Şoimii făcători de pace

Publicat în Dilema Veche nr. 269 din 9 Apr 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Benjamin Netanyahu a devenit premier în Israel. "Bibi" este un dur. Procesul de pace este în comă, dacă nu chiar mort, spune presa internaţională. Nu pariaţi pe asta. În interviul din care am citat pe larg acum două săptămîni, Amos Oz este întrebat dacă îl vede pe Bibi dînd mîna cu liderul Hamas pe peluza de la Casa Albă. Oz răspunde: "Da, în mod cert. Absolut. Absolut. Pînă acum, aproape toţi premierii de dreapta israelieni au făcut concesii surprinzătoare pentru pace. Begin a cedat Sinai pentru pacea cu Egiptul, Sharon a evacuat Gaza, Netanyahu însuşi a cedat Hebronul". Schema este cunoscută: concesiile istorice le fac şoimii. Ei nu au nimic de demonstrat. Porumbeii păcii trebuie să arate că nu sînt fricoşi şi devin obsedaţi de asta. Cazurile celebre sînt De Gaulle care pleacă din Algeria şi anticomunistul Nixon care deschide relaţia cu China. Bibi însuşi, la precedentul mandat, a evacuat Hebronul. Dar exemplul lui Bibi păleşte pe lîngă cel al lui Ariel Sharon. Avem în română o carte excelentă despre cel mai paradoxal dintre făcătorii de pace ai Israelului: Ariel Sharon şi bătăliile lui politice, de Robert Assaraf, Editura Minerva, 2008. Este mai mult decît o biografie, este o istorie a încercărilor de a face pace între evrei şi palestinieni. Sharon este doar pretextul. Dar ce mai pretext: un om care a fost şi cel mai important inamic al păcii, şi cel mai important susţinător al ei. Un om în comă, care nu trăieşte, dar nici nu a murit, aşa cum pacea Israelului tot pare să învie, dar nu apucă să trăiască. Istoric care devine soldat de elită, erou decorat, forţat să se retragă din armată pentru că era greu de strunit (a fost mereu mai degrabă un pionier care îşi ia puşca din cui ca să apere satul, decît un militar tradiţional). Ajuns parlamentar, îşi începe lunga carieră de opozant al concesiilor pentru pace. În 1973 a organizat manifestaţii de stradă pentru a împiedica Guvernul laburist să facă orice concesie la primele contacte oficiale cu Egiptul şi Iordania. Cînd dreapta israeliană a pus capăt în final lungii domnii a curentului socialist care fondase statul, Arik (numele său de războinic) a devenit ministru al lui Menahem Begin, căruia i-a făcut permanent probleme. Era şeful comisiei care organiza colonii evreieşti în teritoriile cucerite în precedentul război. Cum alţii de prin guvern ezitau, Arik obişnuia să întrunească comisia dimineaţa devreme, cînd era doar el singur, şi adopta "în unanimitate" crearea unei noi colonii (întrebat de un ziarist dacă ştie ce face ministrul său, bătrînul Begin a răspuns că ştie întotdeauna, uneori înainte, alteori după). Arik a fost campionul planului de colonizare şi eroul colonilor. Mult mai tîrziu a recunoscut că a fost eşecul vieţii sale: dacă ar fi reuşit să mute un milion de evrei în teritorii, nimic nu ar mai fi schimbat situaţia. Dar de unde să scoţi un milion de evrei dornici să trăiască înconjuraţi de palestinieni în nişte teritorii a căror deţinere era văzută chiar de o mare parte din societatea israeliană ca imorală şi inutilă? În 1978, Begin a făcut pacea istorică cu Egiptul. Dar înainte de asta, bătrînul nu dorea să renunţe la coloniile din Sinai, aşa că era gata să plece de la negocieri. Arik a dat prima sa dovadă de realism politic: l-a sfătuit să cedeze Sinaiul. Argumentul său: dăm Sinaiul pentru a salva Gaza şi Samaria, părţi din Israelul biblic. În 1989, un alt premier de dreapta, Iţac Shamir, era pe punctul de a face concesii. Arik a organizat rebeliunea internă în partid. Premierul a fost nevoit să se sprijine în Parlament pe laburişti, împotriva propriului partid. Apoi Iţac Rabin face pace cu Arafat, pace care atunci părea istorică. Arik îi transmite, ca de la erou decorat la erou decorat, că ar trebui să-i fie ruşine. Ajunge candidat al Likud în alegerile pentru şefia Guvernului. Este victorios, pe o platformă dură, spunînd oamenilor că Israelul a cedat enorm, dar palestinienii continuă violenţele (ceea ce era adevărat, dar dumneavoastră ştiţi că asta nu se confundă întotdeauna cu dreptatea). Cîştigă 97% din voturile colonilor