Staţia Titan, cu peron pe partea bizară

Cînd eram pionier am fost pus să alcătuiesc un album cu realizările "Epocii de Aur". Tovarăşul Nicolae Ceauşescu ne construise metroul şi eram atît de mîndru, încît am decis să încep albumul cu vederi despre staţiile de metrou. Se găseau de vînzare la Poştă. Cel mai mîndru am fost de staţia Titan, lîngă care şi locuiam. Dirigintele ne spusese că este considerată cea mai frumoasă dintre toate staţiile, de pe toate liniile. Eram norocos că dintre toate cartierele, Titan o avea pe cea mai cea. Fără stîlpi de susţinere, toată staţia e un arc imens, parcă pluteşte. Pe coperta albastră de plastic scria: "Cristian Ghinea, pionier, comandant de grupă". Dădeai coperta şi chiar din prima pagină te izbea ea: staţia Titan. Aşa lungă şi fără stîlpi, părea un vierme uriaş, un tunel de lumină despre care mi-am imaginat că te poate duce în altă galaxie. Am fost puţin dezamăgit cînd m-a dus doar la staţia Leontin Sălăjean. Cu o deschidere atît de spectaculoasă, albumul meu nu putea să ia decît nota zece. Mai tîrziu, cînd epoca nu mai era de aur şi nici eu pionier, am ajuns să merg cu metroul la Viena, Paris, Washington şi Londra. Dacă pionierul de atunci ar fi văzut staţiile ăstora le-ar fi luat drept dovadă de cît de depăşiţi şi decrepiţi sînt capitaliştii. Fac o divagaţie scurtă: mereu sînt uimit cînd vorbesc cu foşti pionieri şi descopăr că numai eu l-am iubit cu adevărat pe Tovarăşul Nicolae Ceauşescu. În rest, toţi ştiau de acasă sau de la radio cum era de fapt. Numai eu mă uitam la Din lumea capitalului şi mă bucuram că nu trăiesc în Germania sau Anglia? Numai eu eram indignat de cum poluează capitaliştii Marea Nordului? Numai mie îmi dădeau lacrimile cînd vedeam peştii morţi plutind în petrol? Numai eu am crezut chestia cu "copii, trebuie să facem eforturi, că Tovarăşul Nicolae Ceauşescu ne-a plătit datoria externă"? Numai eu am stat la coadă la brînză convins că e ceva normal, că tocmai ne făcuserăm 23 de milioane şi de unde să dea Tovarăşu’ de mîncare la atîta lume? Numai eu am dat peste o combinaţie de diriginte zelos şi părinţi fără chef de politică? Dacă mai există foşti pionieri care chiar au crezut în Ceauşescu, îi rog să scrie pe e-mail-ul redacţiei. Poate facem o temă cu întrebarea: "De ce l-am iubit pe Tovarăşu’ Nicolae Ceauşescu?". Dacă nu o să primesc nici o scrisoare, o să cred că Revoluţia s-a făcut împotriva mea. Revin la metrouri. Cu toate imperiile lor, francezii, englezii şi austriecii sînt nişte ageamii în ce priveşte staţiile de metrou. Or fi făcut ei catedrale cînd ne luptam noi cu turcii, dar apoi s-au lenevit şi au dat-o în bară. Staţiile lor sînt mici, meschine, toate la fel, fără nimic spectaculos. Metrourile lor au un aer de trenuleţ de copii faţă de măreţia metroului din Bucureşti. Staţiile Piccadilly Circus, Westminster, Victoria par mici furnicare fără personalitate, insignifiante labirinturi de faianţă şi beton faţă de arcurile fabuloase ale staţiei Titan. Dacă stai în staţia Titan, te uiţi în sus şi ignori scurgerile de apă de pe pereţi, ai senzaţia că voinţa a triumfat, că Omul s-a ridicat. Cînd ieşi din tren la Baker Street ai doar senzaţia că nu ştii pe unde să o iei. Pionierul din mine s-ar întreba la ce bun că au avut imperii dacă nu şi-au construit un metrou cu care să-ţi ia faţa. Dar post-pionierul zice că, de fapt, metroul nu este făcut să ridice Omul. Metroul este făcut să ducă omul de colo-colo. Cu banii băgaţi în staţia Titan se construiau cinci staţii mici şi meschine ca Piccadilly Circus. Astfel încît bucureştenii, ca şi londonezii, nu s-ar fi aflat niciodată la mai departe de 500 de metri de o staţie de metrou. Oi fi fost eu singurul pionier care credea în Ceauşescu, dar nu e vina mea că societatea m-a pus să slăvesc o staţie de metrou. Eu doar am luat-o în serios. Londra, 14 ianuarie 2008