„Nu-mi lipsește gustul stridenței și al butaforiei” - interviu cu Octavian SOVIANY

Andra ROTARU
Publicat în Dilema Veche nr. 369 din 10 - 16 martie 2011
„Nu mi lipsește gustul stridenței și al butaforiei”   interviu cu Octavian SOVIANY jpeg

A absolvit Facultatea de Filologie din Cluj şi a debutat în 1983 cu volumul de versuri Ucenicia bătrînului alchimist. Printre volumele sale de versuri se numără: Cartea lui Benedict (2002), Alte poeme de modă veche (2004), Scrisori din Arcadia (2005), Dilecta (2006) şi Marii oameni ai revoluţiilor (ediţie samizdat, 2009). Octavian Soviany (n. 1954) a mai publicat romanul Textele de la Monte Negro (2003), teatru (Cinci poeme dramatice, 2005) şi critică literară (Apocaliptica textului, 2008, şi Textualism, postmodernism, apocaliptic, 2 vol., 2000-2001). A obţinut trei premii ale Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, pentru poezie şi critică, şi a fost tradus în franceză, spaniolă, engleză, germană, maghiară, polonă, italiană şi slovenă. La Editura Cartea Românească i-a apărut recent romanul Viaţa lui Kostas Venetis.

Încă de la primele lansări, personajul noului dumneavoastră roman şi-a făcut simţită prezenţa, surprinzînd audienţa într-un mod atipic... 

Ei, poate au fost doar nişte coincidenţe, chiar dacă relaţia mea cu acest personaj a fost de la bun început puţin mai aparte... Am mai spus cum totul a început de la un nume descoperit de Nora Iuga într-un cimitir.

Ciudăţenia a început în momentul cînd, din motive pe care nu mi le pot explica îndeajuns, acest simplu personaj de fundal din Textele de la Monte Negro a devenit pentru mine o obsesie şi m-a convins să hălăduiesc lîngă el vreo şapte ani – aproape o căsnicie. Evident că atunci cînd m-am găsit în oraşul unde se află mormîntul lui Kostas n-am putut să rezist tentaţiei unui pelerinaj. Şi s-au întîmplat şi atunci nişte lucruri oarecum stranii... Mai întîi, Nora (care, evident, mi-a fost călăuză) uitase adresa cimitirului, pe care l-am găsit pînă la urmă cu greu, întrebînd pe unul şi pe altul; apoi, mormîntul nu era în locul unde îşi amintea Nora, ci pe o altă alee...  

Dar cu Kostas Venetis au fost şi întîmplări mai amuzante. De exemplu, cînd o comentatoare a Textelor de la Monte Negro a crezut că acest nume este o anagramă de la Octavian Soviany sau cînd redactorul unei reviste literare, căruia îi încredinţasem un fragment destul de deocheat din roman, m-a întrebat (la modul cel mai serios cu putinţă!) dacă cumva este vorba despre o naraţiune autobiografică.

Ce capcane aţi evitat pe măsura scrierii cărţii? 

Acest roman m-a vindecat de un complex, acela că nu ştiu să povestesc. Am început să scriu proză oarecum din întîmplare. Mai scrisesem, ce-i drept, pe la vreo treizeci de ani, o mică povestire, pe care s-a întîmplat s-o citesc apoi unei persoane apropiate, iar aceasta mi-a declarat cu francheţe că e cea mai proastă povestire pe care a auzit-o în viaţa ei.

Experienţa asta m-a vindecat pentru multă vreme de orice veleitate de prozator, iar cînd am început să scriu Textele de la Monte Negro, eram convins că e vorba de un poem de cîteva pagini. Întîmplător a ieşit un roman, dar pe parcursul scrierii lui n-am avut niciodată siguranţa că voi reuşi să-l duc pînă la capăt. 

