Locul lui Antonescu în istorie

Publicat în Dilema Veche nr. 254 din 29 Dec 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Aşa cum îi spune subtitlul, cartea lui Deletant este o biografie a lui Ion Antonescu care se concentrează pe perioada războiului. E o carte extraordinară despre un subiect încă politizat şi dureros. Antonescu de aici este un personaj ambivalent şi complex. În 1933 făcea remarce sarcastice pe marginea unui raport oficial despre planurile politice ale lui Zelea Codreanu şi se opunea asasinării evreilor. Cînd Octavian Goga a primit sarcina de a face guvernul, Antonescu a refuzat oferta de a deveni ministru, se pare că din cauză că îl considera pe Goga filo-german, iar acesta i-a argumentat că prezenţa amîndurora în executiv ar fi un semn de echilibru, pentru că un Antonescu în fruntea armatei ar garanta Angliei şi Franţei că românii nu vor lupta împotriva lor. Uimitoarele ironii ale istoriei! Cartea lui Deletant este un exemplu de istorie echilibrată şi bazată pe fapte. Demontează variante anti-Antonescu atunci cînd e cazul, ca şi variantele apologeţilor. De pildă, respinge ideea că Antonescu şi Garda de Fier au ajuns la guvernare din cauza sprijinului german. Cum este Antonescu la Deletant? Un militar care ajunge să joace un rol politic mai mare decît îi permitea înţelegerea, un om care încerca să facă ordine într-o ţară haotică şi oscila între măsuri anti-corupţie serioase, dar eşuate, şi butaforii de Moş Teacă (a interzis mersul pe stradă în cămaşă, vara), a fost autoritarist, dar nu totalitarist, permiţînd funcţionarea semi-clandestină a partidelor şi angajîndu-se chiar în schimburi epistolare cu Maniu şi Brătianu, deşi mai mult îi urechea decît îi lua în serios. Cum ar fi fost Antonescu fără război? Probabil un fel de Franco, cu care are multe în comun. Întîmplarea face să fi citit această carte la puţină vreme după biografia lui Franco scrisă de Paul Preston. Doi oameni uimitor de asemănători: militari cu merite în război, bigoţi în ce priveşte statul, economia, religia; paternalişti în apucături şi violenţi în antipatii; aspirînd la civilizaţia occidentală, dar convinşi că popoarele lor nu sînt pregătite pentru aşa ceva; antisemiţi şi anticomunişti viscerali; cu voinţă puternică şi scîrbiţi de încercările democratice ale ţărilor lor, ţări care sînt înapoiate, tradiţionaliste, intolerante şi închise. În lumina acestei comparaţii, m-am întrebat ce ar fi lăsat Antonescu în urma sa dacă ar fi guvernat în vremuri mai puţin zbuciumate. E clar că era visceral anti-modernist, considera statul un instrument intervenţionist prin excelenţă şi dorea să-l folosească pentru a conserva un popor rural idilic pe care, în opinia sa, îl stricase democraţia. România de după Antonescu ar fi fost tot înapoiată, închisă în sine, coruptă şi autoritaristă, aşa cum a fost Spania lăsată de Franco în anii ’70. Dar vremurile nu au fost paşnice. Antonescu a intrat în războiul împotriva URSS pentru a recupera Basarabia. Deletant arată cît de populară a fost decizia printe români, manifestările, chiar spontane, de stradă fiind mărturie (ambasadorul german salutat de mulţime remarcă cu umor că "nu îmi fac nici un fel de iluzii în faţa acestei izbucniri de entuziasm în legătură cu dorinţa secretă a românilor. Vor să-i batem pe ruşi şi apoi noi să fim bătuţi de britanici"). De altfel, Antonescu însuşi spune, după momentul Pearl Harbour, că "sînt un aliat al Reichului împotriva Rusiei, sînt neutru în conflictul dintre Marea Britanie şi Germania. Susţin America împotriva japonezilor". Înaintarea dincolo de Nistru este pusă într-un context ceva mai complicat - opiniile critice la adresa deciziilor, puse faţă în faţă cu argumentele lui Antonescu. Bineînţeles, un istoric serios ca Deletant nu putea trece uşor peste Holocaustul românesc, într-o biografie a lui Antonescu. De altfel, contribuţiile sale anterioare - articolele despre lagărele din Transnistria - au constituit cel puţin pentru mine o sursă de informaţie despre un subiect de care nu vorbim mai deloc. Ne-am blocat în dezbaterea despre "a fost sau nu a fost". M-am plictisit să ascult o pseudo-dezbatere în care Vadim Tudor şi grupul de ziarişti de haită neo-legionari