Dreptate pentru cehi

Publicat în Dilema Veche nr. 284 din 24 Iul 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

De la suedezi există aşteptări mari. După cehi a rămas impresia că nu s-au prea descurcat. Aşa a fost? Am citit zilele trecute un eseu de doar cîteva pagini care m-a pus pe gînduri. Este scris de David Kral, şeful unui institut de studii europene de la Praga, se numeşte simplu şi direct: "Nu chiar atît de rău pe cît pare: o laudă a preşedinţiei cehe a UE" (Not at all bad as it seemed: an appraisal of the Czech EU Presidency of 2009; comandat şi produs de institutul OSI din Sofia, ca să vezi solidaritate estică în UE!). Kral zice că preşedinţia lor a început prost chiar înainte să înceapă. Şi asta pentru că aşteptările au fost foarte scăzute. Instabilitatea politică internă, un preşedinte eurosceptic total nesuferit presei de la Bruxelles, criza economică şi senzaţia că Cehia e prea mică pentru a putea face ceva. Şi ghinionul de a urma după Franţa lui Sarkozy. Toate au pregătit terenul mental pentru concluzia fatală: cehii au eşuat. Dar, staţi un pic, cum se măsoară eşecul " întreabă Kral. Vine cu amănunte interesante despre pregătirea Cehiei pentru a prelua cîrma (începută cu trei ani înainte). Dar cea mai interesantă parte este cea de realizări concrete. Cum se măsoară eşecul sau succesul unei preşedinţii? Prin politicile pe care reuşeşte să le negocieze la întîlnirile pe care le organizează şi prezidează. Dacă măsurăm aşa, spune Kral, cehii nu s-au descurcat deloc prost, dimpotrivă. Cu 50 de decizii ale Consiliului negociate şi adoptate, preşedinţia cehă trece drept una de succes, matematic vorbind. În plus, au fost capabili să se adapteze la schimbările dramatice din această perioadă. De unde la început guvernul de la Praga, foarte pro-piaţă după standardele europene, avea în plan să împingă şi mai departe liberalizarea economiei europene, dereglementarea şi unificarea pieţelor, criza economică a făcut toate aceste teme cu totul nepopulare. Aşa că cehii au trecut în defensivă, trebuind să apere economia de piaţă şi liberalismul economic de atacul altor lideri europeni care sub masca "noului capitalism ascundeau, de fapt, noul protecţionism" (ideea că cehii au trebuit să apere capitalismul de asaltul occidentalilor are o savoare istorică aparte!). Astea fiind circumstanţele, faptul că au obţinut declaraţii limpezi de susţinere a pieţei comune şi armonizarea programelor anticriză este un succes al Cehiei. În ce priveşte politicele energetice, guvernul ceh a reuşit să negocieze cu succes între Kremlin, Ucraina şi Bruxelles, ceea ce a dus la o rezolvare mulţumitoare a acelei crize a gazului. Iar din agenda obişnuită, asigurarea finanţării pentru proiectul Nabucco (acordul oficial s-a semnat acum cîteva zile) a fost un succes acolo unde nimeni nu se mai aştepta. În ce priveşte relaţiile externe, Parteneriatul Estic a fost negociat şi lansat sub preşedinţia cehă, urmînd să fie acum umplut de conţinut sub suedezi. E drept, în ce priveşte Balcanii de Vest nu s-a reuşit nimic, cehii au eşuat în încercarea de a-i împăca pe croaţi cu slovenii, pe greci cu macedonenii şi pe sîrbi cu ei înşişi. Dar, între noi fie vorba, nu văd cum ar fi putut să reuşească cehii într-o zonă ca Balcanii, pe care nici imperii serioase nu au reuşit să o liniştească. În fine, Consiliul European din 18-19 iunie era aşteptat cu mult scepticism (şi a existat ideea să se organizeze