După Viaţa lui Kostas Venetis nu numai că am căpătat certitudinea că pot scrie proză „pe bune“, cu „personaje şi întîmplări“, dar am descoperit că îmi şi place s-o fac, şi că romanul îţi oferă, din unele puncte de vedere, mult mai multe posibilităţi de expresie decît poezia. Prin urmare, e de presupus că voi persevera. E şi foarte palpitant în cele din urmă, căci, aşa cum ai ghicit, fiecare carte are capcanele ei. În cazul lui Kostas, a fost vorba de tentaţia excesului de culoare istorică, de ispita senzaţionalului (sînt un mare devorator de romane senzaţionale) şi poate chiar de cea a kitsch-ului, căci nu-mi lipseşte gustul stridenţei şi al butaforiei. Cititorii vor judeca dacă am reuşit sau nu să evit aceste capcane. 

„Pe cît posibil, singurătate“ 

Debutul editorial a fost marcat în 1983 de volumul Ucenicia bătrînului alchimist. Au existat probleme de cenzură, în acel moment, sau a fost vreo perioadă în care vi s-a cerut să faceţi compromisuri legate de libertatea dvs. de scriitor? 

În anii ’80, cenzura nu mai avea nici pe departe eficienţa monstruoasă din epoca stalinistă, aşa că, în ciuda recomandărilor din documentele de partid, pe piaţă apăreau destule cărţi „cu probleme“, iar cu cenzorii se putea cîteodată „negocia“. Privilegiaţi erau, fireşte, autorii „cu nume“ şi aşa se explică, de exemplu, că un Buzura îşi putea lua nişte libertăţi (vorbea, de exemplu, într-unul dintre romanele sale, aproape pe faţă despre greva minerilor din 1977) care unui scriitor mai puţin cunoscut i-ar fi creat probabil încurcături cu Securitatea, sau că Ioan Alexandru putea să publice poezie religioasă. Dar debutanţii erau întorşi pe toate feţele, înainte de a apărea în volum, iar de la mijlocul anilor ’80, volumele de debut individuale au fost înlocuite de cele colective, sub pretextul economiei de hîrtie.

În aceste condiţii, pot să mă laud cu faptul că am fost (după ştiinţa mea) unul dintre ultimii autori care a reuşit să debuteze, nu fără emoţii, printr-un volum individual. Povestea a fost aşa: mă mutasem deja în Bucureşti şi, în primăvara lui 1980, aveam gata un volum de versuri, pe care, din motive sentimentale, ţineam morţiş să-l public la Editura Dacia. Cu manuscrisul acestei cărţi am plecat la Cluj şi i l-am dat lui Ion Vartic, care l-a încredinţat editurii, convingîndu-mă totodată să nu renunţ la y-ul din semnătură (care e „din acte“, dar mie mi se părea pe atunci prea artificios şi exotic). Cartea a zăcut la editură vreo doi ani, apoi am aflat dintr-un ziar că trecuse cu bine printr-un aşa-zis concurs şi urmează să fie tipărită. Aşteptam ca o mireasă înainte de măritiş fericitul eveniment, cînd primesc pe neaşteptate un telefon: redactorul meu de carte, poetul Vasile Igna, mă anunţa că au apărut nişte probleme cu cenzura şi îmi cerea să merg degrabă la Cluj, aducînd cu mine şi 20-30 de poezii, neapărat şi cîteva patriotice. 

Aveam gata scrise un poem intitulat „Tripticul Mioriţa“ (îl compusesem sub influenţa maestrului meu de la Braşov, Darie Magheru, mai mult morbid decît patriotic), ca şi cîteva „tînguiri metafizice“ pe care (subterfugiu frecvent pe atunci) le-am atribuit unor personaje istorice: Ion Vodă, Petru Cercel sau Avram Iancu. Mai patriotic decît atît nu aveam. La Cluj au început negocierile: problema era că doamnele de la Consiliul Culturii (adică cenzoriţele) erau nemulţumite de ciclul care dădea titlul volumului (şi era totodată partea lui cea mai bună), ca şi de nişte poezele de dragoste, total nevinovate de altfel, în care dînsele descoperiseră că ar fi descris un viol (?!). După lungi discuţii, am reuşit să salvez ciclul Ucenicia bătrînului alchimist, am sacrificat poeziile de dragoste, iar „Tripticul Mioriţa“ şi aşa-zisele balade istorice au fost aşezate în fruntea volumului. Partea frumoasă e că „Tripticul“ avea să le displacă profund altor cenzori, el urma să apară şi într-o antologie proiectată de Laurenţiu Ulici, care pînă la urmă n-a mai fost publicată, am înţeles că şi din pricina „poemelor mele patriotice“.  

