Rezistenţa e inutilă, unde fugim?
Intelectualul român are o relaţie vitriolantă cu televiziunea. S-au iubit şi ea l-a înşelat. Aşa că o face de rîs de cîte ori are ocazia. S-a înhăitat cu maneliştii, umblă cu vedete dubioase, Gâdea face audienţă, Mircea Badea l-ar bate pe Băsescu la preşedinţie. CNN-ul nostru bagă breaking-news-uri care ajung să-l enerveze pînă şi pe filozoful Prigoană. Iar Dan Diaconescu e... tot Dan Diaconescu, doar că acum a ajuns trend-setter, cum l-a numit amicul meu Iulian Comănescu, care va rămîne în istoria televiziunii cu această constatare. Unde e Iosif Sava? Unde e Cultura? Unde e Profesionalismul? Hai, gata, calmaţi-vă! Treceţi peste! Am pierdut partida. La drept vorbind, nu ştiu de ce a durat atît lupta noastră cu televiziunea. A fost o iluzie iluministă: televiziunea va educa poporul, îl va trage de păr în sus, din peştera în care s-a aşezat comod confundînd umbrele cu adevărul. Ei, aş! Sîntem victimele lui Platon. Televiziunea nu funcţionează ca să educe poporul pentru că trăieşte pe banii poporului. Nu e o coincidenţă că gradul de mizerie şi prostie de la TV a crescut enorm după ce am început să măsurăm audienţele şi să distribuim banii din publicitate după aceste cifre. Se numeşte democratizare. Poporul a pus mîna pe televiziune, intelectualii au rămas cu ochii în soarele lui Platon. Au fost vremuri cînd ne-am făcut cu toţii iluzii. Ne uitam la MASH în prime-time la prima televiziune comercială a ţării. În timpul acesta poporul asculta manele la casetofon. Era corect? Reveniţi-vă, deci, s-a făcut doar dreptate. Şi nu ne vom mai întoarce acolo. Pe vremuri, practicam eu însumi două forme de masochism TV: zappingul şi uluiala. Zappingul se manifestă prin butonarea obsesiv-compulsivă a telecomenzii. Vezi totul şi nimic în acelaşi timp. Ştiri: accidente. Schimbi. Film: bum-bum, ţîţe, replică tîmpită. Schimbi. Show: urlă unul la una care ţine o furculiţă pe nas, publicul e în extaz. Schimbi. Răzvan Dumitrescu e deştept şi toţi sînt proşti inclusiv cei 50 de invitaţi care vorbesc la grămadă (inclusiv eu de cîteva ori). Schimbi. Valentin Stan are ochi ficşi şi te sperii. Schimbi. Pe Animal Planet un crocodil aleargă o zebră, dar n-ai timp de ei pentru că începe Naşuâ. Moraru începe o întrebare şi nu o mai termină. Schimbi. Unde eram? Nu mai contează. Şi aşa trece seara şi nu ştii de ce te culci nervos. Iar asta e varianta bună. A doua formă, mai rea, de masochism TV este uluiala pseudo-antropologică. Adică te opreşti undeva unde se întîmplă o grozăvie atît de mare încît nu te poţi dezlipi şi îţi spui că o faci în interes ştiinţific. De pildă, la Valentin Stan e suficient să-i prinzi acel rîs de vampir aburit că rămîi pironit şi nu te dai dus oricît te sîcîie raţiunea şi bunul simţ: minte, denaturează şi o face cu bună ştiinţă! Pur şi simplu nu-ţi vine să-l laşi. Eşti curios cît de jos poate să meargă, cît de isteric poate să fie. Şi nu te dezamăgeşte niciodată. Sau la Dan Diaconescu. Îl prinzi pe unul care-ţi face demonstraţia că fata a fost aruncată de la balcon cu puterea minţii. Iar la telefon sînt cîţiva oameni de ştiinţă, reporteri şi rude care confirmă. Te minţi pe tine că ai o motivaţie ştiinţifică, te crezi un fel de antropolog care observă ritualurile sălbatice ale papuaşilor. Îi clasezi: ăsta e mitomanul compulsiv, asta e zeiţa frigidă etc. Poţi