ceva de formă cu preşedinţia cehă şi apoi ceva de substanţă imediat în iulie, sub suedezi, ceea ce, firesc, i-a enervat pe cehi). Dar în final s-a reuşit negocierea unor clauze speciale cu Irlanda la tratatul de la Lisabona pentru a permite un nou referendum (în esenţă, li s-a spus în scris irlandezilor că au înţeles greşit şi s-au isterizat degeaba data trecută). Citind eseul lui Kral, mă gîndeam de cîte ori am citit în presă ideea că cehii au eşuat. E genul de afirmaţie nesusţinută pe ceva anume, dar care repetată la nesfîrşit capătă aerul de adevăr fundamental. Şi totuşi, de ce s-a întîmplat asta? Au europenii ceva cu cehii? Kral vine cu ideea că cehii au neglijat cu totul chestiunile de imagine. E drept, o criză de guvern cu motivaţii minore şi schimbarea premierului în plină preşedinţie nu au ajutat deloc, dar mai degrabă astea au confirmat imaginea proastă care deja se crease. Cehul nostru are ideea de a compara receptarea preşedinţiei lor cu receptarea preşedinţiei franceze. Care, spune el convingător, a avut mult mai puţin rezultate practice. Din cîte şi-au propus, francezii au realizat de fapt foarte puţine, ceva progrese pe pachetul de energie şi schimbări climatice, pactul european pentru migraţie şi azil. Şi cam atît. În schimb, Sarkozy a fost foarte priceput în a da impresia că face ceva. Imaginea sa de lider activ care face vizite, ţine summit-uri, organizează conferinţe de presă, se duce de urgenţă la Moscova şi Tbilisi (pentru a încheia acorduri ignorate cu nonşalanţă de ruşi, remarcă cehul nostru maliţios), toate astea impresionează presa şi oferă imagini de ţinut minte. În schimb, cehii au abordat totul placid şi mai degrabă taciturn decît spectaculos. Singurele elemente spectaculoase au fost cîteva gesturi artistice care s-au lăsat cu scîntei, cum ar fi expoziţia din clădirea Parlamentului, unde ţările UE erau reprezentate prin clişee negative (genul de umor pe care cehii au încercat să-l exporte în Europa, fără succes din păcate. Ideea că se poate vorbi în clişee despre popoare este profund anti-europeană, deşi haioasă foc). Kral explică deci imaginea proastă a preşedinţiei cehe printr-o abordare cuminte şi lipsa de atenţie pentru gesturi de imagine. Şi cred că are dreptate. Dar, din păcate pentru noi, e mai mult decît atît. Şi cînd zic "noi" mă refer acum la est-europeni. Pentru că dacă mă uit la suedezi, nici ei nu sînt mari maeştri în gesturi spectaculoase. Şi totuşi, aşteptările de la ei sînt foarte mari şi imaginea preşedinţiei lor deja foarte bună. Eu cred că e mai mult decît o chestiune de imagine: există încă ideea în UE, destul de pregnantă, că esticii sînt încă în perioada de învăţare, că au intrat în UE pentru a obţine bani şi nu sînt chiar contributori deplini la proiectul comun. Ceea ce, să recunoaştem cinstit, chiar aşa şi este (este o prejudecată adevărată, cum sînt cele mai multe dintre prejudecăţi, dar să nu stîrnim iar vulturii multiculturalismului asupra micului burghez). Această prejudecată despre estici vine pe fondul unei resurse limitate: preşedinţia UE în sine. Într-o Uniune cu 27 de state, îţi vine rîndul foarte rar să conduci Consiliul UE. Cum bine ne învaţă teoria, prejudecăţile negative se activează mai ales în competiţia pentru resurse. Deci, prejudecată negativă despre estici (şi despre cehii eurosceptici în special) + resursa limitată acaparată de cehi = impresie negativă per total şi cîrcoteală generalizată.

Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari
Avem deci o decizie politică la Consiliul European: Grecia va fi ajutată de statele din euro-zonă şi de FMI. Revenim, astfel, la problema hazardului moral ridicat la nivel de state.
Mai mult decît servicii jpeg
Eden-ul din Rîmnic
Despre municipiul Rîmnicu Sărat aflăm că are o populaţie de 38.805 locuitori (2002). Cea mai veche menţiune documentară despre el descoperită pînă acum datează din 8 septembrie 1439 – „un privilegiu comercial acordat de domnitorul muntean Vlad Dracul negustorilor poloni, ruşi şi moldoveni…“ (Wikipedia). Ca oraş apare pentru prima dată atestat în 1574.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserică şi tăiţei
Lîngă hotelul la care stăteam era Votivkirche, una dintre bisericile importante ale Vienei. Biserica neogotică a fost ridicată de Ferdinand Maximilian Joseph, între 1856-1879, drept mulţumire că fratele său, împăratul Franz Josef, a scăpat dintr-un atentat întîmplat în acel loc (aproape de Universitate): a fost înjunghiat de către naţionalistul maghiar Janos Libenyi şi a scăpat (se pare că datorită gulerului gros al uniformei sale…).
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Dumnezeu nu îţi poate da drepturi băneşti
OK, recunosc că titlul e uşor tabloid şi că nu e un articol despre Dumnezeu. Mă puteţi da în judecată. Pentru că este (încă) un articol despre justiţie.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Circul vesel
Am văzut de curînd, în sfîrşit, un film despre circ: Circul vesel, în regia lui Claudiu Mitcu, o producţie HBO. La început, nu ştiam ce să cred, filmul îşi avea ritmul lui, şi-şi dezvăluia tacticos subiectul, fără grabă şi senzaţionalism.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum preîntîmpinăm scenariul grecesc în viitor?
Chiar în ziua în care apare Dilema veche pe piaţă, începe la Bruxelles Consiliul European de primăvară. Evident, vor discuta despre Grecia. Dacă citiţi acest text în week-end, s-ar putea să aveţi deja nişte răspunsuri, deşi nu e exclus nici să meargă înainte pe formula: sîntem alături de Grecia, dar să-şi facă singură ordine în ogradă. Dar chiar mai interesantă e discuţia privind ce s-ar putea face pentru ca scenariul grecesc să nu se mai repete.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Românii şi lumea
Nu e prima dată cînd, ieşind din mica noastră lume balcanică şi încrîncenată, realizez că lumea mare, de aiurea, e… altfel. Ajunsă, din nou, după oarece timp, la Viena, am avut un soi de şoc cultural. Deşi am tot călătorit, mai ales prin Europa, anumite ritualuri cotidiene de aiurea continuă să mă mire: de pildă, cele legate de trafic.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cumpăraţi o insulă grecească? Nein!
