Spiritul Crăciunului şi morala sentimentală

Am tot vorbit, în diverse articole precedente, de spiritul Crăciunului, cel atît de bine materializat în Povestea de Crăciun a lui Dickens, precum şi în morala creştino-consumistă care ne animă nouă, orăşenilor pofticioşi, sărbătoarea în cauză. Mai nou, a apărut o revistă care îl ilustrează cu fapte din viaţa reală, pilde, să le spunem: e vorba de Reader's Digest, apărută recent în România (lansarea oficială a fost pe 27 octombrie). Revista îşi propune să ne ofere poveşti de viaţă, dar nu în sensul senzaţional cu care ne-am obişnuit pînă acum, şi nici în cel pasional, gen telenovelă, ci în cel pe care cursurile de jurnalism ne-au învăţat să-l numim human touch şi despre care ne-au spus că nu trebuie să-i lipsească nici unui feature care se respectă. Personajele se află într-o situaţie dificilă, din care, cu ajutorul altor persoane altruiste, morale şi cu credinţă în Dumnezeu, reuşesc să iasă cu bine, trăgînd şi învăţămintele de rigoare. Prima poveste, de Susan Shreve, intitulată "Darul lui Ferragamo", este emoţionantă: o fată ce suferise, în copilărie, de poliomielită, şi avea probleme cu picioarele, negăsindu-şi niciodată pantofii potriviţi, ajunge la celebrul creator Ferragamo, care îi ia mulajul piciorului şi-i trimite, timp de 10 ani, cei mai frumoşi pantofi din colecţiile lui. La propriu, spiritul Crăciunului este prezent în grupajul intitulat "Oameni adevăraţi - Miracole adevărate", cu subtitlul "Sărbătorile ne oferă mereu motive pentru a nu ne pierde credinţa". Grupajul conţine o serie de poveşti de viaţă petrecute în preajma Crăciunului, în care oamenii au ieşit triumfători din situaţii de criză ajutîndu-se unii pe alţii, în adevăratul spirit creştin. Prima tentaţie a oricărui cititor ironic, sătul de şabloane de orice fel, este să privească superior acest tip de scriitură. Totuşi, la o a doua privire, dacă mai lasă din morga culturală, cititorul poate fi înmuiat, ba chiar impresionat de poveştile de acolo: poate pentru că, pînă la urmă, au un mesaj pozitiv, care încurajează - e drept, într-un mod naiv şi moralist - apropierea dintre oameni şi spiritul altruist, ceea ce nu are cum să fie rău. Genul acesta de poveşti, faţă de cele senzaţionaliste din mai vechile reviste, gen Infractoarea mov, pot avea, cred, asupra unor minţi naive, efecte pozitive. Şi pot induce un alt spirit al Crăciunului decît cel din strălucitoarele reviste de femei, care te învaţă cum să seduci de sărbători, sau din ghidurile gospodăreşti, care îţi arată cum să-ţi ţii hangul domestic în aceeaşi perioadă. Mai concret: prima povestire din seria celor de Crăciun, intitulată "Un Moş Crăciun neobişnuit", este despre un fost rabin din Greenville; acesta, într-o perioadă de şomaj prelungit, avea "parte de un şir nesfîrşit de zile deprimante" şi simţea "un gol în suflet". Deci, pînă acum, nici o dramă senzaţională, fără sinucideri, părăsiri, adultere sau crime. Pur şi simplu - una sufletească: un om care nu-şi mai găsea rostul. Cum şi-a găsit fostul rabin un sens în viaţă? Făcînd pe Moş Crăciun în faţa a 30 de copii fără adăpost de la Upstate Homeless Coalition. Aşa, eroul nostru a trecut peste graniţele religioase, le-a adus bucurie altora şi şi-a recuperat propria linişte sufletească - într-un cuvînt, a atins multe din dezideratele pe care revista în cauză le propune. Nu toate poveştile sînt atît de molcome: unele sînt mai spectaculoase, precum povestea celor 13 oameni, care, împreună, în a doua zi de Crăciun, au reuşit să-l scoată de sub o dubă răsturnată, într-un groaznic accident pe şosea, pe şoferul acesteia. Acesta, deşi s-a ales cu " aorta ruptă, un plămîn dislocat şi peste douăsprezece oase fracturate, inclusiv craniul şi cîteva vertebre", a scăpat cu viaţă. Mesajul este însă acelaşi: ajută, fii altruist şi vei fi fericit.