Gata. S-a lansat

Publicat în Dilema Veche nr. 266 din 19 Mar 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În săptămîna care a trecut am lansat Centrul Român de Politici Europene (www.crpe.ro). Este proiectul cu care am plecat în Anglia şi cu care m-am întors, este o idee pe care o rumeg de cîţiva ani şi care mi-a consumat multă energie. Foarte pe scurt, CRPE vrea să fie un think-tank specializat, adică o organizaţie care emite idei bazate pe expertiză, în acest caz în domeniul politicilor europene, cu accent pe România. Ideea m-a lovit cîndva pe la începutul lui 2007, cînd răsuflam uşurat că am intrat şi eram sîcîit de întrebarea: şi acum ce mai facem? Adevărul este că nu prea părem să ştim. UE pare acum un fel de Moş Crăciun mofturos, aproape moftangiu pentru mulţi români. Adică, noi am aşteptat atîtea, ne-am pus atîtea speranţe şi acum ce se întîmplă? Fonduri nu prea, că e complicat să le iei. Politicienii sînt aceiaşi. Ce mare scofală că am intrat! Într-un fel, sentimentul de derută post-aderare e normal. Cei opt ani de negocieri au însemnat măcar un traseu limpede şi nişte repere. În multe domenii, România a funcţionat pe pilot automat: UE venea cu reţeta şi noi adoptam o lege, făceam o instituţie, chiar şi două pentru acelaşi domeniu, dacă era nevoie. Noi, prin ONG-uri, aveam unde ne plînge şi chiar eram ascultaţi: făcea Guvernul de la Bucureşti o porcărie, pac la UE, Comisia pac la capul guvernului şi guvernul zicea: ce vreţi, bă, ong-iştilor, acum dacă ne-aţi turnat, haideţi să vorbim, doar trebuie să intrăm cu toţii în UE, nu? Au fost vremuri ciudate. Dar măcar ştiam ceva sigur: dacă eram cuminţi şi prezentam unghiuţele tăiate, intram. Şi am intrat. Acum se aşteaptă de la noi să ne comportăm ca şi cum am şti despre ce este vorba înăuntru. Adevărul este că nu prea ştim. Tot stînd pe margine, nu am prea trăit cu impresia că trebuie să avem o părere. Am scris acum trei luni un raport despre cum se poziţionează România pe diverse subiecte de dezbatere din UE. Fiind un raport comparativ pe mai multe ţări, cei care l-au comandat mi-au trimis o listă de întrebări. Ce părere are România despre iniţiativa franceză de reformare a sistemului european de securitate? Dar despre organizarea serviciului diplomatic al Uniunii? Să fie format din funcţionari europeni sau din diplomaţi naţionali detaşaţi? Dar despre schimbarea modului de calcul al reducerii emisiilor de gaze? Erau zeci de asemenea întrebări şi am torturat cîţiva oficiali români cu ele. Ei cam ştiau despre ce era vorba în dezbaterea europeană propriu-zisă (am reuşit să formăm tehnocraţi pe domeniu, fiind nevoie să creăm structuri de la zero, oamenii sînt în general profesionişti). Problema era că nu prea ştiau ce părere ar trebui să aibă România. Din moment ce România nu are habar că trebuie să aibă păreri, de unde să scoţi poziţii? A fost un exerciţiu amuzant, dar amar. Poziţia unei ţări pe asemenea subiecte se formează prin dezbateri şi conflicte, îi aduni pe cei afectaţi, îi întrebi, ceri opinii de la partide, de la think-tank-uri şi apoi te duci la Bruxelles şi anunţi că România are următoarea poziţia în ce priveşte vînătoarea de balene (am luat un exemplu absurd; apropo, balenele se pescuiesc sau se vînează?). Abia intrată în club şi cu restanţe proprii din perioada aderării, România trebuie să recupereze, pentru că este întrebată. Trebuie să vină cu nişte răspunsuri la probleme pe care nu ştia că le are. Şi pentru a fi credibilă, trebuie să-şi fundamenteze poziţiile. Cam despre asta este CRPE. Încercăm şi noi, din afara politicii şi a instituţiilor, să emitem idei. Uneori vom emite păreri care merg spre consensul politic actual, alteori îl vom lua în răspăr pentru că ni se pare prost şi trebuie schimbat. Spun "noi" pentru că nu sînt singur, am convins cîţiva oameni de treabă şi care ştiu despre ce vorbesc să mi se alăture. Sînt tineri, fără ca acesta să fie un merit în sine, dar sînt profesionişti, şi acesta este un merit. Cei mai mulţi au studiat pe afară (făceam un calcul sumar că batem orice facultate din România la masterate şi doctorate prestigioase). Unii s-au întors, alţii au rămas într-o formă modernă de transhumanţă: ba aici, ba acolo, cu job-ul acolo şi sufletul aici. De la lansare (cu un prim raport în care propunem schimbarea sistemului de vot la alegerile europene, astfel încît să putem vota oamenii din interiorul listelor " îl găsiţi pe site), am înregistrat