Pe lîngă poezie, critică literară şi romane, aţi scris şi piese de teatru, unele dintre ele montate pe scenele din ţară. Ce libertate vă oferă dramaturgia, faţă de alte genuri literare? 

Da, am scris şi nişte texte dialogate, care la o adică ar putea să treacă drept teatru, deşi sînt aproape cu neputinţă de pus în scenă. Aşa că n-am avut montări propriu-zise, doar spectacole-lectură cu Strălucirea şi suferinţele filozofilor (în regia lui Victor Ion Frunză) şi cu Lecţia de anatomie a profesorului Orfeu (regia Dan Tudor). Mai recent, regizorul Marcel Ţop a conceput un spectacol după poemele din Marii oameni ai revoluţiilor, care s-a bucurat de interpretarea de excepţie a lui Iulian Glitză. Cît despre libertăţile create de dramaturgie, cred că e vorba mai degrabă de nişte constrîngeri. Se spune că să scrii teatru e mult mai greu decît să scrii poezie sau proză. 

În ce constă adaptabilitatea unui scriitor de la un gen literar la altul, şi de la o perioadă la o altă perioadă socială şi culturală? 

O asemenea adaptabilitate se produce probabil de la sine. Eu cel puţin am făcut-o firesc, sînt acelaşi cînd scriu un poem sau o cronică literară, căci fiecare dintre acestea vorbeşte în felul său despre acelaşi om şi despre aceleaşi obsesii. După cum n-am defel impresia că în „infernul“ comunist eram altfel decît în „paradisul“ capitalist. 

Există tabieturi diferite pentru genuri literare diferite? 

Nu, tabieturile sînt aceleaşi: mult tutun, multă cafea, pe cît posibil, singurătate. Şi obiceiul de a le citi, totdeauna Mirunei Vlada, foarte des Norei Iuga, paginile de care fie că sînt foarte mîndru pentru moment, fie foarte nesigur.

a consemnat Andra ROTARU

Foto: Marius CHIVU

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Descoperirea terifiantă făcută de arheologi în casa lui Hermann Goring, prietenul lui Adolf Hitler: „Am fost complet șocați“
Schelete înfiorătoare, cu membre lipsă, au fost găsite în „Bârlogul Lupului", unde a locuit cândva un apropiat de top al lui Hitler.
image
Obiceiul care îți „omoară” încet, dar sigur, relația amoroasă: „Este dificil de ignorat răul pe care îl poate face”
Obiceiul de a naviga seara pe rețelele de socializare ar putea fi fatal - cel puțin pentru viața ta amoroasă.
image
Descoperire „incitantă” a unui material care poate stoca gazele cu efect de seră
O nouă descoperire făcută de oamenii de știință ar putea rezolva una dintre cele mai apăsătoare provocări cu care se confruntă omenirea. Este vorba de un tip de material poros care poate stoca dioxidul de carbon, relatează Sky News.

HIstoria.ro

image
Cuza, în umbra masoneriei?
După 1990, multe dintre subiectele considerate tabu în epoca anterioară au început să fie discutate în societatea românească și, foarte des, în registrul senzaționalului.
image
Bătălia Atlanticului - decriptarea codurilor de transmisii ale submarinelor germane
Planificatorii ambelor părți aflate în conflict au realizat rapid că al Doilea Război Mondial va fi câștigat sau pierdut de cel care domină Oceanul Atlantic.
image
Povestea savanților Louis Pasteur și Victor Babeş
Povestea de azi îi are ca ”eroi” pe cei doi renumiți savanți legați de o pasiune comună: cercetarea științifică.