Domnul Severin propune supradoze de UE

În ultimul număr al Foreign Policy România, Adrian Severin scrie un articol numit "Să acceptăm că Rusia este diferită", un fel de ghid pentru relaţia UE cu Rusia. Vestea bună este că un europarlamentar român ţinteşte sus, îşi propune subiecte curajoase şi iese din tipare comode. Vestea proastă este că Adrian Severin propune soluţii incoerente, inoperabile şi vrea cu tot dinadinsul să iasă din tiparele comode. Severin scrie că UE este prinsă între loialitatea faţă de valorile europene, democratice şi necesitatea unei politici pragmatice pentru Est. Articolul este mai lung, mă voi opri doar asupra punctelor referitoare la democratizare şi relaţia directă cu Rusia. Premisele sînt următoarele: Rusia tinde să considere Occidentul ostil şi percepe o politică de zăgăzuire împotriva sa, cu fostele state sovietice constituind un fel de cordon sanitar (Severin remarcă faptul că acolo unde ajunge democraţia occidentală, ţările respective se distanţează de Moscova). Pentru a se evita impasul sînt date cîteva reţete: "a) democratizarea Belarus-ului sub o conducere politică acceptabilă pentru Rusia ca pas preliminar spre o posibilă Uniune Rusia-Belarus decisă în mod liber de cei direct interesaţi şi urmînd modelul UE"; b) "democratizarea şi federalizarea unei Ucraine multietnice, care, pe termen nedefinit, ar putea fi considerată eligibilă pentru a deveni membră a UE"; c) decuplarea Transnistriei de Moldova, prima devenind un protectorat internaţional care, după democratizare, decriminalizare şi demilitarizare va putea alege între independenţă sau însoţirea cu altă ţară, inclusiv Republica Moldova, aceasta devenind eligibilă pentru aderarea la UE"; d) Caucazul de Sud ar trebui să devină neutru, din punct de vedere politic şi militar, sub un sistem internaţional de garanţii şi ar trebui să se organizeze sub forma unei comunităţi politice, Commonwealth (în care Abhazia, Osetia de Sud şi Nagorno-Karabah ar fi membri deplin emancipaţi) după modelul UE". Acestea sînt soluţiile pentru vecinătatea comună. În ce priveşte viaţa internă a Rusiei, Severin recomandă UE să facă diferenţa între democraţie şi supremaţia legii, de o parte, şi drepturile omului, de cealaltă parte. Astfel, "UE ar trebui să păstreze în cadrul discuţiilor bilaterale cu Rusia numai subiectele principale referitoare la funcţionarea mecanismelor democratice şi independenţa justiţiei şi să lase restul subiectelor, în principal aspectul legat de drepturile omului, pentru a fi discutate în forurile internaţionale multilaterale şi specializate". Nu lipseşte nici o mustrare fină: "Conform cu propriile valori, UE ar trebui să accepte pluralismul şi libertatea de conştiinţă şi, drept urmare, ar trebui să recunoască faptul că, în principiu, modelul său de viaţă bazat pe un set propriu de valori nu este nici universal, nici exportabil". Bun, să începem cu finalul. Severin cere UE să facă diferenţa între drepturile omului şi democraţie. Sună bine, dar nu înţeleg cum anume s-ar putea face asta. UE ar trebui să spună: domnule Putin, nu e neapărată nevoie să respectaţi drepturile omului dacă organizaţi alegeri corecte, permiteţi opoziţia şi construiţi statul de drept. De ce ar accepta Putin democratizarea care îl enervează direct şi ar sugruma drepturile omului (care sînt doar un rezultat al democratizării) nu e deloc limpede. Mai degrabă aş vedea un tîrg cinic exact invers: e limpede că nu putem democratiza Rusia, dar măcar cîteva drepturi de bază am putea cere. E mai uşor să-i ceri lui Putin să nu împuşte ziarişti, decît să rişte pierderea puterii. Dacă tot mustrăm UE că tinde să-şi exporte modelul, nu văd cum am putea face în mod coerent diferenţierea: de ce democraţie, dar nu şi drepturile omului? De ce ar accepta Putin lecţii într-un domeniu, dar nu şi în celălalt? Cît despre soluţiile pentru vecinătate, Adrian Severin pare a permite respectivelor popoare democratizarea, cu condiţia să aleagă cum trebuie. El însuşi recunoaşte că acolo unde democraţia a avansat, a existat o distanţare de Rusia. Nu explică de ce s-a întîmplat aşa ceva, dar putem presupune că nişte popoare care vor libertatea nu se simt bine în orbita unei Rusii care se depărtează de democraţie. Totuşi, Severin le propune şi democraţia, şi Rusia. Cel mai flagrant exemplu este Belarus. Ar trebui să se democratizeze şi apoi să aleagă o uniune de tip UE cu Rusia. Şi dacă liderii aleşi democratic nu vor să decidă "în mod liber" uniunea cu Rusia? Nu stricăm tot aranjamentul? Oare Severin e viclean: spunem Rusiei să permită democratizarea Belarus-ului şi o convingem că, odată democratic, va alege sigur să se alieze cu Moscova? Cam transparent, chiar aşa de prost să fie Putin? Şi cum ar arăta o uniune pe model UE între un pitic şi un uriaş? Sună ca în bancul cu salamul de pui făcut după reţeta: un cal, un pui. Ajung astfel la cea mai serioasă critică la adresa lui Severin: pur şi simplu abuzează de UE. Uniunea este un construct politic cu totul unic în istorie, bazat pe cîteva circumstanţe: nu există o putere dominantă (doar cîteva state mari care se balansează reciproc şi permit mecanisme de control şi din partea statelor mici), nu există conflicte îngheţate, sînt state naţionale mature şi societăţi cu valori predominante non-naţionaliste. Nici una dintre aceste condiţii nu există nici pentru Rusia-Belarus, nici pentru Caucaz. Popoare care au avut stat naţional doar cîţiva ani, cu conflicte locale serioase ar trebui să pună suveranitatea la comun şi să se declare în comun neutre. Între cine şi cine? Între Rusia şi Occident? Din nou, de ce ar accepta Rusia aşa ceva? Aceeaşi întrebare pentru Moldova şi Ucraina: le democratizăm şi aşteptăm să intre în UE? Şi aceasta ar fi o nouă politică de bune relaţii cu Rusia! Mărturisesc că nu mai înţeleg nimic din logica domnului Severin, reuşeşte să fie şi cinic, şi utopic, în acelaşi timp. Mai rău, e cinic unde ar trebui să creadă în ceva şi utopic unde ar trebui să găsească soluţii realiste.