din Gaza. E omul lor. El i-a trimis acolo. Arik ajunge în sfîrşit conducătorul poporului său. În sinea sa ştia mereu că va fi. Valuri de atentate sinucigaşe zdruncinau atunci oraşele. Robert Assaraf le înşiră aproape blazat în carte. Ce va face Arik? Ce poate să facă? Aproape nimic. Se consolează spunînd: eşti puternic atunci cînd te stăpîneşti. Mii de manifestanţi îi strigă la fereastră: "Sharon, fă război aşa cum ştii să faci!". Dar Arik nu mai e Arik. E Ariel Sharon şi nu vrea să moară înainte de a aduce pacea poporului său. Un plan vechi zace pe masa Guvernului: un zid între evrei şi palestinieni, o barieră de beton care şerpuieşte Israelul istoric. Nici un guvern nu a avut curaj să îl facă. În opoziţie, Arik s-a opus ideii: ar fi însemnat să recunoşti o graniţă care nu ar fi trebuit să fie acolo, Marele Israel promis de Dumnezeu evreilor nu se poate înghesui după un zid. Premierul Sharon îl face. Opinia publică internaţională (a se citi "pacifist-habarniştii de pretutindeni") este oripilată, Curtea de la Haga condamnă Israelul. Face zidul cu aceeaşi determinare cu care a făcut pe vremuri coloniile. Şi funcţionează. Atentatele în Israel scad dramatic. Dar coloniile lui au rămas de cealaltă parte a zidului. Protecţia a cîteva mii de coloni suprasolicită o armată întreagă. Acum vine momentul-şoc: Arik abandonează Gaza. Colonii nu pot să creadă. Cine e el să ofere ceva ce Dumnezeu a dat evreilor? În iulie 2004, jumătate de milion de oameni se întind într-un lanţ uman din Ierusalim pînă în colonii. Sloganul este "Un evreu nu poate expulza un alt evreu". Şi totuşi se întîmplă. Militarii în termen urmează cursuri speciale de pregătire psihologică. Colonii au arme, armata are arme. Nimeni nu trage. Evreii în uniforme îi scot cu braţele goale pe evreii fără uniformă, din Gaza promisă de Dumnezeu evreilor. Bibi Netanyahu conduce revolta în partid împotriva lui Sharon, aşa cum altădată Sharon condusese revolta în partid contra lui Şamir. Oamenii se schimbă " spune Sharon. Îşi creează un alt partid. Îl urmează personaje importante din toate partidele, şi de dreapta, şi de stînga. Ariel Sharon este omul păcii. Partidul său cîştigă alegerile. Dar Sharon intrase în comă. Electoratul i-a dat dreptate. Foştii coloni au văzut în comă pedeapsa lui Dumnezeu. Uneori se întîmplă ca lucrul pe care îl vrea electoratul să fie mai important decît ce a promis Dumnezeu. Se numeşte democraţie. Asta nu scrie în Biblie. Nici în Coran. Sharon intră în comă, dar pace nu e în Israel. Dintre toate promisiunile făcute de-a lungul vieţii, doar pe asta parcă refuză să o încalce: refuză să moară înainte ca pacea să vină în Israel. Pe 26 februarie 2009 corpul său a împlinit 81 de ani. "Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema" " spune Isus Hristos. Aş da orice să stau măcar într-un colţ la Judecata de Apoi, să-L văd cum se descurcă cu personaje ca Arik Sharon (pentru acei creştini care cred că evreii, musulmanii şi alţi non-creştini ajung, din oficiu, în Iad: lui Isus I-ar fi ruşine cu voi).

Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari
Avem deci o decizie politică la Consiliul European: Grecia va fi ajutată de statele din euro-zonă şi de FMI. Revenim, astfel, la problema hazardului moral ridicat la nivel de state.
Mai mult decît servicii jpeg
Eden-ul din Rîmnic
Despre municipiul Rîmnicu Sărat aflăm că are o populaţie de 38.805 locuitori (2002). Cea mai veche menţiune documentară despre el descoperită pînă acum datează din 8 septembrie 1439 – „un privilegiu comercial acordat de domnitorul muntean Vlad Dracul negustorilor poloni, ruşi şi moldoveni…“ (Wikipedia). Ca oraş apare pentru prima dată atestat în 1574.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserică şi tăiţei
Lîngă hotelul la care stăteam era Votivkirche, una dintre bisericile importante ale Vienei. Biserica neogotică a fost ridicată de Ferdinand Maximilian Joseph, între 1856-1879, drept mulţumire că fratele său, împăratul Franz Josef, a scăpat dintr-un atentat întîmplat în acel loc (aproape de Universitate): a fost înjunghiat de către naţionalistul maghiar Janos Libenyi şi a scăpat (se pare că datorită gulerului gros al uniformei sale…).
