UE e de dreapta sau de stînga?

Publicat în Dilema Veche nr. 264 din 6 Mar 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Săptămîna trecută am discutat pe larg despre discursul preşedintelui ceh Vaclav Klaus în Parlamentul European şi spuneam că voi reveni asupra ideii celor două drepte europene. Klaus critica PE pentru că distincţia dintre putere şi opoziţie, aşa cum se manifestă ea în parlamentele naţionale, lipseşte. Substanţa criticii era aceea că "numai o singură alternativă este promovată iar cei care îndrăznesc să se gîndească la altă opţiune sînt etichetaţi ca inamici ai integrării europene". Klaus asumă în acest punct că ar trebui să fie două tabere majore în Uniunea Europeană: cei care se opun integrării europene în forma actuală şi cei care o promovează. Problema sa este că în fapt clivajele politice nu s-au organizat aşa. Tabăra eurosceptică există, chiar şi un grup parlamentar european, dar forţa sa este mică. De ce? Aici vine un răspuns pe care Klaus îl ignoră: pentru că publicul nu votează majoritar partidele eurosceptice. Nemulţumirea lui Klaus este deci greşit adresată. El reprezintă un curent politic minor la nivel continental: conservatorismul eurosceptic. În viziunea acestui curent, UE este o construcţie birocratică cu tendinţe paternaliste, un proiect socialist în esenţa sa, chiar dacă acest socialism nu se manifestă violent şi dictatorial ca cel sovietic. Această viziune este larg răspîndită în Marea Britanie. În România, i-aş putea identifica pe Cătălin Avramescu şi, mai articulat, pe Traian Ungureanu cu această concepţie. Conservatorii eurosceptici s-au văzut mereu pe ei înşişi ca pe un fel de frînă a bunului-simţ pusă în calea unui proiect dacă nu periculos, măcar hazardat. Inevitabil, pentru ei UE este un proiect de stînga. Astfel pentru ei clivajul integrare/non-integrare se confundă cu clivajul clasic stînga/dreapta. Însă cele mai multe partide de dreapta de pe continent nu au marşat la această viziune. Uniunea Europeană este în aceeaşi măsură un proiect al creştin-democraţilor germani şi italieni cum este al socialiştilor francezi. Generalul De Gaulle a avut o poziţie complicată prin care urmărea două scopuri contradictorii: să facă din Franţa liderul Europei, dar să nu piardă nimic din suveranitatea tradiţională. Generalul a reuşit să blocheze cu succes integrarea pentru cîteva decenii după ce a impus, în 1966, aşa-numitul "compromis de la Luxemburg", prin care orice stat putea să blocheze deciziile colective din Uniune. Acest blocaj a fost depăşit abia după Tratatul de la Maastricht. Între timp, urmaşii politici ai lui De Gaulle au trecut peste retincenţa faţă de o integrare aprofundată şi îl vedem acum pe neo-gaullistul Sarkozy în poziţia de campion al Tratatului de la Lisabona, care transferă, chiar dacă timid, noi puteri spre instituţiile comunitare. Alte partide de dreapta mari, popularii spanioli de pildă, nu au fost niciodată în tabăra eurosceptică. Care este semnificaţia acestor evoluţii? Practic, avem în UE două clivaje care acţionează diferit. Primul este clivajul integrare/non-integrare. Aici curentele majoritare sînt pro-UE, atît la stînga, cît şi la dreapta. Este apoi clivajul stînga/dreapta, unde lupta se dă pe liniile politice tradiţionale. Pentru majoritatea partidelor reprezentate în Parlamentul European, clivajul integrare/non-integrare este depăşit. Ele acceptă UE ca pe o prezenţă consolidată şi încearcă să îşi impună preferinţele asupra anumitor politici, în cadrul acestei Uniuni. După părerea mea, curentul reprezentat de Klaus îşi risipeşte energiile într-un scop inutil. Problema de viziune este aceea că acordă o însemnătate ideologică unei construcţii instituţionale. Cu alte cuvinte, UE nu este în sine nici de dreapta, nici de stînga, nici socialistă, nici capitalistă. Cum bine spunea Klaus în discursul său din PE, Uniunea este o