joacă rol de parteneri serioşi. A fost, gata, depăşiţi momentul! Acum vreau să ştiu cum a fost posibil. Veşnica întrebare despre vinovăţia colectivă a poporului român este o deturnare a discuţiei. Statul român, salvat de Antonescu în 1940, a fost apoi umplut de ruşine prin Holocaustul propriu, inspirat doar, dar nu forţat şi nici condus de germani. Cine vrea dovezi nu are decît să citească cu bună credinţă inclusiv această carte. Antonescu este mînat de antisemitismul său visceral pe care îl afişează în atît de multe declaraţii încît este inutil să le amintesc aici - o face Deletant cu rigoare. Pentru Antonescu, ţara trebuia "despăducheată" de evrei şi doar metodele îl deosebeau de Hitler. Obsesia sa pentru ordine îl face să se enerveze atunci cînd evreii sînt omorîţi în mod dezorganizat. În acelaşi timp, chiar spiritul de ordine cedează în faţa sentimentului că ar putea da socoteală: "Doar proştii omoară şi jefuiesc pe baza ordinelor scrise. Se poate face fără să fie emis un ordin". Nici nu ştii dacă să-ţi fie ruşine sau să te enervezi cînd citeşti raportul unui SS-ist din Transnistria care scrie: "Românii acţionează împotriva evreilor fără nici un fel de plan. Nimeni nu ar obiecta numeroaselor execuţii ale evreilor, dacă aspectul tehnic al pregătirii lor, precum şi modul în care sînt îndeplinite nu ar fi necorespunzătoare. Românii îi lasă pe cei executaţi acolo unde cad, fără să-i îngroape". Sfînta organizare germană în conflict direct cu delăsarea românească: Holocaustul are şi el nişte proceduri, şi românii le ocolesc din lene. Fără un plan concret, aşa cum a avut Hitler cu "soluţia finală", Antonescu doar a dorit să scape de evrei. De aici un cinism brutal al acţiunilor, cel mai bine reflectat în jocul alungării unor mase de civili peste Nistru, de unde germanii îi trimit înapoi, românii îi împing din nou, germanii ba îi retrimit, ba îi împuşcă. Vorbim de zeci de mii de bărbaţi, femei şi copii fără nici un fel de mijloc de supravieţuire. Aşa au apărut lagărele din Transnistria, unde anihilarea nu era bazată pe tehnologie, ca la Auschwitz, ci pe înfometare, frig şi boli. De altfel, sălbăticia pare a fi cuvîntul de ordine. În mutarea de colo-colo a evreilor s-au săpat gropi pe marginea drumurilor pentru a fi depuse cadavrele, iar ţăranii locali pîndeau prin porumb coloanele, pentru a jefui cadavrele. Toate acestea sînt susţinute de Deletant cu rigoare, din rapoarte oficiale. Autorul nici măcar nu intră în zona mărturiilor victimelor (cu o excepţie), rămîne în zona acţiunii autorităţilor şi a rapoartelor şi mărturiilor oficialilor. Este uimitor cum tăcerea lăsată peste subiect a făcut ca numele unor criminali odioşi să nu spună nimic românilor. Ar merita să dezbatem cum a fost posibil ca un om cu nume atît de blînd-caragialian ca ofiţerul Modest Isopescu să scrie guvernatorului şi să se plîngă doar de faptul că nu mai putea primi alţi evrei: "Tot la Bogdanovca au fost trimişi şi cei de la Crivoi Ozero, unde au fost cazaţi în grajdurile de porci ale colhozului. Pînă însă să sosească transportul de jidani de la Vazdovca, au fost trimişi din direcţia Odessei vreo 9000 de jidani, aşa că astăzi din ce a fost acolo şi din ce a mai venit sînt 11.000 de jidani plasaţi în grajdurile sovhozului, unde nu încăpeau 7000 de porci". Soluţia la supraaglomerare a fost împuşcarea în masă, dar nu înainte de a-i jefui de bunurile de valoare, care nu au ajuns la Banca Naţională, cum suna ordinul, ci au fost furate. Aşa cum am putea să ştim mai multe despre Traian Popovici, primarul din Cernăuţi, care scria memorii sfîşietoare către Antonescu şi cerea audienţe pentru a descrie catastrofa morală abătută peste statul român din acele zile (nu a primit nici un răspuns). Deletant nu uită să sublinieze şi faptul că România nu a deportat totuşi evreii din vechiul regat către Polonia, aşa cum ceruse Hitler. Cartea explică şi cum s-a ajuns la această decizie, care completează imaginea unui om complex, deşi nu mai puţin vinovat. În sfîşietoarea sa scrisoare de adio către soţie, Ion Antonescu spune că "Istoria" îl va pune la locul său. A avut un destin tragic, dar istoria îl pune într-un loc pe care nu l-ar fi vrut. Loc pe deplin meritat.

Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari
Avem deci o decizie politică la Consiliul European: Grecia va fi ajutată de statele din euro-zonă şi de FMI. Revenim, astfel, la problema hazardului moral ridicat la nivel de state.
Mai mult decît servicii jpeg
Eden-ul din Rîmnic
Despre municipiul Rîmnicu Sărat aflăm că are o populaţie de 38.805 locuitori (2002). Cea mai veche menţiune documentară despre el descoperită pînă acum datează din 8 septembrie 1439 – „un privilegiu comercial acordat de domnitorul muntean Vlad Dracul negustorilor poloni, ruşi şi moldoveni…“ (Wikipedia). Ca oraş apare pentru prima dată atestat în 1574.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserică şi tăiţei
Lîngă hotelul la care stăteam era Votivkirche, una dintre bisericile importante ale Vienei. Biserica neogotică a fost ridicată de Ferdinand Maximilian Joseph, între 1856-1879, drept mulţumire că fratele său, împăratul Franz Josef, a scăpat dintr-un atentat întîmplat în acel loc (aproape de Universitate): a fost înjunghiat de către naţionalistul maghiar Janos Libenyi şi a scăpat (se pare că datorită gulerului gros al uniformei sale…).
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Dumnezeu nu îţi poate da drepturi băneşti
OK, recunosc că titlul e uşor tabloid şi că nu e un articol despre Dumnezeu. Mă puteţi da în judecată. Pentru că este (încă) un articol despre justiţie.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Circul vesel
Am văzut de curînd, în sfîrşit, un film despre circ: Circul vesel, în regia lui Claudiu Mitcu, o producţie HBO. La început, nu ştiam ce să cred, filmul îşi avea ritmul lui, şi-şi dezvăluia tacticos subiectul, fără grabă şi senzaţionalism.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum preîntîmpinăm scenariul grecesc în viitor?
Chiar în ziua în care apare Dilema veche pe piaţă, începe la Bruxelles Consiliul European de primăvară. Evident, vor discuta despre Grecia. Dacă citiţi acest text în week-end, s-ar putea să aveţi deja nişte răspunsuri, deşi nu e exclus nici să meargă înainte pe formula: sîntem alături de Grecia, dar să-şi facă singură ordine în ogradă. Dar chiar mai interesantă e discuţia privind ce s-ar putea face pentru ca scenariul grecesc să nu se mai repete.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Românii şi lumea
Nu e prima dată cînd, ieşind din mica noastră lume balcanică şi încrîncenată, realizez că lumea mare, de aiurea, e… altfel. Ajunsă, din nou, după oarece timp, la Viena, am avut un soi de şoc cultural. Deşi am tot călătorit, mai ales prin Europa, anumite ritualuri cotidiene de aiurea continuă să mă mire: de pildă, cele legate de trafic.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cumpăraţi o insulă grecească? Nein!
