Ştiri nebăgate în seamă
* Ratingul preşedintelui Putin nu se măsoară doar în sondajele sociologice (veşnic bănuite de contrafacere), ci în preţurile bunurilor materiale care îi poartă numele. Există ceasuri marca Putin, maiouri, busturi din metal, tablouri (fotografii, portrete) de agăţat pe pereţii din birouri... Uzina Kristall din Moscova lansează vodca "Putinka" (deşi se ştie că preşedintele nu e amator): se contează pe numărul celor gata oricînd să închine un pahar-două-trei în sănătatea lui. Cofetarii din Celiabinsk au pus la punct reţeta tortului de ciocolată "Putin". Oamenii inventivi s-au gîndit şi la produse mai "casnice", cum ar fi lansarea conservelor "pătlăgele ca la mama acasă" sau "ardei iute murat". Se spune că, de cînd şi-au însuşit brandul prezidenţial, vînzările au crescut cu o pătrime. Iniţiativa comercială nu e lipsită de capcane: nu e posibilă înscrierea patentului, şeful statului va pierde dreptul să se numească aşa cum îl cheamă. Dar din acest motiv şi altele asemănătoare s-au născut şmecherii pe lume: uzina din Astrahan şi-a denumit produsele "Puin" iar în mijlocul cuvîntului, acolo unde lipseşte litera t, e desenată o sabie de cavaler. Există mărcile "Putina" şi "Putinka" şi de buna reputaţie a preşedintelui se bucură nu doar mărfurile populare, ci şi cele de lux (sau considerate aşa). Un bust de ciocolată înfăţişîndu-l pe Putin costa 21.000 de ruble şi, totuşi, nu a zăcut mult în vitrina cofetăriei. Alteori reclama e mai subtilă: uzina de ceasuri "Vostok" a pus pe piaţă ceasurile Kremliovskie pentru cei care le poartă pe mîna dreaptă, ca şeful statului. Portretele lui Putin din cristale Swarovski costă între 7500 şi 8000 de ruble. Organizaţiile de turism iau bani vînzînd plimbări pe traseele vizitate de Putin, iar cartea scrisă de maestrul de judo al tînărului kaghebist se vinde cu 200-250 de ruble. "Negustorii se grăbesc, e vîrf de sezon. Trebuie vîndut cît mai mult pînă la alegerile prezidenţiale. Nu se ştie cine va deveni atunci un izvor de bunăstare pentru producătorii de colţunaşi, seminţe şi vodcă". (Izvestia, 7 iunie 2007). * În SUA, legea imigraţiei, îndelung elaborată de preşedinte alături de un grup de partizani din ambele partide, a fost respinsă de Senat. Senatorii consideră că acel fel de amnistie prevăzut de proiect pentru emigranţii ilegali nu va face decît să-i încurajeze şi pe alţii să încalce legea. Se pare că votul corespunde atitudinii populare faţă de noii veniţi. Joey Vento, proprietarul unui restaurant "de brînză" din Philadelphia a pus un afiş mare la uşa de intrare: "Aici sînteţi în America. Vă rog să faceţi comanda în limba engleză, dacă doriţi să fiţi servit". Pentru unii a fost atingerea unui loc dureros, pentru alţii a fost o manifestare de certă discriminare. Engleza este o limbă pe care bunicul lui Joey, venit din Sicilia în Statele Unite în 1920, nu a învăţat-o niciodată; Joey recunoaşte că tatăl şi fratele lui au fost gangsteri, aşa că nu e tocmai mîndru de familia lui, dar e mîndru de notorietatea cîştigată ca apărător al limbii engleze. Nu e teribil de neliniştit în urma faptului că autorităţile l-au dat în judecată pentru că a plasat o inscripţie ofensatoare în vitrină. "De ce să-mi fie frică? - zice el. Uite ce mesaje am primit: ŤSîntem alături de tine, Joey», ŤFaci o faptă măreaţă, Joey», ŤO să votăm cu tine, Joey»". Pentru toţi aceştia, el este un adevărat patriot care-şi apără concetăţenii de invazia spaniolă. În faţa invaziei italiene, patrioţii n-au fost la fel de vigilenţi. În timp ce stă de vorbă cu Joey, reporterul BBC observă calitatea îndoielnică a unor feluri de brînză de pe tejghea. (BBC Channel Four) ( M. B. )
