Rezistenţa e inutilă, unde fugim?

Publicat în Dilema Veche nr. 260 din 8 Feb 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Intelectualul român are o relaţie vitriolantă cu televiziunea. S-au iubit şi ea l-a înşelat. Aşa că o face de rîs de cîte ori are ocazia. S-a înhăitat cu maneliştii, umblă cu vedete dubioase, Gâdea face audienţă, Mircea Badea l-ar bate pe Băsescu la preşedinţie. CNN-ul nostru bagă breaking-news-uri care ajung să-l enerveze pînă şi pe filozoful Prigoană. Iar Dan Diaconescu e... tot Dan Diaconescu, doar că acum a ajuns trend-setter, cum l-a numit amicul meu Iulian Comănescu, care va rămîne în istoria televiziunii cu această constatare. Unde e Iosif Sava? Unde e Cultura? Unde e Profesionalismul? Hai, gata, calmaţi-vă! Treceţi peste! Am pierdut partida. La drept vorbind, nu ştiu de ce a durat atît lupta noastră cu televiziunea. A fost o iluzie iluministă: televiziunea va educa poporul, îl va trage de păr în sus, din peştera în care s-a aşezat comod confundînd umbrele cu adevărul. Ei, aş! Sîntem victimele lui Platon. Televiziunea nu funcţionează ca să educe poporul pentru că trăieşte pe banii poporului. Nu e o coincidenţă că gradul de mizerie şi prostie de la TV a crescut enorm după ce am început să măsurăm audienţele şi să distribuim banii din publicitate după aceste cifre. Se numeşte democratizare. Poporul a pus mîna pe televiziune, intelectualii au rămas cu ochii în soarele lui Platon. Au fost vremuri cînd ne-am făcut cu toţii iluzii. Ne uitam la MASH în prime-time la prima televiziune comercială a ţării. În timpul acesta poporul asculta manele la casetofon. Era corect? Reveniţi-vă, deci, s-a făcut doar dreptate. Şi nu ne vom mai întoarce acolo. Pe vremuri, practicam eu însumi două forme de masochism TV: zappingul şi uluiala. Zappingul se manifestă prin butonarea obsesiv-compulsivă a telecomenzii. Vezi totul şi nimic în acelaşi timp. Ştiri: accidente. Schimbi. Film: bum-bum, ţîţe, replică tîmpită. Schimbi. Show: urlă unul la una care ţine o furculiţă pe nas, publicul e în extaz. Schimbi. Răzvan Dumitrescu e deştept şi toţi sînt proşti inclusiv cei 50 de invitaţi care vorbesc la grămadă (inclusiv eu de cîteva ori). Schimbi. Valentin Stan are ochi ficşi şi te sperii. Schimbi. Pe Animal Planet un crocodil aleargă o zebră, dar n-ai timp de ei pentru că începe Naşu’. Moraru începe o întrebare şi nu o mai termină. Schimbi. Unde eram? Nu mai contează. Şi aşa trece seara şi nu ştii de ce te culci nervos. Iar asta e varianta bună. A doua formă, mai rea, de masochism TV este uluiala pseudo-antropologică. Adică te opreşti undeva unde se întîmplă o grozăvie atît de mare încît nu te poţi dezlipi şi îţi spui că o faci în interes ştiinţific. De pildă, la Valentin Stan e suficient să-i prinzi acel rîs de vampir aburit că rămîi pironit şi nu te dai dus oricît te sîcîie raţiunea şi bunul simţ: minte, denaturează şi o face cu bună ştiinţă! Pur şi simplu nu-ţi vine să-l laşi. Eşti curios cît de jos poate să meargă, cît de isteric poate să fie. Şi nu te dezamăgeşte niciodată. Sau la Dan Diaconescu. Îl prinzi pe unul care-ţi face demonstraţia că fata a fost aruncată de la balcon cu puterea minţii. Iar la telefon sînt cîţiva oameni de ştiinţă, reporteri şi rude care confirmă. Te minţi pe tine că ai o motivaţie ştiinţifică, te crezi un fel de antropolog care observă ritualurile sălbatice ale papuaşilor. Îi clasezi: ăsta e mitomanul compulsiv, asta e zeiţa frigidă etc. Poţi schimba în fiecare seară şcoala de psihanaliză folosită şi tot găseşti material infinit. Dar după primele 100 de emisiuni te plictiseşti, nu mai poţi să te crezi cînd îţi spui că o faci într-un scop nobil şi rămîne doar uluiala: cum e posibil aşa ceva? Te culci cu senzaţia că lumea e pe ducă. Cîţiva ani am practicat deci atît zappingul cît şi uluiala pseudo-antropologică. Apoi am avut norocul să iau o pauză foarte lungă. Pur şi simplu nu am avut televizor în Anglia. Aproape un an Dan Diaconescu, Mircea Badea, Gâdea, tipul