Cea mai frumoasă meserie din lume

Publicat în Dilema Veche nr. 339 din 12 - 18 august 2010
Ángeles, triunfo y elegía jpeg

Cine a frecventat în ultimii ani spitalele româneşti a aflat, pe propria piele, ce a ajuns, azi, în România, vocaţia de medic. Lucrurile devin şi mai clare dacă, fatalmente, ai o experienţă de insider în această zonă, o zonă suficient de închisă în ea însăşi încît să nu-i poţi dovedi cinismul, indiferenţa, pierderea acelui amănunt care făcea diferenţa faţă de orice altă meserie – „vocaţia îngrijirii“, cum o numeşte Ion Vianu în ultima sa carte. Cine poate şti cînd s-a petrecut această pierdere? Nu e vorba, în primă instanţă, nici de incompetenţă, nici de corupţie, nici (măcar) de marea dezertare care tocmai se produce, o omenească fugă pentru salvarea personală. E vorba doar de rarefierea, pînă la dispariţie, a vocaţiei (e drept, apostolice) pe care un om trebuie s-o aibă ca să se dedice acestei profesiuni, vocaţie cultivată, în vremuri mai bune, din generaţie-n generaţie ca un talent de-a dreptul magic. Să poţi înţelege felul în care diferitele sisteme organice o iau razna, să corelezi obiectivul teoriei cu intens-subiectivul fiecărui caz, să intervii în funcţionarea maşinăriei umane (care eşti şi tu însuţi), să vindeci, să alini – iată, pe scurt, atributele noului Prospero care ar trebui să fie orice medic de vocaţie. 

În vremuri aberante, cum sînt ale noastre, nerecunoaşterea, ingratitudinea, dispreţul cu care cei mai mulţi dintre medici sînt trataţi au acţionat exact la rădăcina acestei vocaţii vitale, cît o mai fi rămas din ea. Acest lucru nu s-ar fi întîmplat, poate, dacă ar fi existat o continuitate firească între generaţii, o recunoaştere normală, pe criterii profesionale, în interiorul breslei, o înţelegere generală a importanţei acesteia pentru sănătatea (nu doar fizică) a unei societăţi. Lucrurile n-au stat aşa însă, nici în acest domeniu. Comunismul a fracturat şi această zonă în care impostorii erau altădată, prin forţa lucrurilor, marginalizaţi. Politrucii, ajunşi la Medicină de la şcoli elementare de partid, doctorii făcuţi „pe puncte“ şi peste noapte au ajuns suficient de rapid să hotărască destinele celorlalţi. Mulţi dintre cei din urmă au plecat din ţară (la fel cum pleacă acum, din alte motive, unii dintre cei mai buni medici), alţii s-au repliat, dînd cezarului ce era de dat, destui au deschis adevărate SRL-uri socialiste, care au continuat apoi în clinici private. Să vorbeşti, în aceste condiţii, de „vocaţia îngrijirii“ – vocaţie ambivalentă, feminină prin dedicaţie şi masculină prin forţă – aşa cum o face Ion Vianu, într-un capitol consistent din Amor intellectualis, sună de-a dreptul utopic. 

Există, în romanul de formare al lui Ion Vianu, recent publicat, cel puţin trei nuclee tari, memorialistice şi alegorice în acelaşi timp: distrugerea lumii vechi cu stabilitatea şi codul ei de onoare; lupta, subterfugiile şi cedările inevitabile ale acestei lumi; demnitatea unei vocaţii – aceea de medic. De ce însă această consacrare a unei meserii? De ce acest recviem pentru o profesie privită ca un ordin cavaleresc? Tocmai pentru că în lumea din care vine Ion Vianu (bunicul său din partea mamei, Ştefan Irimescu, era un celebru pneumolog) această meserie ţinea, cel puţin pentru vîrfurile ei, de o vocaţie profundă, de o menire interioară. Deloc întîmplător, într-o discuţie cu Matei Călinescu – prietenul de o viaţă, dispărut în timpul scrierii acestui extraordinar roman –, Ion Vianu explică alegerea profesiei sale printr-un criteriu (vianian, am zice) de ordin estetic: „«Nu-ţi pare rău», m-a întrebat, «că ai părăsit literatura?» (Ştiam că, într-un anumit fel, îi păruse rău că nu urmase calea mea, ştiuse că un doctor este un ins mai liber, cu atît mai mult cînd trăiam într-o societate supusă. Poetul este sclav... În orice epocă, dacă nu este revoltat – dar atunci riscă o moarte rapidă, ca a unui gladiator, a unui martir –, depinde de un mecena, iar dacă acel mecena este tiran... «Prefer să fiu stăpînul muzelor, decît slujitorul lor», exclamasem odată.) «Nu», am răspuns vag – «Nu, fiindcă medicina este cea mai frumoasă meserie din lume»“. 

Nu proba realităţii este cea care limpezeşte pînă la capăt – pentru Ion Vianu, dar şi pentru orice medic de vocaţie –, ci proba timpului. Lema goetheană sub care stă Amor intellectualis („Abia la bătrîneţe resimţim ceea ce în tinereţe doar ne-a întîmpinat“) este valabilă nu doar pentru înţelegerea de fond a diferitelor situaţii personale, familiale, istorice. Ea limpezeşte o vocaţie autentică, poate nu singura posibilă, dar cea cu adevărat împlinitoare, într-un sens paradoxal – acela al sacrificiului (de sine) pentru alinarea celorlalţi. De pe această poziţie, a cuiva trecut printr-o completă formare, printr-o îndelungată carieră medicală, dar folosind armele literaturii, Ion Vianu poate vorbi despre „lichelizarea tagmei medicale“ în anii ’50, despre „tovarăşii exoterici“ şi respingerea sa ca un corp străin, reacţionar şi cosmopolit. Nu poate fi întîmplător faptul că acest roman al înţelegerii a apărut acum, atît de tîrziu, cînd apele sînt atît de împărţite încît pronunţarea cuvîntului „vocaţie“ într-un spital românesc nu poate stîrni decît, cel mult, zîmbete. Dispreţul cu care au fost trataţi medicii de către guvernele succesive s-a transferat iremediabil în relaţia lor cu pacienţii, oricum năuciţi de boală; iar relaţia s-a transformat – cu rare excepţii ce vin şi ele, dacă nu din „lumea veche“, atunci din vechea Europă – în comerţ cinic, într-un ghişeu ce se deschide cînd vrea el şi se închide de îndată ce funcţionarul din spatele său are ceva mai bun de făcut. 

Cronică a unor destine de excepţie, roman de formare într-o epocă a tuturor deformărilor, roman de dragoste din vremea ciumei, Amor intellectualis – o carte rară, „cartea anului“, pînă în prezent, în toate sensurile – este şi o pledoarie directă pentru recîştigarea demnităţii pierdute a profesiunii de medic. Ea ar trebui să fie lectură obligatorie la cursul de istoria sau etica medicinei, dacă o mai fi existînd vreunul...

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.