cîteva feluri de reacţii. Foarte multe încurajări, care mi-au prins bine. Foarte multe nedumeriri. Şi cîteva trimiteri la plimbare. Pe încurajări nu insist. Nedumeririle vor fi lămurite. Trimiterile la plimbare au avut cîteva forme. Prima: pe cine naiba interesează aşa ceva? Într-o ţară unde Mihaela Rădulescu este şi divă naţională, şi victimă la fel de naţională, tu vrei să bagi UE pe agendă? Într-un fel, omul avea dreptate. Doar că publicul este complex. Nu îmi fac iluzii că se va discuta la coadă în piaţă despre politica agricolă comună, peste tot în lume acest gen de instituţii se adresează decidenţilor, ziariştilor serioşi şi unui public îngust. Uneori e destul cît să mişti munţii. Dacă te raportezi mereu la Mihaela Rădulescu, acolo rămîi. A doua trimitere la plimbare a fost de genul: hai, dom’le, ăştia fac tot ce vor, degeaba le vinzi idei. Poate. Dar unele idei trebuie musai să fie acolo, pentru că le vine rîndul. În fine, cea mai prietenoasă trimitere la plimbare a fost de genul: dom’ne, e bună ideea, dar domeniul e atît de încurcat că nu-l pricepe nimeni, nici măcar cei care sînt plătiţi pentru asta. Este adevărat şi nu tocmai. Despre UE se vorbeşte mult şi prost pentru că mulţi îşi ascund lipsa de idei sub fraze multe şi complicate. Dacă vezi însă tabloul din spate, multele şi micile detalii devin interesante. Iar limbajul nu trebuie să fie complicat. Cum îmi spunea persoana care m-a angajat la această revistă şi căreia îi doresc tot binele din lume pentru că are nevoie acum, dacă nu poţi exprima bine o idee într-un text scurt şi simplu, nu o vei face nici într-unul lung şi complicat. UE e sexy dacă ştii de unde să o priveşti. Pariu?

Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari
Avem deci o decizie politică la Consiliul European: Grecia va fi ajutată de statele din euro-zonă şi de FMI. Revenim, astfel, la problema hazardului moral ridicat la nivel de state.
Mai mult decît servicii jpeg
Eden-ul din Rîmnic
Despre municipiul Rîmnicu Sărat aflăm că are o populaţie de 38.805 locuitori (2002). Cea mai veche menţiune documentară despre el descoperită pînă acum datează din 8 septembrie 1439 – „un privilegiu comercial acordat de domnitorul muntean Vlad Dracul negustorilor poloni, ruşi şi moldoveni…“ (Wikipedia). Ca oraş apare pentru prima dată atestat în 1574.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserică şi tăiţei
Lîngă hotelul la care stăteam era Votivkirche, una dintre bisericile importante ale Vienei. Biserica neogotică a fost ridicată de Ferdinand Maximilian Joseph, între 1856-1879, drept mulţumire că fratele său, împăratul Franz Josef, a scăpat dintr-un atentat întîmplat în acel loc (aproape de Universitate): a fost înjunghiat de către naţionalistul maghiar Janos Libenyi şi a scăpat (se pare că datorită gulerului gros al uniformei sale…).
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Dumnezeu nu îţi poate da drepturi băneşti
OK, recunosc că titlul e uşor tabloid şi că nu e un articol despre Dumnezeu. Mă puteţi da în judecată. Pentru că este (încă) un articol despre justiţie.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Circul vesel
Am văzut de curînd, în sfîrşit, un film despre circ: Circul vesel, în regia lui Claudiu Mitcu, o producţie HBO. La început, nu ştiam ce să cred, filmul îşi avea ritmul lui, şi-şi dezvăluia tacticos subiectul, fără grabă şi senzaţionalism.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum preîntîmpinăm scenariul grecesc în viitor?
Chiar în ziua în care apare Dilema veche pe piaţă, începe la Bruxelles Consiliul European de primăvară. Evident, vor discuta despre Grecia. Dacă citiţi acest text în week-end, s-ar putea să aveţi deja nişte răspunsuri, deşi nu e exclus nici să meargă înainte pe formula: sîntem alături de Grecia, dar să-şi facă singură ordine în ogradă. Dar chiar mai interesantă e discuţia privind ce s-ar putea face pentru ca scenariul grecesc să nu se mai repete.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Românii şi lumea
Nu e prima dată cînd, ieşind din mica noastră lume balcanică şi încrîncenată, realizez că lumea mare, de aiurea, e… altfel. Ajunsă, din nou, după oarece timp, la Viena, am avut un soi de şoc cultural. Deşi am tot călătorit, mai ales prin Europa, anumite ritualuri cotidiene de aiurea continuă să mă mire: de pildă, cele legate de trafic.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cumpăraţi o insulă grecească? Nein!