Criza financiară prin care trece Grecia a devenit o problemă europeană. Am mai scris despre dilemele Europei în ce priveşte Grecia, care pot fi rezumate la: salvăm Grecia pe banii noştri sau nu o salvăm şi riscăm ca banii noştri comuni să se ducă de rîpă? Între timp, nu s-a dat un răspuns ferm, s-a mers pe soluţia de mijloc: dăm de înţeles că nu vom lăsa Grecia să se prăbuşească, dar ne asigurăm că Guvernul grec ia măsuri dure pentru a se salva de unul singur.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Manual, eco şi retro
Mărţişoarele de tarabă rămîn preferatele mele. Nu pentru că ar fi nişte capodopere, ci fiindcă mă simt mai liberă printre ele. Anul acesta nu au fost mai frumoase sau mai originale decît în anii trecuţi. Mi-au sărit în ochi doar unele pictate, în stil naiv, pe sticlă, cu animale. Am aflat – de la tînărul de 20 de ani care le face – că sînt „lucrate manual. Cu o altă sticlă pusă deasupra pentru protecţie şi rama din ceramică“. Şi costă de la 5 la 20 de lei.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Pensionarii mei pe caz de boală
Domnul S. este instalator. Din ăla vechi, care ştie meserie, nu din ăştia care au apărut acum, ciocănari care ştiu doar să schimbe o garnitură. Domnul S. lucrează în branşă de 40 de ani. A lucrat şi la întreprinderea de stat. Întreprinderea de instalaţii a fost falimentată după Revoluţie şi apoi privatizată. Domnul S. a considerat asta o mare şi ticăloasă nedreptate, deşi niciodată nu a trăit numai din salariu, deşi era mai mult pe la „ciubucuri“ în timpul de muncă, adică la lucrări pe cont prop
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Triumful fostelor soţii
Scriam, de curînd, despre filmul Ce-o fi cu soţii Morgan (Did You Hear about the Morgans, 2009, în regia lui Mark Lawrence, cu Sarah Jessica Parker şi Hugh Grant): ideea era că nu oferă mai nimic incitant şi nou în seria comediilor conjugale. Care, ca şi gen în sine, mi se păreau într-un moment de impas…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserica din Cumpătu
„1) La intrara în Sfînta Biserică, ţinuta vestimentară trebuie să fie decentă, compatibilă cu Sf. Lăcaş. (…) 4) Cînd începe Sf. Liturghie, staţi smeriţi la locul ocupat. 5) Păstraţi liniştea şi buna-cuviinţă în timpul slujbei; nu tulburaţi sufletele credincioşilor prin mişcare sau lucrare (vorbire, gesticulare ş.a.) (…)“
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Ce am învăţat din Lovin vs Ţoghină
Cazul Lovin vs Ţoghină, despre care am scris acum două săptămîni, pare chiar mai complicat decît am reuşit eu să-l redau. Am trecut în revistă detaliile pentru a ajunge la discuţia de principiu despre protecţia surselor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Note de la Chişinău
Afişele cu Europa au rămas prin Chişinău. Le remarcasem de pe vremea lui Voronin şi mă uitam cu ciudă la ele în acel aprilie 2009, cînd am plecat spre aeroport cu frică. Moldova şi Uniunea Europeană împreună pentru… tineri, mediu, locuri de muncă, în funcţie de afiş.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dacia, spre Budapesta
Pentru împătimiţii călătoriilor cu trenul, un drum pînă la Budapesta, cu CFR-ul, poate fi un adevărat regal. E adevărat că, dacă citeşti pe Internet despre trenul cu care urmează să pleci – internaţionalul Dacia, care ajunge, în final, la Viena –, voiajul capătă o pronunţată tentă horror: „Am găsit bilete la clasa I, deşi trenul era foarte aglomerat.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Global-local, pe viu
Într-un interviu luat recent, o doamnă cu pasiunea călătoriilor spunea că, atunci cînd a ajuns pentru prima dată în Asia, după un zbor interminabil, a avut surpriza să constate că acolo, lucrurile nu sînt foarte diferite de aici. Se aştepta să dea peste oameni şi obiceiuri nemaiîntîlnite şi exotice, precum exploratorii de altădată... Globalizarea, spunea ea, bat-o vina, e rădăcina lipsei de surprize şi a déjà-vu-urilor care ni se întîmplă în locuri despre care nici cu gîndul nu gîndeşti...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Simţul kantian al băutorilor de ceai