care ţipă la blonde la Antena 1 nu au existat. Şi chiar nu le-am dus lipsa deloc. Dar mi-a lipsit relaxarea de pe vremuri, mi-a lipsit televizorul, dar nu şi mizeriile din el. Iar acum practic furişarea TV. Mi-am dat seama recent că nu am mai trecut de mult prin primele zece canale din telecomandă. Mi-au fost puse acolo de compania de cablu cînd m-au digitalizat, iar acum telecomanda mea urmează şi ea la aranjarea canalelor gustul publicului general. Aşa că ţopăi pe la zeci şi sute, de la canalul 95 la 333, pe la 192 şi de pe la 40 spre 47. Au fost cîteva momente care m-au uluit. De pildă, nu mai cunosc feţele de la PRO TV. Era televiziunea cult cînd eram în facultate. Un întreg spirit exista în jurul PRO şi al oamenilor de acolo. Acum mă mir cînd mai văd sigla televiziunii într-un colţ. Cu Antena 1 este aproximativ la fel. Iar cînd ajung pe TVR mi se pare că întîlnesc o mătuşă de mult uitată şi agasantă. În schimb, frecventez cu asiduitate canalele de nişă, mai ales History. BBC World stă cu mine cît mănînc pentru că nu există riscul să mă panichez că va urma o grozăvie care îmi taie pofta de mîncare. Nu ştiu dacă ştiţi, Star Trek - Next Generation încă mai rulează pe AXN Sci Fi. Mă uit uluit pe audienţele publicate şi îmi dau seama că locul meu nu e acolo. Pentru Dumnezeu, chiar se uită în fiecare seară cîteva sute de mii de români la Mircea Badea? Nu, nu mă enervez, nici nu vreau să înţeleg. Nici nu condamn, nici nu analizez. Mă lasă rece. Viaţa e prea scurtă ca să-mi bat capul cu aşa ceva. Un film despre Revoluţia Culturală pe History mă culcă cu senzaţia că sînt mai deştept decît azi-dimineaţă. O seară de zapping compulsiv mă culca cu senzaţia că lumea e mai tîmpită în fiecare zi. Poate că ambele sînt adevărate, dar nu e treaba mea să îmi bat capul cu asta. A ieşit o introducere cam lungă. Unde voiam să ajung? Refuz să cred că sînt un caz izolat. Doar nu sîntem o naţie de pseudo-antropologi compulsivi. E tot mai enervant cînd ascult oameni deştepţi povestind cu o uimire mereu egală ce au mai făcut nişte proşti în emisiuni pentru proşti. Combinînd deci resemnarea că televiziunea s-a democratizat şi optimismul dat de faptul că avem zeci şi zeci de canale, vreau să vă întreb la ce vă uitaţi. Cum cititorii de Dilema veche sînt de departe cei mai deştepţi dintre români, e musai să ne punem în comun evadările. Vreau deci să fac un fel de "Ghid TV pentru oameni deştepţi". Scrieţi-mi la dilema@satiricon.ro sau la poşta redacţiei. Ce e de văzut la TV? Ce seriale mai urmăriţi şi de ce? De cine v-aţi îndrăgostit în ultima vreme la TV? Ce talk-show-uri urmăriţi doar din plăcere şi de ce? Ce sau cine v-a impresionat şi de ce? Nu îmi scrieţi să-mi spuneţi ce v-a enervat în ultima vreme, ci doar ce v-a făcut plăcere. Cu cît mai multe detalii, cu atît mai bine. E urgent.

Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari
Avem deci o decizie politică la Consiliul European: Grecia va fi ajutată de statele din euro-zonă şi de FMI. Revenim, astfel, la problema hazardului moral ridicat la nivel de state.
Mai mult decît servicii jpeg
Eden-ul din Rîmnic
Despre municipiul Rîmnicu Sărat aflăm că are o populaţie de 38.805 locuitori (2002). Cea mai veche menţiune documentară despre el descoperită pînă acum datează din 8 septembrie 1439 – „un privilegiu comercial acordat de domnitorul muntean Vlad Dracul negustorilor poloni, ruşi şi moldoveni…“ (Wikipedia). Ca oraş apare pentru prima dată atestat în 1574.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserică şi tăiţei
Lîngă hotelul la care stăteam era Votivkirche, una dintre bisericile importante ale Vienei. Biserica neogotică a fost ridicată de Ferdinand Maximilian Joseph, între 1856-1879, drept mulţumire că fratele său, împăratul Franz Josef, a scăpat dintr-un atentat întîmplat în acel loc (aproape de Universitate): a fost înjunghiat de către naţionalistul maghiar Janos Libenyi şi a scăpat (se pare că datorită gulerului gros al uniformei sale…).
