Obamania în Est şi Vest - din care şi Obama şi Estul ies bine -

Publicat în Dilema Veche nr. 293 din 24 Sep 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pînă anul trecut, publicul din Europa occidentală era mai dispus la antiamericanism şi respingea pretenţiile americane de leadership mai mult decît publicul din Estul Europei. Ziariştii occidentali, convinşi de superioritatea morală a Europei în faţa comportamentului de cowboy al lui George W. Bush, emanau un snobism enervant cînd scriau despre simpatia esticilor faţă de americani. În ochii lor, erau emoţii istorice, iraţionale, la mijloc: de frica ruşilor, eram mai dispuşi să îl acceptăm pe Bush, decît semenii din Occident. În fine, Obama a cîştigat. Ce zice sondajul acum? Mă refer la sondajul anual făcut de German Marshall Fund of the United States (un think-tank american), cu întrebări similare în SUA, UE şi Turcia. Haideţi să vedem cine cade pradă emoţiilor, acum. La nivelul întregii Europe, sondajul constată că susţinerea pentru leadership-ul american a crescut masiv. Din punct de vedere al cifrelor totale, cetăţenii UE şi ai Turciei au o părere favorabilă despre Obama într-un procent mai mare decît americanii: 77% dincoace de Atlantic, faţă de 57% în SUA (Obama la şase luni de mandat era mai puţin popular decît Bush la acelaşi interval). Însă deosebirile dintre Estul şi Vestul continentului fac lucrurile şi mai interesante. În Vestul UE, un şocant 86% aprobă modul în care Obama tratează afacerile internaţionale. În Est, procentul scade la 60%. E drept, o majoritate solidă e şi aici (şi tot mai mare decît cea din SUA). Dar diferenţa de 26% e grăitoare. Şi mai interesant devine totul cînd întrebarea nu se mai referă la Obama, ci la SUA ca ţară. Întrebaţi dacă, în general, au o părere bună despre America, nota medie oferită de estici este 53 (note de la 0 la 100). În schimb, occidentalii notează cu 63. Este o răsturnare spectaculoasă faţă de anii trecuţi. Cum se explică asta? Venirea la putere a lui Barack Obama a ridicat procentul de păreri favorabile Americii în Germania cu 10%, în Franţa cu 9%. Să medităm puţin la cifre. America nu s-a schimbat dramatic între 2008 şi 2009. Bascularea la stînga a Congresului şi alegerea lui Obama fac parte din balansările regulate ale sistemului politic american. Schimbă asta SUA ca ţară? E raţional să pici din antiamericanism în admiraţie faţă de ţara SUA (nu faţă de Obama)? Cred că asistăm la manifestarea celor două patimi recente: Bushofobia şi Obamania. Ambele îi dezumanizează pe subiecţii lor, le neagă esenţa umană, făcîndu-l pe unul Diavol şi pe celălalt Supraom. Arată sondajul GMF efectele statistice ale Bushofobiei şi, respectiv, Obamaniei? Cred că da. Este raţional să ai sau să nu ai încredere într-un preşedinte sau altul. Dar nu e raţional să treci atît de brusc de la ură la admiraţie faţă de un sistem politic de altfel atît de stabil şi complex cum e cel american. E o mişcare profund iraţională. Est-europenii au rămas stabili în poziţia lor faţă de America. Vest-europenii (Franţa şi Germania în cel înalt grad, în Marea Britanie oscilaţia e de doar 3%) manifestă însă, semnificativ statistic, semnele urii şi ale dragostei iraţionale faţă de Bush, respectiv Obama. Desigur, învăţaţi să pufăie cînd vine vorba despre Est, interlocutorii mei din Vest vor găsi doar motive noi de pufăială " probabil va fi vina esticilor că nu văd "lumina". De altfel, clişeele faţă de cei din Est (albi, creştini şi netrecuţi prin revoluţia mentală de la ’68) constituie singura xeno-pufăială corectă politic în lumea bună occidentală. Revenind la Obama, trebuie să-l laud. Decizia sa de a renunţa la scutul antirachetă instalat în Polonia şi Cehia a produs oarecare frisoane în partea asta de continent. Iniţial, toată lumea a înţeles că Obama face o concesie Rusiei, parte din