Criza financiară prin care trece Grecia a devenit o problemă europeană. Am mai scris despre dilemele Europei în ce priveşte Grecia, care pot fi rezumate la: salvăm Grecia pe banii noştri sau nu o salvăm şi riscăm ca banii noştri comuni să se ducă de rîpă? Între timp, nu s-a dat un răspuns ferm, s-a mers pe soluţia de mijloc: dăm de înţeles că nu vom lăsa Grecia să se prăbuşească, dar ne asigurăm că Guvernul grec ia măsuri dure pentru a se salva de unul singur.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Manual, eco şi retro
Mărţişoarele de tarabă rămîn preferatele mele. Nu pentru că ar fi nişte capodopere, ci fiindcă mă simt mai liberă printre ele. Anul acesta nu au fost mai frumoase sau mai originale decît în anii trecuţi. Mi-au sărit în ochi doar unele pictate, în stil naiv, pe sticlă, cu animale. Am aflat – de la tînărul de 20 de ani care le face – că sînt „lucrate manual. Cu o altă sticlă pusă deasupra pentru protecţie şi rama din ceramică“. Şi costă de la 5 la 20 de lei.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Pensionarii mei pe caz de boală
Domnul S. este instalator. Din ăla vechi, care ştie meserie, nu din ăştia care au apărut acum, ciocănari care ştiu doar să schimbe o garnitură. Domnul S. lucrează în branşă de 40 de ani. A lucrat şi la întreprinderea de stat. Întreprinderea de instalaţii a fost falimentată după Revoluţie şi apoi privatizată. Domnul S. a considerat asta o mare şi ticăloasă nedreptate, deşi niciodată nu a trăit numai din salariu, deşi era mai mult pe la „ciubucuri“ în timpul de muncă, adică la lucrări pe cont prop
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Triumful fostelor soţii
Scriam, de curînd, despre filmul Ce-o fi cu soţii Morgan (Did You Hear about the Morgans, 2009, în regia lui Mark Lawrence, cu Sarah Jessica Parker şi Hugh Grant): ideea era că nu oferă mai nimic incitant şi nou în seria comediilor conjugale. Care, ca şi gen în sine, mi se păreau într-un moment de impas…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserica din Cumpătu
„1) La intrara în Sfînta Biserică, ţinuta vestimentară trebuie să fie decentă, compatibilă cu Sf. Lăcaş. (…) 4) Cînd începe Sf. Liturghie, staţi smeriţi la locul ocupat. 5) Păstraţi liniştea şi buna-cuviinţă în timpul slujbei; nu tulburaţi sufletele credincioşilor prin mişcare sau lucrare (vorbire, gesticulare ş.a.) (…)“
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Ce am învăţat din Lovin vs Ţoghină
Cazul Lovin vs Ţoghină, despre care am scris acum două săptămîni, pare chiar mai complicat decît am reuşit eu să-l redau. Am trecut în revistă detaliile pentru a ajunge la discuţia de principiu despre protecţia surselor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Note de la Chişinău
Afişele cu Europa au rămas prin Chişinău. Le remarcasem de pe vremea lui Voronin şi mă uitam cu ciudă la ele în acel aprilie 2009, cînd am plecat spre aeroport cu frică. Moldova şi Uniunea Europeană împreună pentru… tineri, mediu, locuri de muncă, în funcţie de afiş.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dacia, spre Budapesta
Pentru împătimiţii călătoriilor cu trenul, un drum pînă la Budapesta, cu CFR-ul, poate fi un adevărat regal. E adevărat că, dacă citeşti pe Internet despre trenul cu care urmează să pleci – internaţionalul Dacia, care ajunge, în final, la Viena –, voiajul capătă o pronunţată tentă horror: „Am găsit bilete la clasa I, deşi trenul era foarte aglomerat.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Global-local, pe viu
Într-un interviu luat recent, o doamnă cu pasiunea călătoriilor spunea că, atunci cînd a ajuns pentru prima dată în Asia, după un zbor interminabil, a avut surpriza să constate că acolo, lucrurile nu sînt foarte diferite de aici. Se aştepta să dea peste oameni şi obiceiuri nemaiîntîlnite şi exotice, precum exploratorii de altădată... Globalizarea, spunea ea, bat-o vina, e rădăcina lipsei de surprize şi a déjà-vu-urilor care ni se întîmplă în locuri despre care nici cu gîndul nu gîndeşti...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Simţul kantian al băutorilor de ceai