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Dumnezeu nu îţi poate da drepturi băneşti
OK, recunosc că titlul e uşor tabloid şi că nu e un articol despre Dumnezeu. Mă puteţi da în judecată. Pentru că este (încă) un articol despre justiţie.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Circul vesel
Am văzut de curînd, în sfîrşit, un film despre circ: Circul vesel, în regia lui Claudiu Mitcu, o producţie HBO. La început, nu ştiam ce să cred, filmul îşi avea ritmul lui, şi-şi dezvăluia tacticos subiectul, fără grabă şi senzaţionalism.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum preîntîmpinăm scenariul grecesc în viitor?
Chiar în ziua în care apare Dilema veche pe piaţă, începe la Bruxelles Consiliul European de primăvară. Evident, vor discuta despre Grecia. Dacă citiţi acest text în week-end, s-ar putea să aveţi deja nişte răspunsuri, deşi nu e exclus nici să meargă înainte pe formula: sîntem alături de Grecia, dar să-şi facă singură ordine în ogradă. Dar chiar mai interesantă e discuţia privind ce s-ar putea face pentru ca scenariul grecesc să nu se mai repete.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Românii şi lumea
Nu e prima dată cînd, ieşind din mica noastră lume balcanică şi încrîncenată, realizez că lumea mare, de aiurea, e… altfel. Ajunsă, din nou, după oarece timp, la Viena, am avut un soi de şoc cultural. Deşi am tot călătorit, mai ales prin Europa, anumite ritualuri cotidiene de aiurea continuă să mă mire: de pildă, cele legate de trafic.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cumpăraţi o insulă grecească? Nein!
Criza financiară prin care trece Grecia a devenit o problemă europeană. Am mai scris despre dilemele Europei în ce priveşte Grecia, care pot fi rezumate la: salvăm Grecia pe banii noştri sau nu o salvăm şi riscăm ca banii noştri comuni să se ducă de rîpă? Între timp, nu s-a dat un răspuns ferm, s-a mers pe soluţia de mijloc: dăm de înţeles că nu vom lăsa Grecia să se prăbuşească, dar ne asigurăm că Guvernul grec ia măsuri dure pentru a se salva de unul singur.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Manual, eco şi retro
Mărţişoarele de tarabă rămîn preferatele mele. Nu pentru că ar fi nişte capodopere, ci fiindcă mă simt mai liberă printre ele. Anul acesta nu au fost mai frumoase sau mai originale decît în anii trecuţi. Mi-au sărit în ochi doar unele pictate, în stil naiv, pe sticlă, cu animale. Am aflat – de la tînărul de 20 de ani care le face – că sînt „lucrate manual. Cu o altă sticlă pusă deasupra pentru protecţie şi rama din ceramică“. Şi costă de la 5 la 20 de lei.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Pensionarii mei pe caz de boală
Domnul S. este instalator. Din ăla vechi, care ştie meserie, nu din ăştia care au apărut acum, ciocănari care ştiu doar să schimbe o garnitură. Domnul S. lucrează în branşă de 40 de ani. A lucrat şi la întreprinderea de stat. Întreprinderea de instalaţii a fost falimentată după Revoluţie şi apoi privatizată. Domnul S. a considerat asta o mare şi ticăloasă nedreptate, deşi niciodată nu a trăit numai din salariu, deşi era mai mult pe la „ciubucuri“ în timpul de muncă, adică la lucrări pe cont prop
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Triumful fostelor soţii
Scriam, de curînd, despre filmul Ce-o fi cu soţii Morgan (Did You Hear about the Morgans, 2009, în regia lui Mark Lawrence, cu Sarah Jessica Parker şi Hugh Grant): ideea era că nu oferă mai nimic incitant şi nou în seria comediilor conjugale. Care, ca şi gen în sine, mi se păreau într-un moment de impas…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserica din Cumpătu
„1) La intrara în Sfînta Biserică, ţinuta vestimentară trebuie să fie decentă, compatibilă cu Sf. Lăcaş. (…) 4) Cînd începe Sf. Liturghie, staţi smeriţi la locul ocupat. 5) Păstraţi liniştea şi buna-cuviinţă în timpul slujbei; nu tulburaţi sufletele credincioşilor prin mişcare sau lucrare (vorbire, gesticulare ş.a.) (…)“
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Ce am învăţat din Lovin vs Ţoghină
Cazul Lovin vs Ţoghină, despre care am scris acum două săptămîni, pare chiar mai complicat decît am reuşit eu să-l redau. Am trecut în revistă detaliile pentru a ajunge la discuţia de principiu despre protecţia surselor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Note de la Chişinău
