Îndoielile jurnaliștilor, sursele și adevărul-adevărat

Publicat în Dilema Veche nr. 832 din 30 ianuarie - 5 februarie 2020
Îndoielile jurnaliștilor, sursele și adevărul adevărat jpeg

Acum vreo douăzeci de ani, eram în redacția unei reviste de femei. Redactorul-șef de atunci, o doamnă profesoară de desen, auzise de undeva că știrile trebuie verificate din două sau chiar trei surse. A convocat o ședință de redacție și a decretat: „De azi încolo, în redacția noastră, știrile trebuie verificate nu din trei, ci din cinci surse!“.

Pînă la a te întreba de unde naiba găsești nu trei, ci cinci surse și, în general, cîte știri publică sau publica o revistă lunară de femei (nici una, în sens propriu), pare că presa se află de multă vreme în posesia unui criteriu infailibil de adevăr și, deci, se ocupă numai cu adevărul. Azi, cînd tot Facebook-ul scormonește după fake news (atunci cînd nu le produce și distribuie, bineînțeles), chestia cu două surse continuă să revină în discuție, fiindcă e un principiu pe care l-ar putea înțelege și copiii de gimnaziu, dacă n‑ar fi în proporție de 47% varză la testele PISA despre citit. Ăia care îl înțeleg, îl înțeleg însă exact așa, la nivel de gimnaziu. Fiind-că, în jurnalismul serios, de multe ori e suficientă o sursă, iar alteori nu îți ajung nici măcar cele cinci pe care le visa profesoara de desen.

Să zicem că Banca Națională comunică cursul valutar al zilei. E o știre dintr-o singură sursă. La fel e și temperatura din București sau Cluj, care vine de la Institutul Meteo. Sau hotărîrea de guvern care majorează salariul minim pe economie, de la, evident, guvern, și el sursă unică. Și multe altele, pe care presa nu se obosește să le verifice, fiindcă știe, cu probabilitate minimă de a se înșela, că e vorba de fapte sau date reale.

În schimb, să zicem că PSD-ul e supărat – cum a și fost – fiindcă a pierdut rușinos turul al doilea pentru prezidențiale și vrea s-o debarce pe Viorica Dăncilă. Dumneavoastră ați aflat această știre fiindcă există în presa românească un număr – redus – de jurnaliști care chiar au surse în PSD. Dacă ați fi avut zece numere de mobil din PSD și ați fi sunat la ele, prezentîndu-vă ca jurnalist(ă), e foarte probabil ca pesediștii respectivi să vă fi răspuns la telefon, dar la fel de probabil, v‑ar fi spus că la partid e liniște și Dăncilă e bine-mersi. De altfel, asta a și dat presa în primul moment, pînă s-a acutizat toată treaba.

De ce vă spun toate aceste lucruri despre surse? Fiindcă trebuie să înțelegeți că jurnalistul, anume cel serios, trăiește într-o permanentă îndoială în materie de ceea ce are de publicat. Mă refer mai ales la lucrurile senzaționale, cu impact profund, greu de crezut atunci cînd le afli în primă instanță. Nu la știrile mici și previzibile, care, pe vremea presei scrise, aterizau pe coloană. Chestia e că un astfel de jurnalist dubitativ, critic, e mai puțin productiv decît unul care ia totul de bun și se apucă de scris imediat ce are un politician care spune că, în tabăra dușmanului, situația e coaptă sau profețește nu știu ce catastrofă economică dacă partidul cutare va ajunge la putere. Deschideți orice site și veți vedea că declarațiile politicienilor sînt pe toate gardurile. Multe dintre ele sînt la viitor, că doar politica se ocupă cu viitorul. Dar, mai ales, viitorul e și el neverificabil, așa că…

Să nu credeți că presa s-a tîmpit sau s-a vîndut brusc tuturor partidelor, de ajunge să facă lucrurile astea. Vorbeam recent cu un respectat jurnalist de cotidian și îmi spunea că trebuie să scrie nu mai puțin de cinci materiale pe zi (el le spunea știri, dar erau destul de dezvoltate) și să mai arunce spre public și o sumedenie de alte lucruri mici, de pe la agenții sau din comunicate de presă, din clasa copy-paste și editare minimă. Cam ăsta-i genul de productivitate pe care-l cere meseria de la tine. Cît poți verifica, cît ai timp să te-ndoiești? Treaba asta e dictată de banii disponibili.

Prin 2005, anul în care am fost angajat ultima dată într-o redacție, oamenii din secția mea aveau de făcut un material la două zile și, în ziua în care nu scriau materialul, trebuia să producă patru-cinci știri de coloană. Mi se părea prea mult, dar aia era. În 1992, cînd m-am angajat la Dreptatea, oamenii produceau, fără Internet și mobil, și cîte patru-cinci știri pe lună. Unii. Și erau muncite, fiindcă trebuia să mergi pe picioare în trei-patru locuri ca să obții ce-ți trebuie.

