În timp ce la Piteşti, în cadrul manifestării kitsch numite „Simfonia lalelelor“, copii de grădiniţă erau forţaţi (da, forţaţi) să facă tumbe pe asfalt, iar alţi copii, unii cu dizabilităţi, erau puşi să defileze ca-n Epoca de Aur prin faţa agramatei Viorica Dăncilă, douăzeci de elevi ai Colegiului Naţional „Samuel von Brukenthal“ din Sibiu s-au solidarizat cu studenţii, ce protestau în urma reducerii locurilor bugetate pentru licenţă, master şi granturi doctorale, şi au protestat şi ei tăcînd în curtea şcolii pentru un sfert de oră. După ce membrii grupului „Vă vedem“ au lăudat atitudinea liceenilor, Inspectoratul Școlar Sibiu a solicitat Consiliului de Administrație al colegiului să-l ancheteze pe profesorul de istorie care a iniţiat simbolicul gest civic.

Aşadar, Inspectoratul s-a autosesizat, motivînd astfel solicitarea punitivă: „Școala, în toată activitatea ei, are ca principal scop formarea capacităților cog­nitive și acționale ale elevilor. Așa cum prevede art. 3 din Legea 1/2011, Legea Educației Naționale, «Idealul edu­ca­țional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, în formarea personalității autonome și în asumarea unui sistem de valori care sînt necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetățenească activă în societate, pentru incluziune socială și pentru angajare pe piața muncii». De asemenea, toate disciplinele din planul cadru, indiferent de clasă, au prevăzut ca principal scop dezvoltarea competențelor, acestea fiind definite ca un sistem integrat de cunoștințe, aptitudini și atitudini. Toate acestea trebuie să se desfășoare cu respectarea prevederilor legale, atît a celor din Legea Educației Naționale, cît și a celor din Legea 272/2004, actualizată în 2016, cu privire la protecția și promovarea drepturilor copilului – art. 27 (alin. 1-3 și 4), art. 51 (alin. 1) și art. 94 (alin. 1). Pentru a clarifica aceste aspecte, ISJ Sibiu a solicitat doamnei director prof. Monica Hay, președinte al Consiliului de Administrație al Colegiului Național «S. von Brukenthal», o convocare a domnului profesor pentru a explica planificarea și proiectarea acestor tipuri de activități, necesitatea și progresul înregistrat de elevi în urma acestui demers didactic, precum și cauza omiterii înștiințării directorului privind desfășurarea acestei secvențe din lecție. De asemenea, în conformitate cu art. 280 din Legea 1/2011, Legea Educației Naționale, decizia de cercetare disciplinară și o even­tuală sancționare a cadrului didactic revine consiliului de administraţie al unităţii de învăţămînt preuniversitar față de care cadrul didactic are obligații contractuale.“

În primul rînd, remarc dimensiunea ironică a situaţiei cauzate de lipsa de judecată critică a Inspectoratului (condus de un anume Ștefan Firu) care invocă legea doar pentru a dovedi că n-o înţelege cîtuşi de puţin. O poate citi şi, iată, o poate reproduce, dar n-o înţelege. Este exact ceea ce se cheamă analfabetism funcţional, un sindrom, apropo, de care suferă 42% din elevii români care termină stadiul gimnazial al învăţămîntului românesc aflat momentan, probabil, în cea mai proastă perioadă a lui. Căci să invoci „şcoala, în toată activitatea ei“, „formarea capacităților cognitive și acționale“, „dezvoltarea liberă“, „formarea personalității autonome și asumarea unui sistem de valori“, „participarea cetățenească activă în societate“, „sistemul integrat de cunoștințe, aptitudini și atitudini“ (s.m.) ca idealuri educaţionale stipulate prin însăşi legea învăţămîntului, aşadar, să invoci asemenea lucruri taman într-o solicitare de lămurire asupra „necesităţii acestui tip de activitate“, urmată de „o eventuală sancționare“ a profesorului de istorie care le-a arătat elevilor, în cel mai practic mod cu putinţă, ce înseamnă cu adevărat exercitarea democratică a drepturilor civice – ei bine, asta denotă o formă gravă de analfabetism funcţional instituţional. (Remarc şi faptul că, deşi e în stare să înşire rînduri întregi de articole şi alineate de lege, Inspectoratul nu mai are suficientă vlagă şi respect pentru a scrie complet şi numele colegiului, a lăsat doar „S. von Brukenthal“.)