Criza financiară prin care trece Grecia a devenit o problemă europeană. Am mai scris despre dilemele Europei în ce priveşte Grecia, care pot fi rezumate la: salvăm Grecia pe banii noştri sau nu o salvăm şi riscăm ca banii noştri comuni să se ducă de rîpă? Între timp, nu s-a dat un răspuns ferm, s-a mers pe soluţia de mijloc: dăm de înţeles că nu vom lăsa Grecia să se prăbuşească, dar ne asigurăm că Guvernul grec ia măsuri dure pentru a se salva de unul singur.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Manual, eco şi retro
Mărţişoarele de tarabă rămîn preferatele mele. Nu pentru că ar fi nişte capodopere, ci fiindcă mă simt mai liberă printre ele. Anul acesta nu au fost mai frumoase sau mai originale decît în anii trecuţi. Mi-au sărit în ochi doar unele pictate, în stil naiv, pe sticlă, cu animale. Am aflat – de la tînărul de 20 de ani care le face – că sînt „lucrate manual. Cu o altă sticlă pusă deasupra pentru protecţie şi rama din ceramică“. Şi costă de la 5 la 20 de lei.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Pensionarii mei pe caz de boală
Domnul S. este instalator. Din ăla vechi, care ştie meserie, nu din ăştia care au apărut acum, ciocănari care ştiu doar să schimbe o garnitură. Domnul S. lucrează în branşă de 40 de ani. A lucrat şi la întreprinderea de stat. Întreprinderea de instalaţii a fost falimentată după Revoluţie şi apoi privatizată. Domnul S. a considerat asta o mare şi ticăloasă nedreptate, deşi niciodată nu a trăit numai din salariu, deşi era mai mult pe la „ciubucuri“ în timpul de muncă, adică la lucrări pe cont prop
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Triumful fostelor soţii
Scriam, de curînd, despre filmul Ce-o fi cu soţii Morgan (Did You Hear about the Morgans, 2009, în regia lui Mark Lawrence, cu Sarah Jessica Parker şi Hugh Grant): ideea era că nu oferă mai nimic incitant şi nou în seria comediilor conjugale. Care, ca şi gen în sine, mi se păreau într-un moment de impas…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserica din Cumpătu
„1) La intrara în Sfînta Biserică, ţinuta vestimentară trebuie să fie decentă, compatibilă cu Sf. Lăcaş. (…) 4) Cînd începe Sf. Liturghie, staţi smeriţi la locul ocupat. 5) Păstraţi liniştea şi buna-cuviinţă în timpul slujbei; nu tulburaţi sufletele credincioşilor prin mişcare sau lucrare (vorbire, gesticulare ş.a.) (…)“
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Ce am învăţat din Lovin vs Ţoghină
Cazul Lovin vs Ţoghină, despre care am scris acum două săptămîni, pare chiar mai complicat decît am reuşit eu să-l redau. Am trecut în revistă detaliile pentru a ajunge la discuţia de principiu despre protecţia surselor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Note de la Chişinău
Afişele cu Europa au rămas prin Chişinău. Le remarcasem de pe vremea lui Voronin şi mă uitam cu ciudă la ele în acel aprilie 2009, cînd am plecat spre aeroport cu frică. Moldova şi Uniunea Europeană împreună pentru… tineri, mediu, locuri de muncă, în funcţie de afiş.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dacia, spre Budapesta
Pentru împătimiţii călătoriilor cu trenul, un drum pînă la Budapesta, cu CFR-ul, poate fi un adevărat regal. E adevărat că, dacă citeşti pe Internet despre trenul cu care urmează să pleci – internaţionalul Dacia, care ajunge, în final, la Viena –, voiajul capătă o pronunţată tentă horror: „Am găsit bilete la clasa I, deşi trenul era foarte aglomerat.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Global-local, pe viu
Într-un interviu luat recent, o doamnă cu pasiunea călătoriilor spunea că, atunci cînd a ajuns pentru prima dată în Asia, după un zbor interminabil, a avut surpriza să constate că acolo, lucrurile nu sînt foarte diferite de aici. Se aştepta să dea peste oameni şi obiceiuri nemaiîntîlnite şi exotice, precum exploratorii de altădată... Globalizarea, spunea ea, bat-o vina, e rădăcina lipsei de surprize şi a déjà-vu-urilor care ni se întîmplă în locuri despre care nici cu gîndul nu gîndeşti...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Simţul kantian al băutorilor de ceai
