Poveştile din trecut...

Nu pot să ies de sub impresia dispariţiei neaşteptate a lui Dan Goanţă. Dacă mă gîndesc bine, nu l-am întîlnit de foarte multe ori şi nici nu ştiam foarte multe despre el. Dar era un gen care te impresionează din primele momente. Un ziarist din acela pasionat şi total dedicat profesiei. Muncea mult, fuma mult. Nu era doar un om informat, ci unul care părea că deja ştie aproape tot şi nimic nu-l mai surprindea. Toate noutăţile intrau parcă la el într-o schemă deja cunoscută, erau aşteptate parcă să se înscrie într-o ecuaţie gata pregătită. Avea o detaşare plină de umor. Ironic şi cred că uşor timid. Întotdeauna plin de poveşti pe care le spunea cu mici pauze, pentru mai mult suspans. Ultima istorie pe care nu de mult am auzit-o de la el, a fost cum o şefă de-a lui a încercat să prezinte o emisiune la radio, deşi nu mai făcuse asta de multă vreme. Nu mai avea antrenamentul necesar, dar îşi închipuia probabil că le poate demonstra angajaţilor că e mai bună decît ei. Spre frustrarea celui care era programat să prezinte emisiunea din acea zi şi care, neavînd încotro, a trebuit să se dea la o parte. Şi Dan povestea cum a început şefa cu o serie de bîlbîieli. A spus o ştire cu regina mamă a Marii Britanii care împlinea o vîrstă venerabilă (în povestea lui Dan erau 999 de ani), ştire ilustrată cu vocea reginei mamă care declara ceva. Apoi, a mai spus o ştire cu Ion Iliescu, pe atunci preşedinte, care şi el declarase ceva important în acea zi, ştire care - din greşeala tehnicianului din studio - a fost ilustrată tot cu vocea reginei mamă. După scuzele de rigoare pentru ascultători - "...nu a fost Ion Iliescu, ci regina mamă..." - a urmat emisiunea de actualităţi propriu-zisă de o jumătate de oră, plină şi ea de mici şi multe stîngăcii iar la sfîrşit a mai rămas timp de nişte ştiri. Cele principale. Ştirea cu regina mamă (împlinind 999 de ani) cu vocea ei însăşi şi ştirea cu declaraţia lui Ion Iliescu: preşedintele României a declarat astăzi (nu ştiu unde) că (nu ştiu ce). Şi şefa a făcut semn operatorului să introducă vocea înregistrată a preşedintelui. Numai că s-a auzit, bineînţeles, din nou, vocea reginei mamă a Marii Britanii. Şefa, enervată, şi-a cerut din nou scuze ascultătorilor... "aţi ascultat cutare, în loc de cutare, dar iată ce a spus preşedintele Iliescu". A făcut din nou semn operatorului. Şi, pentru a treia oară în acea emisiune, s-a auzit aceeaşi voce a reginei mamă, în loc de a lui Ion Iliescu. Cînd şefa s-a întors în redacţie, după încheierea transmisiei, toţi angajaţii se făceau că lucrează şi că nu auziseră nimic. Nu cred că am reuşit să redau povestirea cu aceeaşi savoare cu care o spunea Dan Goanţă şi cu care ne-a făcut să ne prăpădim de rîs. El rîdea uşor şi înfundat, amuzat mai degrabă de efectul pe care l-a produs asupra noastră. Şi a fost cred ultima oară cînd l-am văzut. A scris recent în Dilema veche că se teme de luna septembrie, trecînd în revistă o mulţime de catastrofe şi de dispariţii ale unor oameni celebri, petrecute de-a lungul anilor în această lună. A fost ca o premoniţie. Iar acum cîteva zile, la vestea morţii lui, o cunoştiinţă comună a exclamat: "Doamne, şi ce om blînd era!". Andrei MANOLESCU