În filme: iubiri şi maternităţi

În ultimele două săptămîni am văzut cîteva filme interesante, care, printre altele, aduc noi perspective asupra relaţiilor amoroase, dar şi a maternităţii. În Nonconformiştii (Revolutionary Road, regia Sam Mendes, cu Leonardo di Caprio şi Kate Winslett), un cuplu în jur de 30 de ani, cu doi copii, deja afundat în faza de început a societăţii corporatiste a anilor ’50, încearcă să o rupă cu cotidianul anost şi să evadeze într-o altfel de existenţă, simbolizată de mutarea la Paris. De fapt, personajul feminin interpretat de Kate Winslett, April Wheeler, este cel care are curajul să-şi dorească altceva decît presupun standardele medii ale epocii. Nereuşita, datorată slăbiciunii soţului ei, Frank, atras de siguranţa unui post bine plătit, dar şi apariţia unei noi sarcini, o fac să aleagă moartea drept unică posibilă soluţie. April se înrudeşte cu Laura Brown, personajul interpretat de Julianne Moore din Orele (The Hours, 2002, în regia lui Stephen Daldry, după romanul lui Michael Cunningham), care are o reacţie similară, la perspectiva maternităţii. Numai că, dacă finalul Laurei nu se dovedeşte tragic, cel al lui April este: ea moare încercînd să facă un avort, după ce planurile legate de Paris sînt întrerupte. Neconvenţională este, în primul rînd, iubirea lui April, care e dispusă ca, în Paris, să lucreze ea, lăsîndu-l pe al ei soţ să se descopere, pur şi simplu... Cea mai frumoasă parte a filmului este momentul cînd soţii Wheeler îşi anunţă intenţiile, cuprinşi de euforia mutării la Paris (interpretat, într-un soi de tradiţie Henry James-iană " vezi Europenii " drept "tărîmul interzis") şi îşi şochează diversele categorii de apropiaţi. Iubirea lui April este un amestec de dăruire de sine, escapism şi hotărîre încrîncenată. Firescul nu poate intra în opţiunile ei, indiferent de preţ. În Strania poveste a lui Benjamin Button (The Curious Case of Benjamin Button, regia David Fincher, cu Brad Pitt, Cate Blanchett), personajul Daisy împărtăşeşte, cel puţin la nivelul aparenţelor, un punct comun cu April, din Nonconformiştii: imposibilitatea stabilizării iubirii, a prinderii ei într-un tipar fix. Dar dintr-un motiv cu totul diferit, de natură fizică: Benjamin s-a născut bătrîn şi întinereşte cu cît înaintează în viaţă, murind bebeluş. Şi de aceea nu pot avea o relaţie decît undeva pe la mijlocul vieţii. După care, lucrurile scapă de sub control şi evoluţia vîrstelor dintre cei doi protagonişti este greu de înţeles. Dar, spre deosebire de personajul lui Kate Winslett, care alege moartea în pofida maternităţii, cel al lui Cate Blanchett optează pentru maternitate. Şi nu numai pentru cea aşteptată, convenţională, a propriului copil: la bătrîneţe, ea jocă rolul de mamă, chiar pentru iubitul ei, devenit sugar... În Houdini, ultimul magician (Death Defying Acts, regia Gillian Armstrong, cu Catherine Zeta-Jones şi Guy Pearce), iubirea şi maternitatea merg, din nou, mînă-n mînă. Celebrul magician se îndrăgosteşte de o falsă clarvăzătoare scoţiancă, care seamănă, şocant, cu mama lui, de a cărei moarte oricum era obsedat... Printre dilemele psihologice inerente confuziei celor două relaţii, iubirea dintre Houdini şi doamna McGarvie se conturează şi ea, neconvenţională: demnă şi, pînă la urmă, tragică (Houdini moare, în final). Cel de-al patrulea film, Secrete din trecut (Easy Virtue, în regia lui Stephan Elliott, cu Jessica Biel, Colin Firth, Kristin Scott Thomas), tot pe fundalul unei teme din Henry James, cea a americancei în Anglia, tratează conflictul, de astă dată, dintre relaţia amoroasă şi cea maternă. Numai că în această reuşită parodie de saga englezească, americanca este, într-un fel, învinsă (precum în romanele lui James), dar, în acelaşi timp " victorioasă: încurcînd şi mai mult lucrurile şi adăugînd paternitatea maternităţii, nora americancă emancipată îşi părăseşte soţul şi conacul britanic încremenit în timp, împreună cu... tatăl de familie.