schimba în fiecare seară şcoala de psihanaliză folosită şi tot găseşti material infinit. Dar după primele 100 de emisiuni te plictiseşti, nu mai poţi să te crezi cînd îţi spui că o faci într-un scop nobil şi rămîne doar uluiala: cum e posibil aşa ceva? Te culci cu senzaţia că lumea e pe ducă. Cîţiva ani am practicat deci atît zappingul cît şi uluiala pseudo-antropologică. Apoi am avut norocul să iau o pauză foarte lungă. Pur şi simplu nu am avut televizor în Anglia. Aproape un an Dan Diaconescu, Mircea Badea, Gâdea, tipul care ţipă la blonde la Antena 1 nu au existat. Şi chiar nu le-am dus lipsa deloc. Dar mi-a lipsit relaxarea de pe vremuri, mi-a lipsit televizorul, dar nu şi mizeriile din el. Iar acum practic furişarea TV. Mi-am dat seama recent că nu am mai trecut de mult prin primele zece canale din telecomandă. Mi-au fost puse acolo de compania de cablu cînd m-au digitalizat, iar acum telecomanda mea urmează şi ea la aranjarea canalelor gustul publicului general. Aşa că ţopăi pe la zeci şi sute, de la canalul 95 la 333, pe la 192 şi de pe la 40 spre 47. Au fost cîteva momente care m-au uluit. De pildă, nu mai cunosc feţele de la PRO TV. Era televiziunea cult cînd eram în facultate. Un întreg spirit exista în jurul PRO şi al oamenilor de acolo. Acum mă mir cînd mai văd sigla televiziunii într-un colţ. Cu Antena 1 este aproximativ la fel. Iar cînd ajung pe TVR mi se pare că întîlnesc o mătuşă de mult uitată şi agasantă. În schimb, frecventez cu asiduitate canalele de nişă, mai ales History. BBC World stă cu mine cît mănînc pentru că nu există riscul să mă panichez că va urma o grozăvie care îmi taie pofta de mîncare. Nu ştiu dacă ştiţi, Star Trek - Next Generation încă mai rulează pe AXN Sci Fi. Mă uit uluit pe audienţele publicate şi îmi dau seama că locul meu nu e acolo. Pentru Dumnezeu, chiar se uită în fiecare seară cîteva sute de mii de români la Mircea Badea? Nu, nu mă enervez, nici nu vreau să înţeleg. Nici nu condamn, nici nu analizez. Mă lasă rece. Viaţa e prea scurtă ca să-mi bat capul cu aşa ceva. Un film despre Revoluţia Culturală pe History mă culcă cu senzaţia că sînt mai deştept decît azi-dimineaţă. O seară de zapping compulsiv mă culca cu senzaţia că lumea e mai tîmpită în fiecare zi. Poate că ambele sînt adevărate, dar nu e treaba mea să îmi bat capul cu asta. A ieşit o introducere cam lungă. Unde voiam să ajung? Refuz să cred că sînt un caz izolat. Doar nu sîntem o naţie de pseudo-antropologi compulsivi. E tot mai enervant cînd ascult oameni deştepţi povestind cu o uimire mereu egală ce au mai făcut nişte proşti în emisiuni pentru proşti. Combinînd deci resemnarea că televiziunea s-a democratizat şi optimismul dat de faptul că avem zeci şi zeci de canale, vreau să vă întreb la ce vă uitaţi. Cum cititorii de Dilema veche sînt de departe cei mai deştepţi dintre români, e musai să ne punem în comun evadările. Vreau deci să fac un fel de "Ghid TV pentru oameni deştepţi". Scrieţi-mi la dilema@satiricon.ro sau la poşta redacţiei. Ce e de văzut la TV? Ce seriale mai urmăriţi şi de ce? De cine v-aţi îndrăgostit în ultima vreme la TV? Ce talk-show-uri urmăriţi doar din plăcere şi de ce? Ce sau cine v-a impresionat şi de ce? Nu îmi scrieţi să-mi spuneţi ce v-a enervat în ultima vreme, ci doar ce v-a făcut plăcere. Cu cît mai multe detalii, cu atît mai bine. E urgent.