creaţie a oamenilor. Ea reprezintă preferinţele politice ale acestor oameni. A te lupta mereu cu forma instituţională a Uniunii este o distragere de la adevărata miză: impunerea unor anumite preferinţe politice. Ironia face că în vreme ce conservatorii eurosceptici consideră UE un proiect stîngist, dinspre stînga se consolidează un curent care consideră Uniunea un monstru capitalist care vrea să impună piaţa cu orice preţ. Eşecul referendumului pentru Constituţia Europeană în Franţa s-a datorat în primul rînd dezertării aripii stîngi a Partidului Socialist de la poziţia pro-integrare tradiţională a acestui partid. În viziunea acestui curent, UE a fost acaparată de interesele de afaceri, iar încercările de a liberaliza pieţele naţionale arată acest lucru. Avem deci două poziţii radicale care acuză UE de acelaşi lucru, de la capete opuse: fiecare consideră că Uniunea a fost acaparată de adversarii politici şi de aceea fiecare se opune actualului aşezămînt instituţional. Evident, conservatorii şi socialiştii eurosceptici nu pot avea dreptate în acelaşi timp. La fel de evident, amîndouă curentele greşesc. Revenind la dreapta eurosceptică, aceasta ignoră cu totul faptul că din 2005 (mai pronunţat, dar situaţia era aceeaşi înainte) curentul de centru-dreapta domină toate cele trei instituţii importante ale UE: Consiliul (pentru că aceasta a fost culoarea politică a majorităţii guvernelor), Parlamentul (unde grupul popular cel mai numeros a căutat tot mai des alianţe la dreapta sa, mai degrabă decît aranjamente cu grupul socialist) şi Comisia (care formal nu are culoare politică, dar cum comisarii au fost trimişi de guvernele majoritar de dreapta, şi ei au un trecut politic în această direcţie, iar Barroso însuşi este un politician de centru-dreapta). În dezbaterea publică însă, ambele curente eurosceptice sînt avantajate de structura cu totul extraordinară a UE. George Tsebelis a dezvoltat un model de analiză instituţională care ia în considerare "jucătorii veto" " adică acei actori care pot bloca o schimbare. În statele naţionale clasice, aceşti jucători veto sînt limitaţi (Italia, cu sistemul său politic complicat, are cei mai mulţi, iar Marea Britanie, cu guvernul său puternic " cei mai puţini). Aplicînd teoria sa la UE, Tsebelis numără mai mulţi jucători veto decît în sistemele politice tradiţionale. Majorităţile necesare votului sînt complicate şi au praguri mari. Instituţiile UE " Consiliul şi Parlamentul mai ales " se pot bloca reciproc şi pot pierde mult timp în jocul dintre ele mai degrabă decît în luarea propriu-zisă a deciziilor. Am făcut această digresiune pentru a ajunge la următoarea concluzie: schimbarea este foarte dificilă în Uniunea Europeană. Orice schimbare de politici cere timp, iar decizia finală tinde mai mereu spre centru, decît spre poziţiile pure de la dreapta sau de la stînga spectrului. Astfel, critica radicalilor, atît de stînga, cît şi de dreapta are priză la public: cînd ai opţiuni politice ferme, ţi se pare că veşnicele negocieri de la Bruxelles reprezintă pierdere de vreme şi orice compromis făcut de tabăra ta este trădare. Cred că aşa se explică de ce curentele eurosceptice au succes în referendumuri (unde se discută despre o problemă izolată), dar nu reuşesc să obţină voturi majoritare în alegerile pentru Parlamentul European. În concluzie, deşi poziţia radical pro-piaţă a conservatorismului eurosceptic îmi este simpatică, cred că acest curent se risipeşte într-o dezbatere colaterală. Dreapta domină de ani buni Uniunea Europeană şi faptul că nu a produs schimbări mai rapide sau mai radicale se datorează structurii instituţionale a Uniunii, care avantajează compromisul. Putem fi nemulţumiţi, dar partea bună este următoarea: cînd stînga va domina în Consiliu, Comisie şi Parlament, minoritatea de dreapta va putea la fel de uşor să blocheze schimbările radicale.

Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari
Avem deci o decizie politică la Consiliul European: Grecia va fi ajutată de statele din euro-zonă şi de FMI. Revenim, astfel, la problema hazardului moral ridicat la nivel de state.
Mai mult decît servicii jpeg
Eden-ul din Rîmnic
Despre municipiul Rîmnicu Sărat aflăm că are o populaţie de 38.805 locuitori (2002). Cea mai veche menţiune documentară despre el descoperită pînă acum datează din 8 septembrie 1439 – „un privilegiu comercial acordat de domnitorul muntean Vlad Dracul negustorilor poloni, ruşi şi moldoveni…“ (Wikipedia). Ca oraş apare pentru prima dată atestat în 1574.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserică şi tăiţei
Lîngă hotelul la care stăteam era Votivkirche, una dintre bisericile importante ale Vienei. Biserica neogotică a fost ridicată de Ferdinand Maximilian Joseph, între 1856-1879, drept mulţumire că fratele său, împăratul Franz Josef, a scăpat dintr-un atentat întîmplat în acel loc (aproape de Universitate): a fost înjunghiat de către naţionalistul maghiar Janos Libenyi şi a scăpat (se pare că datorită gulerului gros al uniformei sale…).
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Dumnezeu nu îţi poate da drepturi băneşti
OK, recunosc că titlul e uşor tabloid şi că nu e un articol despre Dumnezeu. Mă puteţi da în judecată. Pentru că este (încă) un articol despre justiţie.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Circul vesel
Am văzut de curînd, în sfîrşit, un film despre circ: Circul vesel, în regia lui Claudiu Mitcu, o producţie HBO. La început, nu ştiam ce să cred, filmul îşi avea ritmul lui, şi-şi dezvăluia tacticos subiectul, fără grabă şi senzaţionalism.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum preîntîmpinăm scenariul grecesc în viitor?
Chiar în ziua în care apare Dilema veche pe piaţă, începe la Bruxelles Consiliul European de primăvară. Evident, vor discuta despre Grecia. Dacă citiţi acest text în week-end, s-ar putea să aveţi deja nişte răspunsuri, deşi nu e exclus nici să meargă înainte pe formula: sîntem alături de Grecia, dar să-şi facă singură ordine în ogradă. Dar chiar mai interesantă e discuţia privind ce s-ar putea face pentru ca scenariul grecesc să nu se mai repete.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Românii şi lumea
Nu e prima dată cînd, ieşind din mica noastră lume balcanică şi încrîncenată, realizez că lumea mare, de aiurea, e… altfel. Ajunsă, din nou, după oarece timp, la Viena, am avut un soi de şoc cultural. Deşi am tot călătorit, mai ales prin Europa, anumite ritualuri cotidiene de aiurea continuă să mă mire: de pildă, cele legate de trafic.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cumpăraţi o insulă grecească? Nein!