Există un principiu în teoria politicilor publice care zice că grupurile mici şi cu interese puternice sînt mai eficiente în a acapara banii statului. Acest principiu, inventat de un tip deştept pe nume Mancur Olson, are la bază o logică simplă. Să luăm de pildă grupul fermierilor. Ei au motivaţii să se organizeze pentru că fiecare dintre ei cîştigă mult din subvenţiile de la stat. Cine plăteşte aceste subvenţii? Contribuabilul. Suma pe care o plăteşte fiecare contribuabil către fermieri nu este
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Şcoală pentru soţi - depăşită
Pe la mijlocul anilor ’90, cînd au început să circule mai asiduu primele romane pentru femei –, care de fapt nu erau romane, ci sfaturi practice „puse în scenă“, şi primele filme aşijderea – eram încîntată de ele. Ba chiar aveam naivitatea să cred că îmi pot oferi soluţii personale: în fond, rostul lor tocmai acesta este, nu? Să amestece nevoia de poveste, de romance, cu cea de psihologie aplicată.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Predicții și conspirații
„(…) în 2010 se va declanşa un conflict între Occidentul european şi Statele Unite ale Americii; criza economică nu va trece, iar Europa va suferi în continuare o cădere economică. Pe 11 noiembrie 2010, un război va fi declanşat între două ţări mari, iar numai cei care se vor ascunde în est sau în Caucaz vor supravieţui. Patru regi se încleştează într-o bătălie şi astfel izbucneşte cel de-al treilea război al lumii, în care vor fi utilizate arme bacteriologice şi chimice“ (www. brasovultau.ro)
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum (nu) îi amendează UE pe leneşi
După cum aflăm din manual, UE este un spaţiu economic comun. Doar că în orice spaţiu economic, statul are un rol important – de organizator, stimulator şi redistribuitor. Dar despre ce stat vorbim cînd ne referim la UE? În cea mai mare parte, despre statele naţionale, UE nu are atribuţii privind taxarea, cheltuielile sociale, pensiile etc. Totuşi, avînd o piaţă comună, UE încearcă să coordoneze politicile naţionale.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Banii sînt buni
Îţi trebuie numele şi talentul lui Niall Ferguson să faci dintr-o carte de istorie financiară un succes de public. Iar The Ascent of Money – A Financial History of the World (Penguin Books, 2009) a reuşit asta.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Garda cetăţii şi cîinele negru
Există, în România, cîteva locuri în care, odată ce ai apucat să pui piciorul, nu poţi să nu revii. Fără să te plictiseşti....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Crin şi Ionel - poveşti paralele cu final bezmetic -
Amîndoi sînt tineri, inteligenţi, bine crescuţi, bine educaţi şi interlocutori interesanţi. Şi amîndoi s-au intersectat electoral într-un mod bizar, dar despre asta mai la vale, în articol....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Alegeri în stil sovietic?
Acum, că v-am făcut atenţi prin titlu, trebuie să vă spun că nu e vorba nici de Băsescu, nici de Antonescu şi nici de Geoană. Ci de Cathy Ashton şi Herman Van Rompuy....

Adevarul.ro

image
image
Trucul prin care Ceaușescu a fost la un pas să-i convingă pe americani să-i dea rachete. Cum a obținut planurile unui tanc german
Nicolae Ceaușescu a încercat să obțină tehnologie occidentală, insa s-a izbit de refuzul vesticilor. Dictatorul nu a ezitat să apeleze la spionaj pentru a obține planurile unor arme moderne.
image
Spovedania unui angajat care a dat șpagă pentru a intra în sistemul medical românesc. Cât costa un post de fochist, asistentă sau infirmieră
Angajarea la unul dintre cele mai mari spitale din Moldova costa o adevărată avere. Un angajat a recunoscut în fața procurorilor DNA că a dat șpagă pentru a intra în sistem. Conform declarației acestuia, numai încadrarea pe un post de fochist, costă 2000 de euro.

HIstoria.ro

image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.
image
Nicolae Ceaușescu a făcut de gardă la catafalcul lui Tudor Arghezi / FOTO
De un asemenea privilegiu nu s-a bucurat nici un scriitor în Istoria României.
image
Mihail Sebastian, sub teroarea bombardamentelor: „Războiul vine spre noi”
Pentru Sebastian, vara anului 1944 este una a angoaselor, a singurătății, a fricii de moarte și, așa cum știm astăzi, este ultima lui vară.