Destul de repede, în perioada cît am fost jurnalist cu carte de muncă, mi‑am dat seama de un lucru: știrile bune sînt acolo unde nu-nțelegi ceva din comunicatul de presă, declarația politicianului și‑așa mai departe. De pildă, pe 21 decembrie 2019, Ion Iliescu învie pe blog-ul propriu și bombăne pe tema manifestației anti-domnia-sa din Piața Universității un lucru de care pun pariu că presa nu s-a ocupat: „Cele petrecute astăzi (…) arată că nici după trei decenii reconcilierea nu este posibilă“. Cum adică, „reconciliere“? Între cine și cine? Pun pariu că prea puțină lume s-a dus pe pista asta. Cea mai verosimilă interpretare s-ar putea referi la polaritatea din 1990, dintre revoluționarii din stradă, ulterior grupați în spatele partidelor istorice și al Alianței Civice, și cei care au fost sau n-au fost în stradă, dar au intrat sub umbrela FSN-ului. E chiar foarte verosimilă, poți să-ți permiți această interpretare într-un comentariu, ca acela pe care‑l scriu acum. Dar în ritmul în care lucrează, presa a expediat această dilemă sau nuanță. A făcut copy-paste la mesajul lui Iliescu și gata.

Însă faptul că eu fac aici o presupunere, cum face toată lumea la televizor și pe Facebook, nu e suficient. Frumos, jurnalistic, ar fi să te duci la Iliescu și să-l întrebi ce-a vrut să spună cu reconcilierea. Să pui o serie de întrebări suplimentare, ca de pildă: „Ați chemat minerii și le-ați mulțumit după ce-au făcut în iunie 1990, cum adică «reconciliere»?“.

Știu, Ion Iliescu are 89 de ani și este foarte greu de prins, vorbește numai cînd are el chef. Șansa de a obține ceva e minimă. Dar știu și că în astfel de situații îndoielnice (în sens epistemologic) te trezești că ai o grămadă de noroc reportericesc. Și, oricum, de aici ies bombele de presă. Atunci cînd ies. Merită să încerci.

Exemplul de mai sus mă ajută să închei așa cum am început, cu sursele. Presa a preluat postarea lui Iliescu ca atare, în lipsă de resurse și timp. Dintr-o singură sursă, adică. Știu prin ce trec foștii colegi, nu-i condamn. Și oricum, nu-s profesoară de desen sau influencer de rețele, să vreau cinci surse. Dar, perseverînd, media ar fi putut ajunge la un alt material, tot dintr-o singură sursă – aceeași, adică Iliescu. Cel care ar fi răspuns, poate, întrebărilor. De-abia ăla ar fi fost jurnalism.

Iulian Comanescu vinde conținut brand-urilor prin BrandedCont.net.