acea mişcare de "resetare" a relaţiei cu Moscova de care a vorbit Hillary Clinton şi care putea însemna orice, de la dialog realist la defetism. Anunţul a produs bucurie la Moscova. În Est a provocat enervare, nu atît pentru că proiectul ar fi fost, tehnic vorbind, foarte reuşit, ci pentru că părea că, în cadrul "resetării", Moscova căpăta un drept de veto faţă de politica americană în Estul Europei. Presa rusă s-a fălit ca un păun patriot, iar ambasadorul rus la NATO, altfel un scandalagiu ales special de Putin pentru a enerva lumea la Bruxelles, s-a lansat într-un delir verbal la aflarea veştii. Cancelarul german Angela Merkel s-a trezit şi ea vorbind şi a pus decizia în contextul relaţiei cu Rusia, zicînd că "decizia reprezintă un semnal foarte bun pentru depăşirea dificultăţilor din relaţia cu Rusia". Dacă la Berlin pare logic că renunţarea la scut e legată de Rusia, la Varşovia tocmai legarea celor două teme e motiv de îngrijorare. Lech Walesa (un fost care îşi ţine rangul) s-a arătat supărat, iar ministrul polonez al Apărării a spus că e un semn prost pentru Polonia faptul că "ruşii au un cuvînt de spus în treburile acestei părţi de Europă". Deci, lumea înţelesese de la Berlin la Moscova, trecînd prin fostul lagăr comunist, că în practică "resetarea" înseamnă că Rusia face cărţile. Conservatorii din Washington l-au criticat dur pe Obama. Casa Albă a pornit însă imediat un exerciţiu de limitare a pagubelor de imagine. Secretarul Apărării, Robert Gates, a publicat un lung editorial în The New York Times ("A Better Missile Defense for a Safer Europe", 19 septembrie) în care explică faptul că el a propus iniţial scutul antirachetă preşedintelui Bush, cu staţii de interceptare şi radare în Polonia şi Cehia. Era cea mai bună soluţie, spune Gates, pentru tehnica şi ameninţările percepute atunci. Schimbarea de acum nu e o renunţare la plan, ci înlocuirea cu o altă soluţie tehnică, mai flexibilă, mai rapid de pus în practică şi care va asigura aceeaşi acoperire Europei. Editorialul intră în neobişnuit de multe detalii tehnice şi omul este convingător. Concluzia? "Schimbarea a fost prezentată greşit ca o concesie făcută Rusiei." Dacă ruşii îşi schimbă atitudinea, e foarte bine, spune Gates, dar noi tot vom asigura apărarea anti-rachetă în Europa. Faţă de exuberanţa de la Moscova, Gates e aproape flegmatic: calmaţi-vă, nu v-am dat nimic! Dar duşul rece adevărat a fost administrat de Obama însuşi. În interviul de la CBS, Obama a declarat că "nu ruşii decid politica noastră de apărare" şi "dacă o decizie a noastră are ca efect secundar faptul că ruşii se simt mai puţin paranoizi, acesta e doar un bonus". Ouch! Paranoizi?! Trebuie să fi durut la Moscova. Şi apropo de Bushofobie, Obama însuşi spune că "Rusia a fost mereu paranoidă în legătură cu această chestiune, dar George Bush avea dreptate. Nu era o ameninţare la adresa lor". Să zici de două ori de Moscova că e paranoidă înseamnă un limbaj diplomatic foarte dur. Dacă ar fi spus Bush aşa ceva, se declanşa semnalul pentru manifestaţii anti-imperialiste la Paris şi Berlin. Una peste alta, ne-am liniştit, Obama nu e defetist şi ţine să-şi îndepărteze o asemenea etichetă. Un preşedinte care îi seamănă ca profil, John Kennedy, a vrut şi el la începtul mandatului să "reseteze" relaţia cu URSS. Din asta, Hruşciov a înţeles că noul preşedinte american e un novice slab de înger, iar la prima lor întîlnire l-a tratat de sus şi cu duritate. Şi nu pentru că era Hruşciov tîmpit, ci pentru că sistemul de gîndire sovietic, preluat de Rusia, nu respecta principiile, ci puterea. Marele JFK le-a spus după întîlnire consilierilor că a fost făcut praf de şeful sovietic. A fost nevoie de criza rachetelor din Cuba pentru ca Hruşciov să nu-l mai trateze pe Kennedy ca pe un tinerel timorat. Mă întreb de la ce s-o fi enervat Obama.

Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari
Avem deci o decizie politică la Consiliul European: Grecia va fi ajutată de statele din euro-zonă şi de FMI. Revenim, astfel, la problema hazardului moral ridicat la nivel de state.
Mai mult decît servicii jpeg
Eden-ul din Rîmnic
Despre municipiul Rîmnicu Sărat aflăm că are o populaţie de 38.805 locuitori (2002). Cea mai veche menţiune documentară despre el descoperită pînă acum datează din 8 septembrie 1439 – „un privilegiu comercial acordat de domnitorul muntean Vlad Dracul negustorilor poloni, ruşi şi moldoveni…“ (Wikipedia). Ca oraş apare pentru prima dată atestat în 1574.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserică şi tăiţei
Lîngă hotelul la care stăteam era Votivkirche, una dintre bisericile importante ale Vienei. Biserica neogotică a fost ridicată de Ferdinand Maximilian Joseph, între 1856-1879, drept mulţumire că fratele său, împăratul Franz Josef, a scăpat dintr-un atentat întîmplat în acel loc (aproape de Universitate): a fost înjunghiat de către naţionalistul maghiar Janos Libenyi şi a scăpat (se pare că datorită gulerului gros al uniformei sale…).
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Dumnezeu nu îţi poate da drepturi băneşti
OK, recunosc că titlul e uşor tabloid şi că nu e un articol despre Dumnezeu. Mă puteţi da în judecată. Pentru că este (încă) un articol despre justiţie.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Circul vesel
Am văzut de curînd, în sfîrşit, un film despre circ: Circul vesel, în regia lui Claudiu Mitcu, o producţie HBO. La început, nu ştiam ce să cred, filmul îşi avea ritmul lui, şi-şi dezvăluia tacticos subiectul, fără grabă şi senzaţionalism.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum preîntîmpinăm scenariul grecesc în viitor?
Chiar în ziua în care apare Dilema veche pe piaţă, începe la Bruxelles Consiliul European de primăvară. Evident, vor discuta despre Grecia. Dacă citiţi acest text în week-end, s-ar putea să aveţi deja nişte răspunsuri, deşi nu e exclus nici să meargă înainte pe formula: sîntem alături de Grecia, dar să-şi facă singură ordine în ogradă. Dar chiar mai interesantă e discuţia privind ce s-ar putea face pentru ca scenariul grecesc să nu se mai repete.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Românii şi lumea
Nu e prima dată cînd, ieşind din mica noastră lume balcanică şi încrîncenată, realizez că lumea mare, de aiurea, e… altfel. Ajunsă, din nou, după oarece timp, la Viena, am avut un soi de şoc cultural. Deşi am tot călătorit, mai ales prin Europa, anumite ritualuri cotidiene de aiurea continuă să mă mire: de pildă, cele legate de trafic.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cumpăraţi o insulă grecească? Nein!