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Dumnezeu nu îţi poate da drepturi băneşti
OK, recunosc că titlul e uşor tabloid şi că nu e un articol despre Dumnezeu. Mă puteţi da în judecată. Pentru că este (încă) un articol despre justiţie.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Circul vesel
Am văzut de curînd, în sfîrşit, un film despre circ: Circul vesel, în regia lui Claudiu Mitcu, o producţie HBO. La început, nu ştiam ce să cred, filmul îşi avea ritmul lui, şi-şi dezvăluia tacticos subiectul, fără grabă şi senzaţionalism.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum preîntîmpinăm scenariul grecesc în viitor?
Chiar în ziua în care apare Dilema veche pe piaţă, începe la Bruxelles Consiliul European de primăvară. Evident, vor discuta despre Grecia. Dacă citiţi acest text în week-end, s-ar putea să aveţi deja nişte răspunsuri, deşi nu e exclus nici să meargă înainte pe formula: sîntem alături de Grecia, dar să-şi facă singură ordine în ogradă. Dar chiar mai interesantă e discuţia privind ce s-ar putea face pentru ca scenariul grecesc să nu se mai repete.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Românii şi lumea
Nu e prima dată cînd, ieşind din mica noastră lume balcanică şi încrîncenată, realizez că lumea mare, de aiurea, e… altfel. Ajunsă, din nou, după oarece timp, la Viena, am avut un soi de şoc cultural. Deşi am tot călătorit, mai ales prin Europa, anumite ritualuri cotidiene de aiurea continuă să mă mire: de pildă, cele legate de trafic.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cumpăraţi o insulă grecească? Nein!
Criza financiară prin care trece Grecia a devenit o problemă europeană. Am mai scris despre dilemele Europei în ce priveşte Grecia, care pot fi rezumate la: salvăm Grecia pe banii noştri sau nu o salvăm şi riscăm ca banii noştri comuni să se ducă de rîpă? Între timp, nu s-a dat un răspuns ferm, s-a mers pe soluţia de mijloc: dăm de înţeles că nu vom lăsa Grecia să se prăbuşească, dar ne asigurăm că Guvernul grec ia măsuri dure pentru a se salva de unul singur.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Manual, eco şi retro
Mărţişoarele de tarabă rămîn preferatele mele. Nu pentru că ar fi nişte capodopere, ci fiindcă mă simt mai liberă printre ele. Anul acesta nu au fost mai frumoase sau mai originale decît în anii trecuţi. Mi-au sărit în ochi doar unele pictate, în stil naiv, pe sticlă, cu animale. Am aflat – de la tînărul de 20 de ani care le face – că sînt „lucrate manual. Cu o altă sticlă pusă deasupra pentru protecţie şi rama din ceramică“. Şi costă de la 5 la 20 de lei.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Pensionarii mei pe caz de boală
Domnul S. este instalator. Din ăla vechi, care ştie meserie, nu din ăştia care au apărut acum, ciocănari care ştiu doar să schimbe o garnitură. Domnul S. lucrează în branşă de 40 de ani. A lucrat şi la întreprinderea de stat. Întreprinderea de instalaţii a fost falimentată după Revoluţie şi apoi privatizată. Domnul S. a considerat asta o mare şi ticăloasă nedreptate, deşi niciodată nu a trăit numai din salariu, deşi era mai mult pe la „ciubucuri“ în timpul de muncă, adică la lucrări pe cont prop
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Triumful fostelor soţii
Scriam, de curînd, despre filmul Ce-o fi cu soţii Morgan (Did You Hear about the Morgans, 2009, în regia lui Mark Lawrence, cu Sarah Jessica Parker şi Hugh Grant): ideea era că nu oferă mai nimic incitant şi nou în seria comediilor conjugale. Care, ca şi gen în sine, mi se păreau într-un moment de impas…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserica din Cumpătu
„1) La intrara în Sfînta Biserică, ţinuta vestimentară trebuie să fie decentă, compatibilă cu Sf. Lăcaş. (…) 4) Cînd începe Sf. Liturghie, staţi smeriţi la locul ocupat. 5) Păstraţi liniştea şi buna-cuviinţă în timpul slujbei; nu tulburaţi sufletele credincioşilor prin mişcare sau lucrare (vorbire, gesticulare ş.a.) (…)“
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Ce am învăţat din Lovin vs Ţoghină
Cazul Lovin vs Ţoghină, despre care am scris acum două săptămîni, pare chiar mai complicat decît am reuşit eu să-l redau. Am trecut în revistă detaliile pentru a ajunge la discuţia de principiu despre protecţia surselor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Note de la Chişinău
