Ştiri nebăgate în seamă
Michelle, soţia potenţialului candidat al Partidului Democrat din SUA, Barack Obama, a fost dintotdeauna o femeie de carieră. "Gătitul n-a fost niciodată chemarea mea majoră" declara ea într-un interviu recent. Mamă a două fete (5 şi 8 ani), soţie şi fiică (mai trăieşte şi mama ei), s-a străduit să facă faţă tuturor obligaţiilor, fără să-şi părăsească serviciile, construindu-şi cu ambiţie şi tenacitate un drum profesional pe care a păşit ca studentă de la Princeton la Harvard (Facultatea de Drept), apoi ca avocat la Chicago, la firma Austin, unde i s-a dat misiunea să-l îndrume pe tînărul angajat Barack Obama. Cu excepţia ei, era singurul afro-american din firmă şi nu se aştepta la prea mult de la el. A părăsit firma, nu înainte de a aprecia calităţile viitorului ei soţ, şi s-a angajat în echipa primarului oraşului Chicago, Richard M. Daley, şi el democrat. Cîştiga 275.000 de dolari pe an. A demisionat şi a renunţat la serviciu pentru a fi alături de soţul ei în campania electorală. Žn urmă cu 15 ani, americanilor nu le-a plăcut cînd Hillary Clinton a declarat că e preferabil ca o femeie să-şi vadă de cariera ei, decît să facă acasă prăjituri. Michelle a aprobat-o. Poate că ar fi fost mai comod pentru Hillary să nu piardă prilejul de a tăcea. (M. B.) ● Creşte (din nou) natalitatea în China. Pentru că populaţia Chinei creştea într-un ritm prea susţinut, Partidul Comunist Chinez a iniţiat, în 1980, o politică prin care familiile să fie stimulate să aducă pe lume doar un copil. Instrumentele sînt simple şi s-au dovedit eficiente: pe de o parte, cei care făceau mai mulţi copii nu mai erau promovaţi la locul de muncă; pe de altă parte, pentru fiecare copil "în plus" aveau de plătit o taxă deloc neînsemnată. Printre cifrele economiştilor apare, cinic, şi această constatare: creşterea economică a Chinei a fost posibilă şi datorită aceste politici; se estimează că, fără limitarea ratei de creştere a natalităţii, s-ar fi născut vreo 300 de milioane de copii în plus - adică tot atîtea guri de hrănit, trupuri de îmbrăcat etc. Žntre timp - constată corespondentul la Beijing al ziarului Corriere della Sera - acea taxă pentru copiii "suplimentari" a devenit suportabilă pentru tot mai mulţi chinezi îmbogăţiţi de pe urma noului capitalism "de tip chinez", deci multe familii preferă să facă mai mulţi copii, chit că îi costă. Pe de altă parte, tot mai mulţi chinezi lucrează în mediul privat, astfel încît teama că nu vor mai fi promovaţi în carieră nu mai există: angajatorii privaţi nu-i întreabă cîţi copii au, atunci cînd au nevoie de ei în posturi de conducere. Un rol important în acest nou impuls al natalităţii îl au vedetele TV şi noii îmbogăţiţi, care oferă maselor modele de comportament şi de atitudine: s-a calculat că 10% dintre aceştia au cîte trei copii. Astfel încît chiar şi oamenii săraci "preiau" modelul (în acord, de altfel, cu tradiţia chineză) şi fac mai mult de un copil: în principiu costă, dar mituindu-l pe funcţionarul de la starea civilă, obţin înregistrarea copiilor pe numele unor rude lipsite de moştenitori. La noi, se deplînge de ani întregi lipsa unei "clase de mijloc". Žn China, clasa de mijloc a apărut şi procreează. (M. V.)
