Paranormale şi supranaturale

Tot în tren, domnul din Sinaia, fostul inginer de la MEFIN, ne-a explicat că a putut supravieţui tuturor tragediilor expuse în numărul trecut numai cu ajutorul cărţilor despre ştiinţele paranormale. Dumnealui ne-a asigurat că nu citeşte din cele empirice şi neserioase, ci din cele cu adevărat teoretice. Drept dovadă, ne-a oferit imediat un exemplu al comunicării adevărate, profunde dintre oameni: după cîte am înţeles eu, la nivelul meu superficial şi neiniţiat în domeniu, între noi şi posibilii noştri interlocutori se creează nişte frecvenţe, aşa, ca la radio; frecvenţa mea se poate potrivi cu a altcuiva, sau nu; în momentul în care eu nu-l recepţionez pe celălalt pe frevenţa mea, şi nici viceversa, înseamnă că sîntem incompatibili, şi... asta e. În traducere populistă, avem o simpatie sau o antipatie la prima vedere. Domnul din Sinaia ne-a confirmat, doamnei blonde şi mie, că toate aceste intuiţii în legătură cu alte persoane sînt motivate ştiinţific. Subiectul energiilor, în orice societate, este un universal deschizător de porţi: participanţii la conversaţie, şcoliţi sau nu în privinţa subiectului, sînt dispuşi, oricînd, să treacă pragul realităţii strîmte şi închistate, spre o pararealitate cu potenţial şi lăsînd loc fanteziei şi speculaţiilor. Aşa s-a întîmplat şi în tren, doamna cu hamsiile dovedindu-se sensibilă la subiect: ne-a povestit cum, lucrînd în învăţămînt, simte energiile pozitive şi negative ale elevilor din jurul ei. De la probleme strict tehnice, despre cum poţi detecta, sistematic, intenţiile bune sau rele ale celor din jurul tău, s-a trecut, în cele din urmă, la subiecte mult mai terre-