Suveniruri şi decoraţiuni sinaiote
De cînd mă ştiu, Valea Prahovei reprezintă pentru mine, printre altele, şi locul clasic de comercializare a "suvenirurilor". Termen tehnic utilizat pentru desemnarea acelor mici obiecte nefolositoare care mai sînt, pe deasupra, şi explicit kitsch. Kitsch într-o manieră, aş spune, brutal de directă: doar că, în termenii locali ai producătorilor, acesta ia numele de "artizanat". Orice obiect hidos, din lemn sau sticlă, cu utilitate sau fără, fie el cană, scrumieră sau farfurie, cu chipul lui Vlad Ţepeş sau cu Peleşul pe el, intră în această categorie. Pe lîngă tarabele de la Peleş sau de după benzinăria spre Buşteni, există chiar un magazin, în Sinaia, pe bulevardul principal mai spre piaţă, care vinde numai acest tip de produse. Cred că se numeşte chiar "Suveniruri" şi comercializează - după spusele vînzătoarei - "produse specific româneşti". Ideea celor care se ocupă de magazin este că genul acesta de obiecte sînt cele autentice, originale, neaoşe, cu adevărat româneşti, care încurajează producătorii populari şi meşterii locali. Ele sînt opuse, în favoarea lor, celor de import, care vin să ne corupă gustul şi mica producţie locală de decoraţiuni şi suveniruri. Din păcate, e suficient să vezi icoanele pe lemn, din Sf. Gheorghe, pictate manual, situate imediat lîngă intrare, ca toate teoriile idilic-patriotice să se ducă pe apa sîmbetei: chipurile din ele au ceva terifiant... Noroc că latura autohtonă nu a rămas singura caracteristică a magazinelor de decoraţiuni din Sinaia. Spun "decoraţiuni" şi nu suveniruri, pentru că celelalte două magazine de profil din oraş, "Gifts and Souvenir", reuşesc să depăşească latura strict de tarabă. Cel dintîi, situat într-un subsol simpatic, unde era, pe vremuri, un bar, îmbină micile obiecte de aşa-zis artizanat cu statuete africane, ceasuri, rame, obiecte de mobilier indiene din bambus şi răchită împletită, printre care lăzi, mese cu sertare... Există chiar un soi de mini-cameră exotică amenajată într-un colţ, destul de reuşită. De asemenea, pe mult îndrăgita latură neaoşă, au găsit o formulă mai decentă: gravuri cu peisaje din ţară, neutre, pictate, se pare, chiar de patronul magazinului; şi un soi de vase rustice-fantezie desenate în atelierele proprii. Deşi vînzătoarele spun că tot cănile cu Dracula şi Peleşul se vînd cel mai bine, magazinul de faţă (şi perechea lui din Magazinul universal) oferă o variantă mai aproape de normalitate la capitolul decoraţiuni şi suveniruri. Desigur, alunecînd şi spre un alt nivel al preţurilor, ceva mai ridicat. Dar în nici un caz depăşindu-l pe cel dintr-un alt magazin sinaiot, ceva mai nou: "Antiques". Aşezat chiar la începutul bulevardului central, acesta îţi oferă, din vitrină, imaginea unei amestecături apetisante, dar şi haotice, de vase, porţelanuri, statuete şi piese masive de mobilier cu intarsii. Aflăm de la vînzătoare (care cred că era şi patroană) că piesele, în general cu oarecare vechime, sînt aduse din străinătate, apoi recondiţionate undeva la Giurgiu şi, în cele din urmă, comercializate în Bucureşti (au şi acolo un magazin) şi Sinaia. Preţurile mobilierului - fier rococo, baroc sau breton - pot ajunge şi la 7-8000 de lei. Vînzătoarea pare destul de optimistă: sînt zile - spune ea - cînd "păzeşte", pur şi simplu, obiectele, dar şi altele cînd face vînzări de 2-3000 de lei. "E un magazin care se cunoaşte în timp" - adaugă aceasta. Şi o credem, avînd în vedere evoluţia decoraţiunilor interioare din Sinaia: e ceva cum s-a ajuns de la pixurile din lemn şi păpuşile cu dinţi de Dracula la dulapuri roccoco cu intarsii. Sau, mai bine-zis, cum coexistă şi unele, şi altele, precum şi clienţii lor: adolescenţi veniţi de pe-o zi pe alta la munte, pensionari cu bilete reduse, sinaioţi ce oferă cadouri, bucureşteni ce-şi aranjează vilele din Sinaia şi turişti străini în căutare de originalităţi balcanice...