Directoarea colegiului, Monika Hay, a dat însă o declaraţie de bun-simţ, spunînd că profesorul și elevii n-au părăsit perimetrul unității de învățămînt, deci n-a fost nevoie de acordul conducerii, iar „prin activitatea sa din cadrul orei de istorie, domnul profesor [pe numele lui Paul-Ernst Cohen - n.m.] a dorit să le demonstreze elevilor o formă de apărare a drepturilor omului și cetățeanului“. Mai mult, directoarea a subliniat că „așa-zisul protest“ al elevilor n-a fost legat de mişcarea „Vă vedem“, ci de modul de alocare a locurilor bugetate pentru licențe și masterat, multe universități din țară fiind sub-bugetate pentru anul universitar 2018-2019. „Dacă se impune luarea vreunor măsuri ca urmare a acestei acțiuni, asta rămîne de văzut. Vom discuta situația în cadrul consiliului de administrație şi vom analiza dacă s-a încălcat vreo reglementare a școlii“, a mai precizat Monika Hay, a cărei atitudine demnă şi corectă merită remarcată.

Iată ce a spus şi una dintre elevele participante la infama acţiune: „Acel «profesor» este un pedagog din Elveția, care a dorit să petreacă cu noi o oră de istorie diferită de cele cu care sîntem obișnuiți, demonstrîndu-ne că democrația se poate practica, nespecificînd scopul protestului. Astfel, nu am fost manipulați. Protestul nostru poate fi privit ca un experiment social. Desigur, mulți dintre noi au privit acest «experiment» ca o ocazie de a-și exprima opinia față de situația politică.“ Excelent!

În concluzie, un profesor elveţian le arată elevilor ce înseamnă exercitarea democratică a drepturilor civice şi Inspectoratul cere lămuriri şi sancţiuni. Acesta e rezumatul situaţiei de săptămîna trecută, cînd, o dată în plus, avem imaginea dezastruoasă a felului în care este condus învăţămîntul românesc. Şi mă întreb: oare ce mai rămîne din idealul educaţional al „formării capacităților cognitive“, al „dezvoltării libere“ şi al „formării personalității autonome“ etc. cînd, spre exemplu, copiii de grădiniţă sînt împărtăşiţi înainte de micul dejun, iar copiilor din clasele primare li se predă ortodoxismul în şcolile ai căror pereţi expun zeci de icoane pictate la orele de desen şi lucru manual?

Şi să nu uităm cazul de anul trecut al Adelei Stan, profesoara de limba şi literatura română de la Colegiul Naţional „Mihai Viteazu“ din Turda, care, după ce le-a recomandat elevilor de clasa a X-a un film cu relaţia dintre scriitorii simbolişti Paul Verlaine şi Arthur Rimbaud, a fost acuzată de un părinte că „îndrumă elevii spre homosexualitate prin metode pedagogice subtile“, fiind ulterior sancţionată de administraţia şcolii. Atunci profesoara a trimis o petiție către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, semnalînd „discriminarea de opinie legată de abordarea subiectului homosexualității într-un material didactic auxiliar“ şi a atras atenţia asupra faptului că profesorii sînt transformaţi în funcţionari lipsiţi de personalitate, constrînşi să predea mecanic, fără judecăţi critice în afara programei şcolare. În astfel de cazuri, cînd instituţiile sînt ocupate cu abuzurile, discriminarea şi sancţionarea, cînd miniştrii de Învăţămînt blochează tipărirea manualelor (cum a făcut anul trecut gafeurul în serie Liviu Pop), cine mai deplînge idealul educaţional?

La cum arată lucrurile acum, idealul şcolii româneşti este să (de)formeze tineri cu educaţie religioasă ortodoxistă, dispuşi să facă tumbe la propriu pe asfalt, în cadre festive, în faţa unor politicieni corupţi şi agramaţi, care nici măcar nu sînt în stare să citească numeralul compus.