Filozofia de stîlp
La munte, se ştie, oamenii au timp, printre alte acţiuni superficiale precum schiul sau escaladările, să şi mediteze asupra celor bune şi rele din astă viaţă trecătoare. Pentru aceasta, desigur, pot cumpăra cîte o carte. Dar există şi o cale mai directă, cel puţin în Sinaia (dar sînt convinsă că şi în toate celelalte staţiuni): înţelepciunea de tarabă, stîlp sau panou. Concisă şi spirituală, drapată în formule fixe pe înţelesul tuturor, aceasta poate revela "esenţialul" despre viaţă, bărbaţi sau toalete. Pe o bucată (falsă, imitaţie de) scoarţă de copac, pe pergamente dintr-o hîrtie mediocră, oamenii pot cumpăra, cu numai 3 lei (doar cea pe scoarţă e 15) adevărurile vieţii în formule fixe. Tonul este unul cinico-ironic: te poţi apleca serios asupra acestor lucruri, dar nu trebuie s-o arăţi ca atare, ci s-o maschezi într-o atitudine cool, detaşată, de om de lume. Care să fie scopul acestor filozoficale? Probabil, la prima vedere, să-i distreze pe cumpărători; la o a doua, nu neapărat să-i facă mai înţelepţi, dar să-i înveţe cum să se ridice deasupra întîmplărilor nefaste ale vieţii prin care au trecut într-o perioadă sau alta şi cum să le ia mai în uşor. Singura viziune serioasă asupra vieţii este cea mai scumpă, pe scoarţa de copac, aşezată în prim-plan la taraba sinaiotă unde am reperat-o. Nici nu e de mirare, deoarece e semnată Maica Tereza de Calcuta, ceea ce deja oferă o garanţie spirituală serioasă asupra adevărurilor narate acolo. Viaţa, ne spune acea Maică Tereza, este, în complexitatea ei, "o şansă, o frumuseţe, o bucurie, un vis, o sfidare, un joc, o bogăţie, dragoste, mister, promisiune, tristeţe, imn, luptă, tragedie, aventură, fericire şi... viaţă". Toată această înşiruire de substantive abstracte sau concrete, faţete ale existenţei noastre, este scris, ordonat, pe coloana din stînga. Pe cea din dreapta, după o liniuţă, nu ne apar, ca într-un vocabular, explicaţii ale respectivelor ipostaze, ci îndemnuri: "Viaţa e o datorie - Împlineşte-o!; Viaţa e un joc - Joacă-l!; Viaţa e un imn - Cîntă-l!; Viaţa e o tragedie - Fii tare! (...)". Îndemnurile sînt mult mai îndreptăţite decît staticele definiţii: acestea, se vede clar, sînt adresate unor oameni de acţiune. Există însă şi o cale aparent mai soft de a face faţă acestor provocări şi de a le reduce la poante sau jocuri de cuvinte. În seria pergamentelor de 3 lei, găsim unul intitulat Viziunile vieţii, care ne elucidează, în cîteva vorbe, posibilele dileme etice, amoroase şi profesionale: "Omul învaţă din greşeli. Sînt unii care nu greşesc niciodată... Conştiinţa curată este, de obicei, semnul memoriei slabe. Femeia ideală este ca Luna. Seara vine, dimineaţa pleacă. Cine se căsătoreşte află ce e fericirea, dar prea tîrziu. Angajaţii nu pot fi daţi afară. Sclavii se vînd... Drumul spre succes este închis pentru reparaţii". Aceste miticisme, măcar prin forma lor categoric enunţiativă, cît şi prin concizie, te lasă destul de paf... Adică, tragi concluzia, după oleacă de gîndire, nu există oameni morali (toţi au ceva pe conştiinţă...), nimeni nu poate ajunge ceva în viaţă, iar o relaţie e mai bine să nu ai... Cum le spui tu bobocule, îţi vine să-ţi pui ştreangul de gît... Noroc cu altă fiţuică, Ghidul bărbatului, spre care te apleci, tu, femeie încrezătoare, sperînd să-ţi ofere soluţii viabile prin care "să-ţi refaci viaţa". Dar ce afli de acolo? Că "bărbaţii frumoşi, buni şi heterosexuali sînt însuraţi" sau că "bărbaţii cu aspect corespunzător, buni la suflet şi heterosexuali nu fac niciodată primul pas". Concluzia, după un isteţ, de altfel, joc logic, este că, pentru femeile doritoare, nu există bărbaţi disponibili. Disperat de cinismul înţelepciunilor populare de stîlp, te repezi cu resturi de speranţă asupra celei din urmă, al cărei titlu pare inspirat din start: Regulament de toaletă. Penultimul paragraf e edificator şi suficient pentru a conchide: "În caz de inundaţie, rămîneţi calmi. O vestă de salvare se află sub scaun, înghiţiţi apă pînă la sosirea ajutoarelor!"
