Dreptate pentru cehi

De la suedezi există aşteptări mari. După cehi a rămas impresia că nu s-au prea descurcat. Aşa a fost? Am citit zilele trecute un eseu de doar cîteva pagini care m-a pus pe gînduri. Este scris de David Kral, şeful unui institut de studii europene de la Praga, se numeşte simplu şi direct: "Nu chiar atît de rău pe cît pare: o laudă a preşedinţiei cehe a UE" (Not at all bad as it seemed: an appraisal of the Czech EU Presidency of 2009; comandat şi produs de institutul OSI din Sofia, ca să vezi solidaritate estică în UE!). Kral zice că preşedinţia lor a început prost chiar înainte să înceapă. Şi asta pentru că aşteptările au fost foarte scăzute. Instabilitatea politică internă, un preşedinte eurosceptic total nesuferit presei de la Bruxelles, criza economică şi senzaţia că Cehia e prea mică pentru a putea face ceva. Şi ghinionul de a urma după Franţa lui Sarkozy. Toate au pregătit terenul mental pentru concluzia fatală: cehii au eşuat. Dar, staţi un pic, cum se măsoară eşecul " întreabă Kral. Vine cu amănunte interesante despre pregătirea Cehiei pentru a prelua cîrma (începută cu trei ani înainte). Dar cea mai interesantă parte este cea de realizări concrete. Cum se măsoară eşecul sau succesul unei preşedinţii? Prin politicile pe care reuşeşte să le negocieze la întîlnirile pe care le organizează şi prezidează. Dacă măsurăm aşa, spune Kral, cehii nu s-au descurcat deloc prost, dimpotrivă. Cu 50 de decizii ale Consiliului negociate şi adoptate, preşedinţia cehă trece drept una de succes, matematic vorbind. În plus, au fost capabili să se adapteze la schimbările dramatice din această perioadă. De unde la început guvernul de la Praga, foarte pro-piaţă după standardele europene, avea în plan să împingă şi mai departe liberalizarea economiei europene, dereglementarea şi unificarea pieţelor, criza economică a făcut toate aceste teme cu totul nepopulare. Aşa că cehii au trecut în defensivă, trebuind să apere economia de piaţă şi liberalismul economic de atacul altor lideri europeni care sub masca "noului capitalism ascundeau, de fapt, noul protecţionism" (ideea că cehii au trebuit să apere capitalismul de asaltul occidentalilor are o savoare istorică aparte!). Astea fiind circumstanţele, faptul că au obţinut declaraţii limpezi de susţinere a pieţei comune şi armonizarea programelor anticriză este un succes al Cehiei. În ce priveşte politicele energetice, guvernul ceh a reuşit să negocieze cu succes între Kremlin, Ucraina şi Bruxelles, ceea ce a dus la o rezolvare mulţumitoare a acelei crize a gazului. Iar din agenda obişnuită, asigurarea finanţării pentru proiectul Nabucco (acordul oficial s-a semnat acum cîteva zile) a fost un succes acolo unde nimeni nu se mai aştepta. În ce priveşte relaţiile externe, Parteneriatul Estic a fost negociat şi lansat sub preşedinţia cehă, urmînd să fie acum umplut de conţinut sub suedezi. E drept, în ce priveşte Balcanii de Vest nu s-a reuşit nimic, cehii au eşuat în încercarea de a-i împăca pe croaţi cu slovenii, pe greci cu macedonenii şi pe sîrbi cu ei înşişi. Dar, între noi fie vorba, nu văd cum ar fi putut să reuşească cehii într-o zonă ca Balcanii, pe care nici imperii serioase nu au reuşit să o liniştească. În fine, Consiliul European din 18-19 iunie era aşteptat cu mult scepticism (şi a existat ideea să se organizeze ceva de formă cu preşedinţia cehă şi apoi ceva de substanţă imediat în iulie, sub suedezi, ceea ce, firesc, i-a enervat pe cehi). Dar în final s-a reuşit negocierea unor clauze speciale cu Irlanda la tratatul de la Lisabona pentru a permite un nou referendum (în esenţă, li s-a spus în scris irlandezilor că au înţeles greşit şi s-au isterizat degeaba data trecută). Citind eseul lui Kral, mă gîndeam de cîte ori am citit în presă ideea că cehii au eşuat. E genul de afirmaţie nesusţinută pe ceva anume, dar care repetată la nesfîrşit capătă aerul de adevăr fundamental. Şi totuşi, de ce s-a întîmplat asta? Au europenii ceva cu cehii? Kral vine cu ideea că cehii au neglijat cu totul chestiunile de imagine. E drept, o criză de guvern cu motivaţii minore şi schimbarea premierului în plină preşedinţie nu au ajutat deloc, dar mai degrabă astea au confirmat imaginea proastă care deja se crease. Cehul nostru are ideea de a compara receptarea preşedinţiei lor cu receptarea preşedinţiei franceze. Care, spune el convingător, a avut mult mai puţin rezultate practice. Din cîte şi-au propus, francezii au realizat de fapt foarte puţine, ceva progrese pe pachetul de energie şi schimbări climatice, pactul european pentru migraţie şi azil. Şi cam atît. În schimb, Sarkozy a fost foarte priceput în a da impresia că face ceva. Imaginea sa de lider activ care face vizite, ţine summit-uri, organizează conferinţe de presă, se duce de urgenţă la Moscova şi Tbilisi (pentru a încheia acorduri ignorate cu nonşalanţă de ruşi, remarcă cehul nostru maliţios), toate astea impresionează presa şi oferă imagini de ţinut minte. În schimb, cehii au abordat totul placid şi mai degrabă taciturn decît spectaculos. Singurele elemente spectaculoase au fost cîteva gesturi artistice care s-au lăsat cu scîntei, cum ar fi expoziţia din clădirea Parlamentului, unde ţările UE erau reprezentate prin clişee negative (genul de umor pe care cehii au încercat să-l exporte în Europa, fără succes din păcate. Ideea că se poate vorbi în clişee despre popoare este profund anti-europeană, deşi haioasă foc). Kral explică deci imaginea proastă a preşedinţiei cehe printr-o abordare cuminte şi lipsa de atenţie pentru gesturi de imagine. Şi cred că are dreptate. Dar, din păcate pentru noi, e mai mult decît atît. Şi cînd zic "noi" mă refer acum la est-europeni. Pentru că dacă mă uit la suedezi, nici ei nu sînt mari maeştri în gesturi spectaculoase. Şi totuşi, aşteptările de la ei sînt foarte mari şi imaginea preşedinţiei lor deja foarte bună. Eu cred că e mai mult decît o chestiune de imagine: există încă ideea în UE, destul de pregnantă, că esticii sînt încă în perioada de învăţare, că au intrat în UE pentru a obţine bani şi nu sînt chiar contributori deplini la proiectul comun. Ceea ce, să recunoaştem cinstit, chiar aşa şi este (este o prejudecată adevărată, cum sînt cele mai multe dintre prejudecăţi, dar să nu stîrnim iar vulturii multiculturalismului asupra micului burghez). Această prejudecată despre estici vine pe fondul unei resurse limitate: preşedinţia UE în sine. Într-o Uniune cu 27 de state, îţi vine rîndul foarte rar să conduci Consiliul UE. Cum bine ne învaţă teoria, prejudecăţile negative se activează mai ales în competiţia pentru resurse. Deci, prejudecată negativă despre estici (şi despre cehii eurosceptici în special) + resursa limitată acaparată de cehi = impresie negativă per total şi cîrcoteală generalizată.