Afişele cu Europa au rămas prin Chişinău. Le remarcasem de pe vremea lui Voronin şi mă uitam cu ciudă la ele în acel aprilie 2009, cînd am plecat spre aeroport cu frică. Moldova şi Uniunea Europeană împreună pentru… tineri, mediu, locuri de muncă, în funcţie de afiş.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dacia, spre Budapesta
Pentru împătimiţii călătoriilor cu trenul, un drum pînă la Budapesta, cu CFR-ul, poate fi un adevărat regal. E adevărat că, dacă citeşti pe Internet despre trenul cu care urmează să pleci – internaţionalul Dacia, care ajunge, în final, la Viena –, voiajul capătă o pronunţată tentă horror: „Am găsit bilete la clasa I, deşi trenul era foarte aglomerat.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Global-local, pe viu
Într-un interviu luat recent, o doamnă cu pasiunea călătoriilor spunea că, atunci cînd a ajuns pentru prima dată în Asia, după un zbor interminabil, a avut surpriza să constate că acolo, lucrurile nu sînt foarte diferite de aici. Se aştepta să dea peste oameni şi obiceiuri nemaiîntîlnite şi exotice, precum exploratorii de altădată... Globalizarea, spunea ea, bat-o vina, e rădăcina lipsei de surprize şi a déjà-vu-urilor care ni se întîmplă în locuri despre care nici cu gîndul nu gîndeşti...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Simţul kantian al băutorilor de ceai
Există un principiu în teoria politicilor publice care zice că grupurile mici şi cu interese puternice sînt mai eficiente în a acapara banii statului. Acest principiu, inventat de un tip deştept pe nume Mancur Olson, are la bază o logică simplă. Să luăm de pildă grupul fermierilor. Ei au motivaţii să se organizeze pentru că fiecare dintre ei cîştigă mult din subvenţiile de la stat. Cine plăteşte aceste subvenţii? Contribuabilul. Suma pe care o plăteşte fiecare contribuabil către fermieri nu este
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Şcoală pentru soţi - depăşită
Pe la mijlocul anilor ’90, cînd au început să circule mai asiduu primele romane pentru femei –, care de fapt nu erau romane, ci sfaturi practice „puse în scenă“, şi primele filme aşijderea – eram încîntată de ele. Ba chiar aveam naivitatea să cred că îmi pot oferi soluţii personale: în fond, rostul lor tocmai acesta este, nu? Să amestece nevoia de poveste, de romance, cu cea de psihologie aplicată.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Predicții și conspirații
„(…) în 2010 se va declanşa un conflict între Occidentul european şi Statele Unite ale Americii; criza economică nu va trece, iar Europa va suferi în continuare o cădere economică. Pe 11 noiembrie 2010, un război va fi declanşat între două ţări mari, iar numai cei care se vor ascunde în est sau în Caucaz vor supravieţui. Patru regi se încleştează într-o bătălie şi astfel izbucneşte cel de-al treilea război al lumii, în care vor fi utilizate arme bacteriologice şi chimice“ (www. brasovultau.ro)
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum (nu) îi amendează UE pe leneşi
După cum aflăm din manual, UE este un spaţiu economic comun. Doar că în orice spaţiu economic, statul are un rol important – de organizator, stimulator şi redistribuitor. Dar despre ce stat vorbim cînd ne referim la UE? În cea mai mare parte, despre statele naţionale, UE nu are atribuţii privind taxarea, cheltuielile sociale, pensiile etc. Totuşi, avînd o piaţă comună, UE încearcă să coordoneze politicile naţionale.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Banii sînt buni
Îţi trebuie numele şi talentul lui Niall Ferguson să faci dintr-o carte de istorie financiară un succes de public. Iar The Ascent of Money – A Financial History of the World (Penguin Books, 2009) a reuşit asta.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Garda cetăţii şi cîinele negru
Există, în România, cîteva locuri în care, odată ce ai apucat să pui piciorul, nu poţi să nu revii. Fără să te plictiseşti....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Crin şi Ionel - poveşti paralele cu final bezmetic -
Amîndoi sînt tineri, inteligenţi, bine crescuţi, bine educaţi şi interlocutori interesanţi. Şi amîndoi s-au intersectat electoral într-un mod bizar, dar despre asta mai la vale, în articol....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Mall-ul din Cotroceni şi oceanul IMAX 3D
"Garibaldi se opreşte din nesfîrşitul rond de pază pentru a atrage o femelă cu graţiosul dans de curtare....

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.