Criza financiară prin care trece Grecia a devenit o problemă europeană. Am mai scris despre dilemele Europei în ce priveşte Grecia, care pot fi rezumate la: salvăm Grecia pe banii noştri sau nu o salvăm şi riscăm ca banii noştri comuni să se ducă de rîpă? Între timp, nu s-a dat un răspuns ferm, s-a mers pe soluţia de mijloc: dăm de înţeles că nu vom lăsa Grecia să se prăbuşească, dar ne asigurăm că Guvernul grec ia măsuri dure pentru a se salva de unul singur.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Manual, eco şi retro
Mărţişoarele de tarabă rămîn preferatele mele. Nu pentru că ar fi nişte capodopere, ci fiindcă mă simt mai liberă printre ele. Anul acesta nu au fost mai frumoase sau mai originale decît în anii trecuţi. Mi-au sărit în ochi doar unele pictate, în stil naiv, pe sticlă, cu animale. Am aflat – de la tînărul de 20 de ani care le face – că sînt „lucrate manual. Cu o altă sticlă pusă deasupra pentru protecţie şi rama din ceramică“. Şi costă de la 5 la 20 de lei.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Pensionarii mei pe caz de boală
Domnul S. este instalator. Din ăla vechi, care ştie meserie, nu din ăştia care au apărut acum, ciocănari care ştiu doar să schimbe o garnitură. Domnul S. lucrează în branşă de 40 de ani. A lucrat şi la întreprinderea de stat. Întreprinderea de instalaţii a fost falimentată după Revoluţie şi apoi privatizată. Domnul S. a considerat asta o mare şi ticăloasă nedreptate, deşi niciodată nu a trăit numai din salariu, deşi era mai mult pe la „ciubucuri“ în timpul de muncă, adică la lucrări pe cont prop
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Triumful fostelor soţii
Scriam, de curînd, despre filmul Ce-o fi cu soţii Morgan (Did You Hear about the Morgans, 2009, în regia lui Mark Lawrence, cu Sarah Jessica Parker şi Hugh Grant): ideea era că nu oferă mai nimic incitant şi nou în seria comediilor conjugale. Care, ca şi gen în sine, mi se păreau într-un moment de impas…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserica din Cumpătu
„1) La intrara în Sfînta Biserică, ţinuta vestimentară trebuie să fie decentă, compatibilă cu Sf. Lăcaş. (…) 4) Cînd începe Sf. Liturghie, staţi smeriţi la locul ocupat. 5) Păstraţi liniştea şi buna-cuviinţă în timpul slujbei; nu tulburaţi sufletele credincioşilor prin mişcare sau lucrare (vorbire, gesticulare ş.a.) (…)“
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Ce am învăţat din Lovin vs Ţoghină
Cazul Lovin vs Ţoghină, despre care am scris acum două săptămîni, pare chiar mai complicat decît am reuşit eu să-l redau. Am trecut în revistă detaliile pentru a ajunge la discuţia de principiu despre protecţia surselor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Note de la Chişinău
Afişele cu Europa au rămas prin Chişinău. Le remarcasem de pe vremea lui Voronin şi mă uitam cu ciudă la ele în acel aprilie 2009, cînd am plecat spre aeroport cu frică. Moldova şi Uniunea Europeană împreună pentru… tineri, mediu, locuri de muncă, în funcţie de afiş.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dacia, spre Budapesta
Pentru împătimiţii călătoriilor cu trenul, un drum pînă la Budapesta, cu CFR-ul, poate fi un adevărat regal. E adevărat că, dacă citeşti pe Internet despre trenul cu care urmează să pleci – internaţionalul Dacia, care ajunge, în final, la Viena –, voiajul capătă o pronunţată tentă horror: „Am găsit bilete la clasa I, deşi trenul era foarte aglomerat.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Global-local, pe viu
Într-un interviu luat recent, o doamnă cu pasiunea călătoriilor spunea că, atunci cînd a ajuns pentru prima dată în Asia, după un zbor interminabil, a avut surpriza să constate că acolo, lucrurile nu sînt foarte diferite de aici. Se aştepta să dea peste oameni şi obiceiuri nemaiîntîlnite şi exotice, precum exploratorii de altădată... Globalizarea, spunea ea, bat-o vina, e rădăcina lipsei de surprize şi a déjà-vu-urilor care ni se întîmplă în locuri despre care nici cu gîndul nu gîndeşti...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Simţul kantian al băutorilor de ceai