Afişele cu Europa au rămas prin Chişinău. Le remarcasem de pe vremea lui Voronin şi mă uitam cu ciudă la ele în acel aprilie 2009, cînd am plecat spre aeroport cu frică. Moldova şi Uniunea Europeană împreună pentru… tineri, mediu, locuri de muncă, în funcţie de afiş.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dacia, spre Budapesta
Pentru împătimiţii călătoriilor cu trenul, un drum pînă la Budapesta, cu CFR-ul, poate fi un adevărat regal. E adevărat că, dacă citeşti pe Internet despre trenul cu care urmează să pleci – internaţionalul Dacia, care ajunge, în final, la Viena –, voiajul capătă o pronunţată tentă horror: „Am găsit bilete la clasa I, deşi trenul era foarte aglomerat.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Global-local, pe viu
Într-un interviu luat recent, o doamnă cu pasiunea călătoriilor spunea că, atunci cînd a ajuns pentru prima dată în Asia, după un zbor interminabil, a avut surpriza să constate că acolo, lucrurile nu sînt foarte diferite de aici. Se aştepta să dea peste oameni şi obiceiuri nemaiîntîlnite şi exotice, precum exploratorii de altădată... Globalizarea, spunea ea, bat-o vina, e rădăcina lipsei de surprize şi a déjà-vu-urilor care ni se întîmplă în locuri despre care nici cu gîndul nu gîndeşti...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Simţul kantian al băutorilor de ceai
Există un principiu în teoria politicilor publice care zice că grupurile mici şi cu interese puternice sînt mai eficiente în a acapara banii statului. Acest principiu, inventat de un tip deştept pe nume Mancur Olson, are la bază o logică simplă. Să luăm de pildă grupul fermierilor. Ei au motivaţii să se organizeze pentru că fiecare dintre ei cîştigă mult din subvenţiile de la stat. Cine plăteşte aceste subvenţii? Contribuabilul. Suma pe care o plăteşte fiecare contribuabil către fermieri nu este
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Şcoală pentru soţi - depăşită
Pe la mijlocul anilor ’90, cînd au început să circule mai asiduu primele romane pentru femei –, care de fapt nu erau romane, ci sfaturi practice „puse în scenă“, şi primele filme aşijderea – eram încîntată de ele. Ba chiar aveam naivitatea să cred că îmi pot oferi soluţii personale: în fond, rostul lor tocmai acesta este, nu? Să amestece nevoia de poveste, de romance, cu cea de psihologie aplicată.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Predicții și conspirații
„(…) în 2010 se va declanşa un conflict între Occidentul european şi Statele Unite ale Americii; criza economică nu va trece, iar Europa va suferi în continuare o cădere economică. Pe 11 noiembrie 2010, un război va fi declanşat între două ţări mari, iar numai cei care se vor ascunde în est sau în Caucaz vor supravieţui. Patru regi se încleştează într-o bătălie şi astfel izbucneşte cel de-al treilea război al lumii, în care vor fi utilizate arme bacteriologice şi chimice“ (www. brasovultau.ro)
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum (nu) îi amendează UE pe leneşi
După cum aflăm din manual, UE este un spaţiu economic comun. Doar că în orice spaţiu economic, statul are un rol important – de organizator, stimulator şi redistribuitor. Dar despre ce stat vorbim cînd ne referim la UE? În cea mai mare parte, despre statele naţionale, UE nu are atribuţii privind taxarea, cheltuielile sociale, pensiile etc. Totuşi, avînd o piaţă comună, UE încearcă să coordoneze politicile naţionale.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Banii sînt buni
Îţi trebuie numele şi talentul lui Niall Ferguson să faci dintr-o carte de istorie financiară un succes de public. Iar The Ascent of Money – A Financial History of the World (Penguin Books, 2009) a reuşit asta.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Garda cetăţii şi cîinele negru
Există, în România, cîteva locuri în care, odată ce ai apucat să pui piciorul, nu poţi să nu revii. Fără să te plictiseşti....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Crin şi Ionel - poveşti paralele cu final bezmetic -
Amîndoi sînt tineri, inteligenţi, bine crescuţi, bine educaţi şi interlocutori interesanţi. Şi amîndoi s-au intersectat electoral într-un mod bizar, dar despre asta mai la vale, în articol....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Mall-ul din Cotroceni şi oceanul IMAX 3D
"Garibaldi se opreşte din nesfîrşitul rond de pază pentru a atrage o femelă cu graţiosul dans de curtare....

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.