Există un principiu în teoria politicilor publice care zice că grupurile mici şi cu interese puternice sînt mai eficiente în a acapara banii statului. Acest principiu, inventat de un tip deştept pe nume Mancur Olson, are la bază o logică simplă. Să luăm de pildă grupul fermierilor. Ei au motivaţii să se organizeze pentru că fiecare dintre ei cîştigă mult din subvenţiile de la stat. Cine plăteşte aceste subvenţii? Contribuabilul. Suma pe care o plăteşte fiecare contribuabil către fermieri nu este
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Şcoală pentru soţi - depăşită
Pe la mijlocul anilor ’90, cînd au început să circule mai asiduu primele romane pentru femei –, care de fapt nu erau romane, ci sfaturi practice „puse în scenă“, şi primele filme aşijderea – eram încîntată de ele. Ba chiar aveam naivitatea să cred că îmi pot oferi soluţii personale: în fond, rostul lor tocmai acesta este, nu? Să amestece nevoia de poveste, de romance, cu cea de psihologie aplicată.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Predicții și conspirații
„(…) în 2010 se va declanşa un conflict între Occidentul european şi Statele Unite ale Americii; criza economică nu va trece, iar Europa va suferi în continuare o cădere economică. Pe 11 noiembrie 2010, un război va fi declanşat între două ţări mari, iar numai cei care se vor ascunde în est sau în Caucaz vor supravieţui. Patru regi se încleştează într-o bătălie şi astfel izbucneşte cel de-al treilea război al lumii, în care vor fi utilizate arme bacteriologice şi chimice“ (www. brasovultau.ro)
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum (nu) îi amendează UE pe leneşi
După cum aflăm din manual, UE este un spaţiu economic comun. Doar că în orice spaţiu economic, statul are un rol important – de organizator, stimulator şi redistribuitor. Dar despre ce stat vorbim cînd ne referim la UE? În cea mai mare parte, despre statele naţionale, UE nu are atribuţii privind taxarea, cheltuielile sociale, pensiile etc. Totuşi, avînd o piaţă comună, UE încearcă să coordoneze politicile naţionale.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Banii sînt buni
Îţi trebuie numele şi talentul lui Niall Ferguson să faci dintr-o carte de istorie financiară un succes de public. Iar The Ascent of Money – A Financial History of the World (Penguin Books, 2009) a reuşit asta.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Garda cetăţii şi cîinele negru
Există, în România, cîteva locuri în care, odată ce ai apucat să pui piciorul, nu poţi să nu revii. Fără să te plictiseşti....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Crin şi Ionel - poveşti paralele cu final bezmetic -
Amîndoi sînt tineri, inteligenţi, bine crescuţi, bine educaţi şi interlocutori interesanţi. Şi amîndoi s-au intersectat electoral într-un mod bizar, dar despre asta mai la vale, în articol....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Alegeri în stil sovietic?
Acum, că v-am făcut atenţi prin titlu, trebuie să vă spun că nu e vorba nici de Băsescu, nici de Antonescu şi nici de Geoană. Ci de Cathy Ashton şi Herman Van Rompuy....

Adevarul.ro

image
Cine este News Daddy, tiktokerul care a anunțat atentatul asupra lui Trump de la „Beach, Please”. Dylan Page: „Nu e o glumă, se întâmplă chiar acum” VIDEO
Dylan Page, un creator de conținut pe Tik Tok, cu peste 11 milioane de urmăritori, a fost primul care a anunțat tentativa de asasinat asupra lui Donald Trump. TikTok-erul se afla la festivalul „Beach, Please”, când a publicat știrea.
image
Tentativa de asasinat asupra lui Trump. Mișcarea salvatoare pe care a făcut-o fostul președinte chiar înainte ca glonțul să îl lovească FOTO VIDEO
Imaginile și informațiile despre tentativa de asasinare asupra lui Donald Trup, continuă să șocheze. O nouă înregistrare video arată mișcarea salvatoare pe care Donald Trump a făcut-o chiar în momentul în care un glonț a trecut pe lângă capul fostului președinte la mitingul din Butler, Pennsylvania.
image
Cum salvăm, pe caniculă, legumele din grădini și solarii. Fermier: „Se coace și roșia cât nuca, e de speriat”
Temperaturile de cuptor din ultimele zile pun la grea încercare și culturile din grădini și solarii. Legumicultori cu experiență spun ce putem face pentru a salva pe caniculă din munca de câteva luni și a ne bucura de legume din grădina proprie.

HIstoria.ro

image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?
image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.