Există un principiu în teoria politicilor publice care zice că grupurile mici şi cu interese puternice sînt mai eficiente în a acapara banii statului. Acest principiu, inventat de un tip deştept pe nume Mancur Olson, are la bază o logică simplă. Să luăm de pildă grupul fermierilor. Ei au motivaţii să se organizeze pentru că fiecare dintre ei cîştigă mult din subvenţiile de la stat. Cine plăteşte aceste subvenţii? Contribuabilul. Suma pe care o plăteşte fiecare contribuabil către fermieri nu este
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Şcoală pentru soţi - depăşită
Pe la mijlocul anilor ’90, cînd au început să circule mai asiduu primele romane pentru femei –, care de fapt nu erau romane, ci sfaturi practice „puse în scenă“, şi primele filme aşijderea – eram încîntată de ele. Ba chiar aveam naivitatea să cred că îmi pot oferi soluţii personale: în fond, rostul lor tocmai acesta este, nu? Să amestece nevoia de poveste, de romance, cu cea de psihologie aplicată.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Predicții și conspirații
„(…) în 2010 se va declanşa un conflict între Occidentul european şi Statele Unite ale Americii; criza economică nu va trece, iar Europa va suferi în continuare o cădere economică. Pe 11 noiembrie 2010, un război va fi declanşat între două ţări mari, iar numai cei care se vor ascunde în est sau în Caucaz vor supravieţui. Patru regi se încleştează într-o bătălie şi astfel izbucneşte cel de-al treilea război al lumii, în care vor fi utilizate arme bacteriologice şi chimice“ (www. brasovultau.ro)
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum (nu) îi amendează UE pe leneşi
După cum aflăm din manual, UE este un spaţiu economic comun. Doar că în orice spaţiu economic, statul are un rol important – de organizator, stimulator şi redistribuitor. Dar despre ce stat vorbim cînd ne referim la UE? În cea mai mare parte, despre statele naţionale, UE nu are atribuţii privind taxarea, cheltuielile sociale, pensiile etc. Totuşi, avînd o piaţă comună, UE încearcă să coordoneze politicile naţionale.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Banii sînt buni
Îţi trebuie numele şi talentul lui Niall Ferguson să faci dintr-o carte de istorie financiară un succes de public. Iar The Ascent of Money – A Financial History of the World (Penguin Books, 2009) a reuşit asta.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Garda cetăţii şi cîinele negru
Există, în România, cîteva locuri în care, odată ce ai apucat să pui piciorul, nu poţi să nu revii. Fără să te plictiseşti....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Crin şi Ionel - poveşti paralele cu final bezmetic -
Amîndoi sînt tineri, inteligenţi, bine crescuţi, bine educaţi şi interlocutori interesanţi. Şi amîndoi s-au intersectat electoral într-un mod bizar, dar despre asta mai la vale, în articol....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Alegeri în stil sovietic?
Acum, că v-am făcut atenţi prin titlu, trebuie să vă spun că nu e vorba nici de Băsescu, nici de Antonescu şi nici de Geoană. Ci de Cathy Ashton şi Herman Van Rompuy....

Adevarul.ro

image
image
Trucul prin care Ceaușescu a fost la un pas să-i convingă pe americani să-i dea rachete. Cum a obținut planurile unui tanc german
Nicolae Ceaușescu a încercat să obțină tehnologie occidentală, insa s-a izbit de refuzul vesticilor. Dictatorul nu a ezitat să apeleze la spionaj pentru a obține planurile unor arme moderne.
image
Spovedania unui angajat care a dat șpagă pentru a intra în sistemul medical românesc. Cât costa un post de fochist, asistentă sau infirmieră
Angajarea la unul dintre cele mai mari spitale din Moldova costa o adevărată avere. Un angajat a recunoscut în fața procurorilor DNA că a dat șpagă pentru a intra în sistem. Conform declarației acestuia, numai încadrarea pe un post de fochist, costă 2000 de euro.

HIstoria.ro

image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.
image
Nicolae Ceaușescu a făcut de gardă la catafalcul lui Tudor Arghezi / FOTO
De un asemenea privilegiu nu s-a bucurat nici un scriitor în Istoria României.
image
Mihail Sebastian, sub teroarea bombardamentelor: „Războiul vine spre noi”
Pentru Sebastian, vara anului 1944 este una a angoaselor, a singurătății, a fricii de moarte și, așa cum știm astăzi, este ultima lui vară.