Criza financiară prin care trece Grecia a devenit o problemă europeană. Am mai scris despre dilemele Europei în ce priveşte Grecia, care pot fi rezumate la: salvăm Grecia pe banii noştri sau nu o salvăm şi riscăm ca banii noştri comuni să se ducă de rîpă? Între timp, nu s-a dat un răspuns ferm, s-a mers pe soluţia de mijloc: dăm de înţeles că nu vom lăsa Grecia să se prăbuşească, dar ne asigurăm că Guvernul grec ia măsuri dure pentru a se salva de unul singur.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Manual, eco şi retro
Mărţişoarele de tarabă rămîn preferatele mele. Nu pentru că ar fi nişte capodopere, ci fiindcă mă simt mai liberă printre ele. Anul acesta nu au fost mai frumoase sau mai originale decît în anii trecuţi. Mi-au sărit în ochi doar unele pictate, în stil naiv, pe sticlă, cu animale. Am aflat – de la tînărul de 20 de ani care le face – că sînt „lucrate manual. Cu o altă sticlă pusă deasupra pentru protecţie şi rama din ceramică“. Şi costă de la 5 la 20 de lei.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Pensionarii mei pe caz de boală
Domnul S. este instalator. Din ăla vechi, care ştie meserie, nu din ăştia care au apărut acum, ciocănari care ştiu doar să schimbe o garnitură. Domnul S. lucrează în branşă de 40 de ani. A lucrat şi la întreprinderea de stat. Întreprinderea de instalaţii a fost falimentată după Revoluţie şi apoi privatizată. Domnul S. a considerat asta o mare şi ticăloasă nedreptate, deşi niciodată nu a trăit numai din salariu, deşi era mai mult pe la „ciubucuri“ în timpul de muncă, adică la lucrări pe cont prop
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Triumful fostelor soţii
Scriam, de curînd, despre filmul Ce-o fi cu soţii Morgan (Did You Hear about the Morgans, 2009, în regia lui Mark Lawrence, cu Sarah Jessica Parker şi Hugh Grant): ideea era că nu oferă mai nimic incitant şi nou în seria comediilor conjugale. Care, ca şi gen în sine, mi se păreau într-un moment de impas…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserica din Cumpătu
„1) La intrara în Sfînta Biserică, ţinuta vestimentară trebuie să fie decentă, compatibilă cu Sf. Lăcaş. (…) 4) Cînd începe Sf. Liturghie, staţi smeriţi la locul ocupat. 5) Păstraţi liniştea şi buna-cuviinţă în timpul slujbei; nu tulburaţi sufletele credincioşilor prin mişcare sau lucrare (vorbire, gesticulare ş.a.) (…)“
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Ce am învăţat din Lovin vs Ţoghină
Cazul Lovin vs Ţoghină, despre care am scris acum două săptămîni, pare chiar mai complicat decît am reuşit eu să-l redau. Am trecut în revistă detaliile pentru a ajunge la discuţia de principiu despre protecţia surselor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Note de la Chişinău
Afişele cu Europa au rămas prin Chişinău. Le remarcasem de pe vremea lui Voronin şi mă uitam cu ciudă la ele în acel aprilie 2009, cînd am plecat spre aeroport cu frică. Moldova şi Uniunea Europeană împreună pentru… tineri, mediu, locuri de muncă, în funcţie de afiş.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dacia, spre Budapesta
Pentru împătimiţii călătoriilor cu trenul, un drum pînă la Budapesta, cu CFR-ul, poate fi un adevărat regal. E adevărat că, dacă citeşti pe Internet despre trenul cu care urmează să pleci – internaţionalul Dacia, care ajunge, în final, la Viena –, voiajul capătă o pronunţată tentă horror: „Am găsit bilete la clasa I, deşi trenul era foarte aglomerat.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Global-local, pe viu
Într-un interviu luat recent, o doamnă cu pasiunea călătoriilor spunea că, atunci cînd a ajuns pentru prima dată în Asia, după un zbor interminabil, a avut surpriza să constate că acolo, lucrurile nu sînt foarte diferite de aici. Se aştepta să dea peste oameni şi obiceiuri nemaiîntîlnite şi exotice, precum exploratorii de altădată... Globalizarea, spunea ea, bat-o vina, e rădăcina lipsei de surprize şi a déjà-vu-urilor care ni se întîmplă în locuri despre care nici cu gîndul nu gîndeşti...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Simţul kantian al băutorilor de ceai