Există un principiu în teoria politicilor publice care zice că grupurile mici şi cu interese puternice sînt mai eficiente în a acapara banii statului. Acest principiu, inventat de un tip deştept pe nume Mancur Olson, are la bază o logică simplă. Să luăm de pildă grupul fermierilor. Ei au motivaţii să se organizeze pentru că fiecare dintre ei cîştigă mult din subvenţiile de la stat. Cine plăteşte aceste subvenţii? Contribuabilul. Suma pe care o plăteşte fiecare contribuabil către fermieri nu este
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Şcoală pentru soţi - depăşită
Pe la mijlocul anilor ’90, cînd au început să circule mai asiduu primele romane pentru femei –, care de fapt nu erau romane, ci sfaturi practice „puse în scenă“, şi primele filme aşijderea – eram încîntată de ele. Ba chiar aveam naivitatea să cred că îmi pot oferi soluţii personale: în fond, rostul lor tocmai acesta este, nu? Să amestece nevoia de poveste, de romance, cu cea de psihologie aplicată.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Predicții și conspirații
„(…) în 2010 se va declanşa un conflict între Occidentul european şi Statele Unite ale Americii; criza economică nu va trece, iar Europa va suferi în continuare o cădere economică. Pe 11 noiembrie 2010, un război va fi declanşat între două ţări mari, iar numai cei care se vor ascunde în est sau în Caucaz vor supravieţui. Patru regi se încleştează într-o bătălie şi astfel izbucneşte cel de-al treilea război al lumii, în care vor fi utilizate arme bacteriologice şi chimice“ (www. brasovultau.ro)
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum (nu) îi amendează UE pe leneşi
După cum aflăm din manual, UE este un spaţiu economic comun. Doar că în orice spaţiu economic, statul are un rol important – de organizator, stimulator şi redistribuitor. Dar despre ce stat vorbim cînd ne referim la UE? În cea mai mare parte, despre statele naţionale, UE nu are atribuţii privind taxarea, cheltuielile sociale, pensiile etc. Totuşi, avînd o piaţă comună, UE încearcă să coordoneze politicile naţionale.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Banii sînt buni
Îţi trebuie numele şi talentul lui Niall Ferguson să faci dintr-o carte de istorie financiară un succes de public. Iar The Ascent of Money – A Financial History of the World (Penguin Books, 2009) a reuşit asta.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Garda cetăţii şi cîinele negru
Există, în România, cîteva locuri în care, odată ce ai apucat să pui piciorul, nu poţi să nu revii. Fără să te plictiseşti....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Crin şi Ionel - poveşti paralele cu final bezmetic -
Amîndoi sînt tineri, inteligenţi, bine crescuţi, bine educaţi şi interlocutori interesanţi. Şi amîndoi s-au intersectat electoral într-un mod bizar, dar despre asta mai la vale, în articol....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Mall-ul din Cotroceni şi oceanul IMAX 3D
"Garibaldi se opreşte din nesfîrşitul rond de pază pentru a atrage o femelă cu graţiosul dans de curtare....

Adevarul.ro

image
Cu cât vor creşte salariile bugetarilor. OUG cu majorări şi sporuri a fost retrasă, un nou proiect a fost publicat de Ministerul Muncii
Ministerul Muncii a publicat, miercuri, în dezbatere publică un nou proiect de ordonanţă de urgenţă, care prevede majorarea salariilor tuturor bugetarilor, începând din luna august, cu un sfert din diferenţa dintre salariul prevăzut pentru anul 2022 în legea salarizării bugetare şi cel din luna decembrie 2021.
image
Fetiţa luată de curenţi la Vama Veche, salvată de Salvamar. Plutea pe o saltea pneumatică, spre Bulgaria
Salvatorii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) al Judeţului Constanţa au fost solicitaţi pentru salvarea unui minor care plutea pe o saltea pneumatică pe mare.
image
Misterul decesului unui opozant al lui Putin, găsit mort în SUA. Soţia neagă varianta sinuciderii, susţinută de o jurnalistă rusă
Dan Rapoport (52 de ani),  un om de afaceri cu dublă cetăţenie letonă / americană, care a făcut o mulţime de bani în Rusia înainte de a deveni un critic al lui Vladimir Putin, a fost găsit mort în SUA.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.
image
Iuliu Maniu, „un om de extremă rigiditate morală, în timp ce partidul s-a arătat dispus la tranzacţii“
Cea mai mare provocare politică internă PNŢ a primit-o nu de la muncitorii nemulţumiţi de scăderea salariilor și de șomaj sau de la opoziţia liberală, ci de la fostul principe Carol, îndepărtat de la tron prin actul din 4 ianuarie 1926.