Foto: wikimedia commons

Zizi și neantul jpeg
Mama și vremurile
La școală ne puneau mereu să scriem compuneri despre Mama. S-o descriem, s-o poetizăm, să-i dedicăm ode. De 8 Martie, să-i facem flori din hîrtie creponată. În „Puiul”, „Fefeleaga” sau „La Vulturi”, să-i studiem ipostazele tragice. La desen, să-i facem portretul în culori calde.
„Vorbește cu Angela”, „Pîine şi Mîine”, „Piese pentru Zîmbete” jpeg
Despre școală și personaje din copilărie
La vîrsta aia diferența se măsoară nu în ani, ci în ani-lumină.
De la „Muntele vrăjit” la cîmpia stearpă jpeg
De la „Muntele vrăjit” la cîmpia stearpă
Perioadele pre-totalitare vin însoţite de isterie, agresivitate dezlănţuită, bezmetică.
Viață de cîine jpeg
Viață de cîine
În 30 de ani de exil, niciodată, pe unde am lucrat, nu am mai pus întrebări străine meseriei.
Reverii pascale jpeg
Reverii pascale
La primele ore ale dimineţii am mers să revăd cimitirul părăsit.
Izolare și context jpeg
Izolare și context
Pandemia a invadat planeta într-un context care agravează lucrurile, pe fondul pesimismului economiei globale.
Ziduri jpeg
Ziduri
Poate profesorii noii ere ar trebui să fie cei care te învață empatia, esența ta umană, cei care te ajută să-i găsești cu adevărat pe ceilalți.
Viața de dincolo de convenții jpeg
Viața de dincolo de convenții
Fetița mea e acum preadolescentă și încerc cît pot să nu proiectez  în ea nici un ideal, fizic sau de orice alt fel.
Murim jpeg
Murim
Moartea a devenit singurul meu gînd, orice făceam îmi era prezent gîndul morții, iar noaptea mă frămîntam fără să pot adormi, mereu pe aceeaşi temă.
Îndoielile jurnaliștilor, sursele și adevărul adevărat jpeg
Îndoielile jurnaliștilor, sursele și adevărul-adevărat
Jurnalistul, anume cel serios, trăiește într-o permanentă îndoială în materie de ceea ce are de publicat.
Vaccin și homeschooling jpeg
Să ne amuzăm cu Othello
Sigur, privit azi, felul acelor ani de a face umor pare candid, cu totul nespectaculos, o joacă de copii cu peruci, costume și decoruri fanate. Dar, repet, publicul larg se amuza.
Totul e deschis… jpeg
Totul e deschis…
Pentru unii, pleiada de orientări sexuale diverse, precum și discursul explicit despre sexualitate (cu scene așijderea) pot fi șocante.
Vaccin și homeschooling jpeg
Talent, aplauze și pe urmă?
Printre concurenți sînt mulți copii. Foarte înzestrați și curajoși: un grup de instrumentiști format din copii cu deficiențe de vedere, o tînără de cincisprezece ani care, pentru a-și împlini visul de a deveni balerină, a preferat să-i fie amputat piciorul afectat de cancer osos și înlocuit cu proteză, decît să-i fie imobilizat de bucăți de metal...
Evadări în lumea mică jpeg
Evadări în lumea mică
Bunicii mei nu erau complet rupți de realitate, în sensul că bunicul meu se ținea, mereu, cît de informat se putea pe vremea în care fake news-urile erau politică oficială (da, n-am descoperit noi, acum, America) – asculta BBC-ul și Europa Liberă pe un foarte vechi radio, din cele ce pot fi văzute acum doar în cîteva palide încercări de muzee ale vremurilor de atunci.
Vaccin și homeschooling jpeg
1 Iunie, ziua adulților
De cîte ori văd, însă, cum este sărbătorit 1 Iunie în România, mi se pare că, deși „Grădina Maicii Domnului“ e mare, mulți i-au cam sărit gardul.
Aniversări tradiționale jpeg
Întîlniri și așteptări
Te duceai la locul întîlnirii, cuminte. De multe ori, la ceas, la Universitate. Te așezai într-un colț, să nu bați prea tare la ochi, și așteptai tăcut. Pe lîngă tine se mai foiau și alții care practicau același sport.
Vaccin și homeschooling jpeg
Ce nu știm că nu știm
Domnul ministru pune în discuție un subiect fierbinte, azi: digitalizarea.
Cine mai scrie de mînă jpeg
Cine mai scrie de mînă
Nu pot spune că-mi plăcea caligrafia, ba dimpotrivă, mi se părea o plictiseală, dar cred că n-a fost cu totul așa.
Vaccin și homeschooling jpeg
Manualele, inutile?
Este evident, pentru oricine e preocupat de starea educației, că școala are nevoie mai mult ca oricînd de profesori „calificați“, „formați“, „educați“.
Treceri jpeg
Treceri
În urma trecerilor ratate au rămas, cum spuneam, teancuri-teancuri de amintiri.
Trăim o nouă cultură jpeg
Meleagris ocellata
Am întîlnit-o în oraş. În Piaţa Rahova.
Vaccin și homeschooling jpeg
Ce este educația? Vă rog urgent
Sînt lungi și multe discuțiile despre (in)utilitatea temelor pentru acasă.
Aniversări tradiționale jpeg
La conferințe
În facultate am fost o studentă bună, aș putea spune.

Adevarul.ro

image
Factură de aproape 15.000 de euro la telefonul mobil, după accesarea unui link necunoscut
Este păţania unei familii din Sighetu Marmaţiei, după ce fiul lor a deschis un link necunoscut. Apelurile au început să curgă, ajungând la câte 500, zilnic. Factura uriaşă de peste 70.000 de lei va trebui achitată de către titularul abonamentului.
image
Amantele criminale din Bihor, trimise în judecată. Victima, care era soţul uneia, le  „agasa“ pentru că voia sex cu nevasta
Cele două femei din Bihor care i-au plătit 40.000 lei unui interlop, ca să-l ucidă pe soţul uneia dintre ele, au fost trimise în judecată, procurorii susţinând că acestea aveau o relaţie amoroasă, iar soţia victimei se simţea agasată de faptul că el voia să facă sex.
image
Fetiţă de doi ani, căzută de la etajul trei al unui hotel din Eforie Nord. Copila a fost găsită de un turist în iarbă
O fetiţă de doi ani a căzut de la etajul hotelului Delfinul din staţiunea Eforie Nord. Accidentul s-a produs luni, 4 iulie, ora 11.30, la Hotelul Delfinul din staţiunea Eforie Nord. La faţa locului a ajuns un echipaj al Ambulanţei.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.