Există un principiu în teoria politicilor publice care zice că grupurile mici şi cu interese puternice sînt mai eficiente în a acapara banii statului. Acest principiu, inventat de un tip deştept pe nume Mancur Olson, are la bază o logică simplă. Să luăm de pildă grupul fermierilor. Ei au motivaţii să se organizeze pentru că fiecare dintre ei cîştigă mult din subvenţiile de la stat. Cine plăteşte aceste subvenţii? Contribuabilul. Suma pe care o plăteşte fiecare contribuabil către fermieri nu este
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Şcoală pentru soţi - depăşită
Pe la mijlocul anilor ’90, cînd au început să circule mai asiduu primele romane pentru femei –, care de fapt nu erau romane, ci sfaturi practice „puse în scenă“, şi primele filme aşijderea – eram încîntată de ele. Ba chiar aveam naivitatea să cred că îmi pot oferi soluţii personale: în fond, rostul lor tocmai acesta este, nu? Să amestece nevoia de poveste, de romance, cu cea de psihologie aplicată.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Predicții și conspirații
„(…) în 2010 se va declanşa un conflict între Occidentul european şi Statele Unite ale Americii; criza economică nu va trece, iar Europa va suferi în continuare o cădere economică. Pe 11 noiembrie 2010, un război va fi declanşat între două ţări mari, iar numai cei care se vor ascunde în est sau în Caucaz vor supravieţui. Patru regi se încleştează într-o bătălie şi astfel izbucneşte cel de-al treilea război al lumii, în care vor fi utilizate arme bacteriologice şi chimice“ (www. brasovultau.ro)
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum (nu) îi amendează UE pe leneşi
După cum aflăm din manual, UE este un spaţiu economic comun. Doar că în orice spaţiu economic, statul are un rol important – de organizator, stimulator şi redistribuitor. Dar despre ce stat vorbim cînd ne referim la UE? În cea mai mare parte, despre statele naţionale, UE nu are atribuţii privind taxarea, cheltuielile sociale, pensiile etc. Totuşi, avînd o piaţă comună, UE încearcă să coordoneze politicile naţionale.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Banii sînt buni
Îţi trebuie numele şi talentul lui Niall Ferguson să faci dintr-o carte de istorie financiară un succes de public. Iar The Ascent of Money – A Financial History of the World (Penguin Books, 2009) a reuşit asta.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Garda cetăţii şi cîinele negru
Există, în România, cîteva locuri în care, odată ce ai apucat să pui piciorul, nu poţi să nu revii. Fără să te plictiseşti....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Crin şi Ionel - poveşti paralele cu final bezmetic -
Amîndoi sînt tineri, inteligenţi, bine crescuţi, bine educaţi şi interlocutori interesanţi. Şi amîndoi s-au intersectat electoral într-un mod bizar, dar despre asta mai la vale, în articol....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Alegeri în stil sovietic?
Acum, că v-am făcut atenţi prin titlu, trebuie să vă spun că nu e vorba nici de Băsescu, nici de Antonescu şi nici de Geoană. Ci de Cathy Ashton şi Herman Van Rompuy....

Adevarul.ro

image
Prețuri de infarct pe litoral. Cât a plătit un turist pentru o masă la autoservire în Mamaia: „Incredibil! 70 de lei kilogramul de cartofi” VIDEO
Cei care vor să-și petreacă concediul pe litoralul românesc vor fi nevoiți să bage mai adânc mâna în buzunar. Asta a trăit și un român care a decis să ia masa la un restaurant cu autoservire.
image
De ce i-au cerut Regele Charles și Regina Camilla Prințesei Catherine să își schimbe numele. „Prea mulți C”
Prințesa de Wales, cunoscută pe plan mondial ca Kate Middleton, a fost rugată să își schimbe modul de scriere a numelui de către regele Charles și regina Camilla, dezvăluie prințul Harry în cartea sa, „Spare”.
image
Ce a răspuns ÎPS Teodosie când a fost întrebat despre donațiile din banii câștigați la pariuri, loto sau păcănele VIDEO
Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, afirmă că cei care vor să doneze Bisericii sau celor nevoiaşi bani din sumele câştigate la pariuri sau la loto pot face acest lucru fără nici un fel de problemă.

HIstoria.ro

image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?
image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.