotdeauna interesant“), în timp ce explică viziunea lui artistică şi afronturile la adresa societăţii „normale“ („Bowie era ciudat şi diferit şi le-a arătat locuitorilor plictisiţi din suburbii cum pot să fie altfel“). Este urmărit îndeaproape traseul lui Bowie, de la prima lui trupă, The Konrads, la ultima, Tin Machine, şi impactul pe care l-a avut muzica lui, mereu oscilînd şi mixînd genurile (trecerile de la folk, glam şi art-rock, prin soul şi jazz, la electronic-ambiental şi industrial, mergînd de la imprevizibil şi experimental la comercial). Analizează look-ul, outfit-urile şi concertele sale teatrale (colaborările cu designerii Natasha Korniloff şi Kansai Yamamoto, coregraful Lindsay Kemp, machiorul Pierre Laroche), citează versuri, vorbeşte despre alter ego-urile lui, de la Ziggy din anii ’70 („un arlechin pictat pe faţă, cu o sexualitate incertă, care cînta despre apocalipse galactice, sinucideri şi experimente sexuale“, vezi şi fragmentul de mai jos) la elegantul şi inabordabilul White Duke, surprinzînd foarte bine felul în care Bowie a făcut din camuflaj şi dezinformare două aspecte centrale ale vieţii şi artei sale.

Fiind o biografie muzicală, cartea cuprinde nenumărate pasaje dedicate muzicienilor pe care i-a venerat (de la Little Richard, Elvis şi Jacques Brel la Frank Zappa, Bryan Ferry, Brian Eno şi Kraftwerk), despre cei care l-au copiat, precum şi colaborările cu Marc Bolan, John Lennon, Lou Reed, Queen, Chic sau întîlnirile cu Andy Warhol şi Freddie Mercury, dar mai ales colaborarea şi prietenia cu Iggy Pop, cea mai longevivă dintre toate. Un aspect important abordat de David Buckley este felul în care Bowie îşi alegea instrumentiştii, astfel că vorbeşte mult despre relaţiile cu producătorul său de cursă lungă Tony Visconti, cu pianistul Mike Garson, cu chitariştii Carlos Alomar, Earl Slick, Adrian Belew, Nile Rodgers ş.a.

Dincolo de muzica propriu-zisă, David Buckley se aventurează rar, dar cînd o face oferă informaţii extrem de interesante. Menţionează pasiunea lui Bowie pentru cărţi, nu doar pentru cele ale unor Burroughs şi Orwell (după romanul căruia, 1984, voia să facă un musical), dar şi pentru cele SF, de ocultism, ezoterism şi numerologie, ozenistică sau culturi orientale, precum şi pentru filmele alb-negru (Fritz Lang, Luis Buñuel, Buster Keaton). Cît despre sexualitatea lui Bowie, ne spune că artistul nu s-a travestit niciodată, că pe măsură ce a îmbătrînit, atracţia lui pentru persoanele de acelaşi sex a scăzut şi că bisexualitatea lui a fost „experimentală“, dar că a contribuit enorm la deschiderea culturii populare faţă de artiştii homosexuali.

Deopotrivă extravagant, şocant şi rafinat, neconvenţional, enigmatic şi comercial, cool şi alienat, sexy într-un fel transgresiv, Bowie este portretizat de David Buckley într-o frază-cheie drept „starul pop liminal perfect, o ficţiune mediatică a timpurilor noastre, misterios şi serios, dar în acelaşi timp frivol şi insignifiant“. Altfel spus, Bowie – straniu şi fascinant de la pămînt la Marte şi înapoi.

*****

David BUCKLEY
O stranie fascinaţie

(fragment)Ziggy Stardust a împrumutat muzicii pop un element din cultura gay, punînd sub semnul întrebării machismul cîntăreţilor de cock rock, precum The Rolling Stones şi Led Zeppelin, şi a ajutat la demontarea întregului edificiu rock. Între performanţele muzicale ale cîntăreţilor de cock rock şi performanţele lor sexuale şi atitudinea lor faţă de sex există o anumită legătură. Erecţia lui Hendrix a rămas imortalizată pentru totdeauna sub forma unui model din ipsos. Iggy Pop avea obiceiul să-şi arate sexul celor din public. Gestul indecent al lui Jim Morrison, cunoscut sub numele „Miami Dick Flash“, i-a atras acestuia arestarea, deşi, după cum spune Ray Manzarek, Morrison şi-a arătat organele genitale doar pentru cîteva secunde, şi numai pentru a-i edifica într-o anumită chestiune pe colegii săi de formaţie. Chiar şi atunci cînd starurile rock nu-şi fluturau organele genitale în faţa publicului, muzica pe care o cîntau făcea asta în locul lor. Cîntăreţul de cock rock aspiră mereu către extreme şi îşi satisface poftele animalice. Pentru el, femeile sînt obiecte ale dorinţei şi abuzului, ce trebuie dominate, manipulate şi corupte. La Bowie nu regăsim nimic din aceste constructe ale masculinităţii. Imaginea lui publică nu e cea a unui bărbat dominator sau agresiv, în sensul tradiţional al termenului „masculin“.

Poate că, prin prisma tradiţiei machismului cîntăreţilor de rock, Ziggy era un adevărat „armăsar“, dar însuşirea asta a fost pusă în contrast cu o serie de atribute non-macho care au făcut din el mai puţin un supermascul şi mai mult un drag queen din est care pozează într-un mare preot/preoteasă. Lucrul acesta demonstrează că Bowie era conştient de faptul că vechile religii vestice conţineau elemente legate de travesti. În spectacolele sale, Bowie s-a definit pe el însuşi ca un estet, nu un personaj animalic şi grosolan, ca un outsider cerebral care îşi interzice să fie stăpînit de trăiri. Corpul lui – era slab, chiar costeliv – era opusul machismului cîntăreţilor de muzică cock rock. Bowie îşi etala corpul într-un mod aproape exhibiţionist, dar a înlocuit exprimarea clişeistă a masculinităţii cu elemente care trimiteau la homosexualitate. A folosit chitara – o emblemă atît de puternică a supremaţiei masculine – ca pe un simbol falic, dar unul homosexual. Una din cele mai surprinzătoare fotografii din istoria rock-ului, făcută în 1972, îl arată pe Bowie în genunchi, simulînd că face sex oral chitarei lui Mick Ronson.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.